Timpul ...

Poate e doar in mintea mea , dar am impresia ca timpul trece altfel in ultimele zile ...
Am TIMP ...
Numar secundele , minutele , ma plictisesc , ma intristez , oftez si imi caut de lucru ...
Ma uit des la fix ... De 3-4 ori sau chiar mai mult pe zi ...
Nu gasesc nimic interesant de facut ...
Totul mi se pare lipsit de sens ...
Dar ... Nici nu vreau sa treaca timpul altfel ...
Cu toate ca nu am nimic , pare ca am totul . Si e bine asa ...
Stiu ca-mi va fi dor de fiecare secunda pe care acum o consider "normala" ...
Stiu ca in mine este o lupta . Stiu ca ratiunea se bate cu dorinta ...
Stiu ca imi doresc ceva ce nu trebuie sa fie al meu ...
Stiu ca am dreptul sa zambesc ...
Si-o sa patesc la fel ca prima data : o sa ma doara , o sa-mi curga sange si lacrimi inghetate ...
Cei din jur nu fac decat sa inrautateasca situatia ... Imi pun in palme vise false , ma hranesc cu iluzii si ma indeamna sa pasesc spre prapastia fara sfarsit ...
Ma intreb cum ar fi fara ei ...
Da ... Fara ei TOTI ...
Oare ar fi ciudat ? Diferit ? Normal ?!


Timpul trece incet , secundele se rostogolesc in aer , iar eu visez din nou la ceva ce nu am ...