Daca as fi o portocala...

As vrea sa ma storci de amintiri ca pe o portocala cu mult suc acrisor.

Apoi sa ma amesteci cu picaturi de lamaie si sa ma bei asa, fara zahar sau coloranti artificiali.
Daca as fi o portocala, ti-as umple gura de arome racoritoare.
Ti-as aluneca pe limba si apoi as lua-o in jos si as curge prin tine…

O parte din mine ar ramane pe buze si ti le-ar curata de toate saruturile fostelor tale iubite. Te-ar putea ustura putin, dar in final te vei simti mai bine.

Ti-as curata toate regretele si as putea patrunde in cele mai intunecate parti ale sufletului tau si sa le aduc lumina.

M-as pierde prin tine, printre dorintele si visele tale.

Asta doar daca as fi o portocala...

Am venit.

Da, am ajuns in sfarsit acasa. :)
De fapt aseara, dar nu am postat nimic pentru ca n-am stiut ce sa scriu.
Nici acum nu stiu...

Despre mare...
Pai e tot acolo... Si cu exceptia faptului ca a plouat mult, a fost la fel ca de fiecare data...

Am scris cateva chestii pe acolo, dar o sa le postez mai tarziu pentru ca unele le am in laptop, iar altele pe niste foi...

Revin mai tarziu cu detalii...
Inca nu mi-am revenit... :))

De aici...

Sunt la mare.
Luni a fost soare si m-am bronzat. Mi-a mirosit pielea a ulei de plaja si parul a mare.
Marti dimineata au fost nori, iar dupa pranz am facut din nou plaja si m-am mai bronzat putin.
Astazi a plouat. Nu pot sa zic ca mi-a parut rau de ploaie... Nu m-am plictisit. Nu prea mult. :))
In fiecare dimineata am iesit la "alergat".Oricum, alergam ce alergam, apoi o luam pe plaja si mergeam multtt prin apa...
E chiar placut.
M-am taiat in scoici. :)
Singura durere de care nu-mi pare rau si la care nu fac acel "auu" de fetita razgaiata.
Ma gandesc deja la chestiile pe care le am de facut cand vin acasa.
Unele ma incanta, altele ma fac sa vreau sa nu se mai termine saptamana.
Maine as vrea putin soare. :)

Revin...

Si-am sa plec la maree... :)

Maine plec la mare.
O sa am net si tot restul, dar nu promit ca o sa postez...
Cel putin, nu zilnic.:D
Revin peste o saptamana...
Sper sa nu-mi simtiti lipsa... :D
Daca ploua... Voi posta mai des...
Dar va rog, lasati-ma sa am parte de soare. :x
Am nevoie.
:)

Hai sa ne mintim...

Vara asta am chef sa ne mintim, sa ne prefacem ca e perfect totul.
Doar pana la toamna, apoi te las sa-mi iei visele.
Am nevoie de tine la fel de mult cum am nevoie de mare. Si crede-ma, chiar am!

Vreau sa ma minti si sa-mi spui tot ce de fapt poate nu simti.
Nu-mi spune ce crezi, spune-mi in ce nu crezi.
Minte-ma dimineata si spune-mi "buna" zambind in timp ce imi asezi pe pat o raza de soare in locul micului dejun...
La pranz spune-mi ca ti-e dor... Hraneste-ma cu sperante, iubeste-ma cu lacrimi.
Seara da-mi drumul si pleaca sa-mi cumperi fericire de la colt...
Inainte de culcare doar priveste-ma. Nu ma saruta si nu ma atinge. Doar uita-te la mine si asculta-mi respiratia in timp ce eu adorm... In siguranta, langa cel ce ma minte pentru ca asa vreau Eu.

Si poate minciunile vor deveni adevar.
Poate Marea ne va lega cu-adevarat.
Poate n-ai sa mai vrei tu sa pleci.

Si totusi, minte-ma doar vara asta!
Apoi o putem lua de unde am ramas...

Leapsa

1.Care este cheia fericirii tale? Ce te face să zâmbeşti în fiecare zi?
Hmmm... Ma face sa zambesc o amintire... Mai multe. :) Si in rest zambesc fara motiv. Le numesc zambete neconditioanate sau fericire neconditionata si ma bucur sa o impart cu cei din jur.

2.Care este modelul tău în viaţă?
Nu pot sa zic ca am asa ceva. Imi place sa iau cate ceva bun de la toti si sa incerc sa le urmez exemplul. Mama pentru puterea cu care trece peste orice, tata pentru ambitie, Tudor Chirila pentru cum gandeste si nu stiu... Cred ca mai sunt cativa.

3.Crezi că ai pe cine să te bazezi când dai de greu?
Eu cred ca da...

4.Titlul melodiei preferate este?
O schimb o data la 2-3 zile dar acum este " Emeric Imre - Nebun de alb".

5.Păstrezi ceva ca amintire de la o persoană dragă?
Da.

6.Două lucruri pe care le ai mereu la tine?
Telefonul si visele. :)) Nu au nicio legatura intre ele... :))

7.Ce înseamna ura pentru tine?
Pentru mine ura inseamna atunci cand s-a pus atat de multa iubire incat s-a terminat toata si atunci a ramas ea...

8.Crezi că dincolo de moarte este viaţă?
Nu. Nu cred...

9.Poţi uita repede problemele?Poţi uita durerile din trecut?
Problemele le uit repede dupa ce le-am rezolvat, iar durerile din trecut se pot doar ierta celui care le-a produs, de uitat... Niciodata!

10.Cea mai mare realizare de până acum este?
Off... La 14 ani nu ma pot lauda cu prea multe. Poate ca ar fi poeziile care mi s-au publicat intr-o carte... Sau ca am avut cea mai mare medie de admitere la liceu din scoala. ( Ce-mi mai place sa ma laud uneori... :)) )In rest nu stiu... Sper sa am in curand o alta realizare de care insa nu o sa spun nimic...

Confuzie...

Iar am doua "eu" in mine...
Iar se bat amandoua pe te miri ce si iar ma pun pe mine sa aleg invingatoarea...
Cata confuzie...
Nu stiu in ce parte sa o iau asa ca am decis sa stau pe loc. O vreme o sa fiu aici.
Stiu, o sa ma mint ca totul o sa ramana la fel si ca daca eu stau pe loc si lumea se va opri pentru mine...
Ce copil sunt!
Sa ma trezeasca cineva!
Sa-mi dea cineva o palma si sa-mi spuna ca sunt proasta si ca totul s-a terminat...
La ce mai visez eu?
E tarziu si stiu asta...
Ahhh... Dar nu pot!
Da... Spuneti-mi replica aia cu " Nu exista nu pot, exista doar nu vreau"...
Ba exista!
Cum sa nu existe daca eu o simt in mine de cate ori incerc sa ma rup de niste lucruri...
O sa ma credeti cu adevarat proasta daca va spun ca e a doua oara cand mi se intampla...
Doar ca, acum e atat de DIFERIT.
O simt...
Simt ca e cu totul altfel. Mai greu de uitat, mai intens, mai repede, mai complicat si de un milion de ori mai real.

Poate o sa ma schimb. Am planuri pentru vara asta, dar ceva inca ma mai tine pe loc.
Daca o sa fie bine, o sa raman pe loc pentru totdeauna.
Daca o sa iasa rau, o sa ma apuc de tot ce o sa numesc pe scurt "restul".
Pentru ca da... Pot spune ca acum sunt prinsta intre ceva si restul...

Stiu ca n-o sa scap curand de confuzie...
Oare in viata merge totul cu liste de motive pro si contra ca sa mergi mai departe sau sa stai si sa lupti?
Daca da, o sa incerc.
O sa pun totul pe niste hartii... O sa le pun una langa cealalta si o sa analizez optiunile...
Stiu ca n-o sa iasa nimic pentru ca sunt mult prea visatoare pentru astfel de planuri.:))
Insa trebuie sa fac ceva si sa-mi pun gandurile in ordine in maxim o luna...

P.S. E vara si cu toate ca sunt confuza, ma simt binee. Zambesc si visez si promit sa fac asta cat de des pot.
In fond, sunt probleme pe lumea asta mult mai grave decat cele de care imi fac eu griji...
Stiu ca pot sa fac orice.
Stiu ca pot sa schimb lumea. Lumea mea, desigur. :)

Ce mult te iubeste...

Te rog sa ma crezi, te iubeste!

Atat de mult...
Si-ar face atatea pentru tine...
Ti-ar da toata lumea ei, toate visele, fiecare idee, fiecare intamplare sau amintire. Ti-ar da tot si nu s-ar supara daca le-ai arunca pe toate, dar ai lua-o in brate.


S-ar bucura la fiecare nimic pe care i l-ai arata.
S-ar bucura cand ai minti-o pentru ca ar crede ca incerci sa o protejezi.

N-ar trebui sa ii explici nimic. Doar sa o saruti din cand in cand in timp ce ea ar inchide ochii.
Ar fi placut sa o saruti, si sa o admiri in timp ce ea incearca sa fure cat mai mult din tine...

Stiu ca te iubeste. Si o stii si tu, dar orgoliul tau puternic nu te lasa sa recunosti...

Te iubeste cu totul. Cu toate calitatile tale, dar mai ales cu defectele...
Iti adora defectle pentru ca astfel simte ca situatia devine oarecum echilibrata.

Ar fi atat de simplu sa o iubesti pe ea.
Nici nu ar trebui sa o arati. Si-ar da seama de cum te vede cat la suta ocupa in inima ta.

Te-ar iubi. O viata. Daca ar putea te-ar iubi mai mult de atat...

Are iubire cat se te-nveleasca cu ea in fiecare seara la culcare, iar dimineata o poate arunca la gunoi pentru ca oricum, mai are suficienta pentru toate noptile ce ar urma...


Ce mult...
Atat de mult....
Cata iubire iti poate oferi aceasta fiinta!
Iti iubeste absenta, prezenta, umorul... Iti iubeste ideile, universul si palmele... Sa nu uitam palmele.


Insemni atat de multe pentru ea...

Dar nu te va obliga sa-i ramai alaturi nici macar o clipa.
Pentru ca te iubeste.
Cel mai mult.

Egoism...

De ce te vreau?
Atat de des ma-ntreb de ce nu pot pur si simplu sa te las sa pleci...
Ce usor ar fi!
"Du-te! De acum traieste dupa propriile reguli!".
Ahh, nu pot!


Nu pot sa renunt la tine si stiu ca asta ma face putin egosita...
Am fost mereu egoista cand a venit vorba de "noi".

Ma suparam asa de rau cand aveam impresia ca cineva vrea sa te imparta cu mine...
Eu vroiam sa fi doar al meu!

Inca mi-e greu sa te las sa pleci stiind ca singurul drum pe care poti merge e peste sufleul meu.
Calca-l!
Hai du-te!
Atat de simplu...
Doar du-te.

Da, eu voi fi bine!
Am sa invat sa traiesc fara tot ce ai insemnat tu.
In timp n-am sa te mai visez.

Pleaca, daca asta te face fericit...
Lasa-ma pe mine.
Voi fi bine daca voi stii ca esti fericit,

Am...
Am nevoie de tine, dar nu vreau sa par egoista asa ca du-te!

Sentiment...

Si sti tu mai bine decat ceilalti ce e iubirea?
Ai cunoscut tu mai bine ca ei adevaratul sens al acestui cuvant atat de simplu de rostit?

Nu!
Esti la fel ca toti ceilalti. Cu nimic mai special...
Bine... Poate doar putin.

Te-ai simtit si tu vreodata ca si cum ai avea sufletul gol? Sau ca si cum nu l-ai mai avea deloc...

Te-ai temut si tu, ca si mine, de schimbari?

Te-ai temut sa iei decizii? De greseli, de cuvinte care ar putea strica tot, de o imbratisare?
Pentru ca eu m-am temut de toate acestea...

Am vrut sa am mai mult curaj. Sa pot sa spun ceea ce sufletul imi spune de atata timp...
Am incercat, jur!


Imi pare rau ca n-am putut mai mult...
Si-mi pare rau ca acum imi vine sa plang de ciuda.

N-am sa aflu niciodata cum ar fi fost daca ti-as fi spus...

Si acum o sa tac.
Pentru ca tot ce putea sa insemne fericire, a plecat pentru o perioada de langa mine.

Straini.

Si acum am ramas doi straini.
Doi straini ce nu mai sunt nevoiti sa se priveasca in ochi daca nu vor asta...

Nu ne mai leaga nimic.
Ba da, ne leaga putin trecutul... Dar daca nu vrem, nu trebuie sa ni-l mai amintim niciodata.

Te visez atat de des... Si inca te mai cunosc, strainule!

E ciudat cum s-a schimbat totul...
E ciudat ca am crezut ca pot, ca inteleg, ca va fi usor...
Nu a fost.


A fost greu. A fost complicat si n-am putut mai mult.
Si din nou iau toata vina asupra mea...
Sunt straina care candva iti era cunoscuta...



Si e greu sa stiu ca nu va mai fi asa...



Sunt obosita. Mi-e somn si vreau sa pot sa mai dorm...
Si nu pot sa mai scriu chestii dragute.

Perfect...

Totul parea special. Te-am intalnit intr-o zi de vara si am crezut ca urma sa-mi fi cer in restul de viata care imi ramasese.
In timp, mi-am pus toata increderea in tine si ti-am cerut sa nu ma dezamagesti.
Incercam sa fac lucruri perfecte pentru tine si de cate ori faceam ceva gresit imi spuneam ca nu te merit si ca nu sunt demna de iubirea ta atat de perfecta...
Si de cate ori plangeam, ma acuzam tot pe mine ca n-am suficienta putere, ca nu sunt cum ar trebui sa fiu. Nu vroiam sa fiu slaba in fata ta si daca ma temeam de ceva, ma temeam sa nu cad la picioarele tale si tu, in loc sa ma ridici, sa imi intorci spatele spunandu-mi ca sunt impiedicata.

Mi-ai fost scop. Singurul.
Alergam nopti intregi printre ganduri si idei si oboseam. Tot efortul merita cand dimineata, te gaseam undeva, aproape si iti zambeam, iar tu raspundeai in acelasi mod.


Erai punctul meu de reper. Ma ajutai sa nu ma ratacesc pentru ca te urmam pe tine, cel mai perfect dintre muritori.

Prin tine am inteles ce inseamna sa faci lucruri bune si am luat din tine un dram de bunatate...


Dar intr-o zi ai incetat sa ma mai privesti cum o faceai in trecut.
Aveai ochii reci si cand i-am privit, m-ai facut sa clipesc.
Ai luat toata magia cu tine si ai plecat.

Acum am doar amintirea vaga a ceva ce a fost cu atat de mult timp in urma...
Si incep sa ma intreb daca ai existat cu adevarat, fiinta perfecta care m-ai facut sa nu imi mai doresc nimic.

Cat timp ai fost langa mine...
Oare chiar ai existat?

Doar o alta iubire. O alta idee...

Mi-a spus sa plec si s-a uitat la mine cu o privire atat de dura incat m-a izbit de perete.
Dar n-am facut-o.
L-am privit sfidatoare in ochi si pret de o clipa am simtit ca a cedat.
Am profitat de momentul lui de slabiciune si mi-am ales cu grija cateva cuvinte care sa se indrepte spre inima lui atat de greu de atins...
- Sa plec? Imi ceri sa plec sub pretextul ca te iubesc prea mult? Oare esti sincer cu mine, cu tine? Gandeste-te bine! Imi ceri sa plec ca si cum m-ai fi intalnit azi dimineata in fata unui magazin de pantofi. Nu... Scuza-ma, dar eu sunt mai mult de atat! Eu sunt fata pe care o sunai noaptea tarziu cand te simteai singur... Si n-am sa plec! Nu acum! Nu cand stiu ca ma minti... Nu cand stiu ca mai tii la mine.

Si a tacut. Ma privea in continuare, dar pupilele lui imi aduceau acum aminte de o seara de vara in care stateam imbratisati pe o banca, intr-un loc pustiu pe care nu mi-l mai amintesc la fel de bine...
I-as fi spus mai multe... As fi aruncat in el cu o mie de cuvinte care l-ar fi durut cu siguranta. Dar n-am facut-o. Stiam ca inca ma mai iubeste.

A ramas tacerea. Simteam un milion de senzatii si imi opream cuvintele pe limba ca sa nu iasa afara.


I-am fost recunoscatoare cand m-a luat in brate. I-as fi zis " te iubesc" de atat de multe ori pana as fi ramas fara cuvinte. I-as fi spus " Da, uite, asta e baiatul de care m-am indragostit".
Dar am ales sa tac.


Si de atunci traim intr-o eternitate de tacere.
Ne e bine asa si am invatat sa ne acceptam reciproc nebuniile.
De atunci nu ne-am mai zis niciodata "pleaca"... Nici nu mai aveam cum... Si nici nu ne mai doream.
Eram atat de siguri pe iubirea noastra...

Inainte sa se termine.

Chestia.

Nimeni nu ti-a spus ca va fi usor. Ti-au dat o viata, o inima si un corp. Ti-au dat drumul si te-ai vazut dintr-0 data liber. Si ti-e greu sa decizi in ce parte sa-ti incepi calatoria...
Si te hotarasti. Iei o busola, ceva bani si pleci spre o "chestie" care pare interesanta. Atata ambitie... Atatea planuri ca vei gasi "chestia" si ca viata ta se va schimba...
Mergi incet spre ea. Iti maresti pasii cu fiecare secunda, emotia se amplifica si inima iti bate din ce in ce mai tare, mai repede, mai ritmat...
Nu te plictisesti sa mergi. Cand mergi cu un scop totul pare normal...
Visezi sa atingi lucrul pe care il urmaresti.
Si, intr-o zi... Pe neasteptate ajungi in fata "chestiei" tale... Si nu stii ce sa faci... Te temi de ea? Nu... Ti se pare...
Mai faci un pas. E atat de aproape... E "chestia" ta.
O privesti atent. Descoperi ceva la care nu te asteptai. Chestia ta e o prostie! N-are niciun farmec. Iti doresti doar sa te intorci la "Start" si sa iti alegi alta destinatie.
Dar... Esti sigur ca in partea cealalta ai fi gasit lucruri mai interesante?
Adevarul este ca nu... Nu stii...
Te asezi langa destinul tau. Langa chestia ta ciudata, banala...

Si te astepti ca cineva, sa aleaga aceeasi "chestie" ca tine, sa aveti acelasi destin si sa va intalniti acolo. Iti irosesti restul de viata asteptand...

Nu vine.


Si mori. Singur.
Langa o "chestie" pe care nici macar n-ai avut timp sa o cunosti...

(Am pus titlul la sfarsit) Urma sa fie un articol trist, dar vad ca a devenit... Dragut... :))

Ai simtit vreodata ca vrei sa nu mai stii nimic?
Momente din alea cand ai vrea sa uiti tot de la numele de familie pana la gramatica limbii romane si la ecuatiile de gradul 2?

Eu da.

Sunt momente cand cunostintele iti sunt inutile. Ba din contra, uneori te incurca teribil...

Sau cartile... Sigur ai citit pana acum o carte despre iubire. Si sigur ai simtit ( sau ai avut impresia ca simti) iubirea "pe pielea ta"... Era cumva ca in carte? NU! Era atat de diferit, real, intens... Mai mult decat descrierea aia seaca pe care a ales-o scriitorul tau preferat de romane de dragoste...

As vrea sa uit tot pentru o zi. Doar o zi... Mai mult mi-ar fi imposibil... O zi e rezonabil nu?

Sa dansez in ploaie, sa rad in fata statuilor si sa ma plimb noaptea printr-un parc pustiu.


Poate am chef doar sa visez...
Sau poate am chef sa testez toate astea de una singura.


Si multe... Atat de multe alte lucruri pe care mi-ar face placere sa le incerc...

Descrieri.( Eu si tu )

Eu...
Sunt cea mai buna persoana de care te-ai putea indragosti in aceasta dimineata. Am cel mai curat suflet de fata din lumea ta cu orizonturi largi.
Buzele mele sunt cele mai fine dintre toate cele pe care le vei atinge in viata.
Ochii mei sunt cei pe care ii vei privi cel mai mult.
Mana mea e singura pe care o poti strange cat de tare doresti.
Si zambetul... Zambetul meu larg la vederea ochilor tai dulci... Zambetul ala e singurul cu adevarat sincer.

Tu...
Tu esti cel mai special om pe care l-as putea iubi o viata.
Ochii tai m-au urmarit pana i-au prins pe ai mei si m-au luat prizoniera in inima ta calda.
Atat de calda incat pe a mea a topit-o intr-o secunda.
Esti unic din atat de multe puncte de vedere...

Si suntem amandoi speciali prin ceva.
Facuti unul pentru celalalt, ne cautam scuze in nimicuri fara sens.

Ganduri de copil...

Ma gandesc cum ar fi sa existe un rasarit fara soare. :)
Sau niste stele fara cer...

Idei prostesti.
Sunt situatii, momente cand imi dau seama cat de copil sunt uneori...

Da...
Sunt zile cand imi place sa fiu fetita care pune intrebari si descopera lumea ca pe o carte de povesti cu poze mari, care prezinta intamplarile.
Sunt fetita care crede cand i se spun minciuni cu zambete si o privire nevinovata.
Uneori inocenta. Pierduta printre greselile altora, fericta ca am descoperit un nou tip de desert delicios sau poate vreo carte interesanta...
Fata care se bucura din nimicuri adorabile.
Care se teme de responsabilitati si care spune ce gandeste fara a se gandi ca va fi judecata, ca i se vor intoarce cuvintele pe toate partile, ca i le vor aseza altfel ca sa le dea un nou inteles...

Sunt fata care zambeste pe strada si care intoarce priviri dragute oamenilor batrani, copiiilor sau mamelor acestora. :)
Fata care inca mai crede in Fat-Frumos uneori...
Care isi pierde obiectele, isi uita tot ce se poate uita si nu e atenta cand i se adreseaza intrebari.


Si de cate ori ma intreb daca mai sunt copil, toate argumentele de mai sus imi spun ca da, dar toate celelalte ganduri imi spun ca nu si ca daca as mai fi totusi, e timpul sa ma schimb!

Cand o sa invat sa fac incheierea articolelor, o sa fiu probabil o scriitoare de succes... =))