luni, 29 martie 2010

Pentru ca imi place sa zambesc,

Am un zambet larg pe chip si simt cum expresia fetei mi-a ramas inghetata asa.
Cu toate ca poate in interior nu sunt la fel de zambitoare, ochii imi rad ca in zilele calde de vara cand ma plimbam pe plaja si visam...

E placut asa. In timp ajungi sa te simtit la fel de bine ca si zambetul pe care il porti cu mandrie, in fiecare zi, de dimineata pana seara tarziu cand adormi... tot cu zambetul pe buze.
Poate ca ati observat cum postarile mele difera de la zi la zi, de la anotimp la anotimp si cum unele vorbesc despre zambete largi, iar altele despre lacrimi amare.

Sunt starile mele interioare, acum inghetate la faza de fericire neconditionata.

Ma simt bine cand vad copii de 4-5 ani cum imi zambesc si mereu le intorc un zambet cald. Ma gandesc mereu la cat de simpla trebuie sa para lumea pentru ei. La cat de mari li se par lucrurile din jurul lor si la cat de mult isi doresc sa le afle... Le zambesc nostalgic cand stiu ca o data ce au descoperit un lucru, nu li se va mai parea minunat, si il vor abandona pentru alta minune nedescoperita. Dar oricum, ei au toate motivele sa zambeasca. Pentru ei viata e o provocare si ar fi bine daca noi toti am lua cate un gram din entuziasmul lor...

Si revenind la mine, eu sunt bine acum. Mi-am descoperit pasiuni interesante ce-mi ocupa timpul liber. Si un lucru foarte important, am invatat sa accept sa las lucrurile sa decurga normal... Sa nu mai incerc sa schimb eu totul cu mainile mele mici si firave pentru ca oricum n-as avea nicio sansa si probabil durerea ar fi mai mare cand cineva imi va strivi bratele. Asa, daca imi tin mainile strans lipite pe langa corp, ele vor fi in siguranta. Cu toate ca inca ma mai lupt cu mine... ( da... inca mai am ideea aia ca in mine sunt doua "eu" care se lupta) incerc sa ma accept pe mine asa cum sunt si sa-i accept si pe ceilalti. Pana la urma e cazul sa recunosc ca fiecare dintre cei din jurul meu au cel putin o parte buna si desigur, mai multe parti rele. La unele persoane partea buna este clar superioara celei rele si atunci acele sunt persoane pe care le putem numi "bune" , iar la cele rele , unde partea rea iese in evidenta si un contrast puternic, le putem spune "rele" sau "persoane de evitat".

Am batut din nou campii in acelasi stil caracteristic mie... O sa inchiei cum v-am obisnuit cu un final incert care lasa loc de interpretari... Pentru ca asta si vreau. Vreau ca voi sa-mi interpretati cum doriti postarile...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu