miercuri, 29 decembrie 2010

Cum ne-am despărţit.

Te-am întâlnit cu mult timp în urmă, undeva pe o stradă gri dintr-un oraş îmbâxit de suflete prăfuite.
Ai ştiut să te faci remarcat prin gesturile tale atent calculate şi prin mişcările inocente, dar atât de precise...
Ţi-am privit cu atenţie braţele şi mi-am promis atunci că în curând mă vor cuprinde doar pe mine.
M-ai chemat să stau lângă tine pentru câteva clipe ce mai apoi s-au transformat în mici eternităţi pe care ăştia din jurul meu le numesc probabil "luni".
Şi ai început să-mi arăţi lumea în care te ascunzi tu seara înainte să te duci la culcare. Mi-ai spus în ce crezi, care sunt marile tale temeri şi chiar ce ţi-ai dori dacă ai privi o stea căzătoare într-o seara senina de aprilie.
Ai început să-mi îndeşi în minte ideile tale bolnave despre cum lumea ar putea sa fie perfectă dacă te-aş urma undeva sus, poate pe un bloc de beton sau vreo macara ruginită.
Urcam în fiecare zi trepte alături de tine.
Uneori oboseam şi spuneam că vreau să luăm o pauză, dar tu mă luai în braţe şi îmi spuneai că mai e aşa de puţin până sus şi că e păcat să pierdem timpul.
Am mers după tine. Nu mi-a fost greu să ţin pasul, dar îmi era imposibil să-mi mai car în spate toate visele, amintirile şi dorinţele, aşa că am aruncat câte ceva pe drum...
Şi mă mai trezeam din când în când uitându-mă în jos cu nostalgie... Apoi priveam în ochii tăi plini de magie şi porneam mai departe.
Într-o zi mi-ai spus că am ajuns.
Eram bucuroasă şi am vrut să mă ghemuiesc în braţele tale să împărţim fericirea, dar te-ai împotrivit şi m-ai împins cu putere. Prea multa putere...
M-am dezechilibrat şi am alunecat pe marginea ultimei trepte. Ştiam că dacă voi cădea, am să pierd tot. Ai venit lângă mine, m-ai apucat de braţ să mă tragi lângă tine, departe de orice pericol, dar nu ai putut.
Măna mi-a alunecat până ce s-a desprins în totalitate. Nu mă mai temeam. Acceptasem sfârşitul.
În gol, mă rostogoleam alături de visele, amintirile şi dorinţele ce îmi mai rămăseseră. Şi strigătul tău disperat, cu glasul ce îmi era aproape străin "Nu am vrut să se întămple aşa!".
Da, iubire, nici eu nu am vrut... Şi totuşi, soarta ne adusese acolo, pe ultima treaptă a iubirii noastre. Dacă am fi rămas pe cea de dedesubt, probabil că acum am sta îmbrăţişaţi, deasupra tuturor, dar nu chiar în vârf...
Nu ai vrut.
Spuneai mereu că nu vom avea cum să ne hrănim acolo sufletele care cerşeau cu disperare să muşte din ceva.
Însă n-ai ştiut niciodată că aş fi avut eu iubire cât să le umplu pe amândouă...
Acum sunt jos.
Tu ai rămas acolo pentru că ai frică de înălţime... Nu poţi să sari.
Atunci, de ce mi-ai cerut să urc cu tine? De ce mă încurajai când spuneam că nu mai pot?
Oare nu tocmai pentru că te temeai să nu fi tu cel care va cădea?

vineri, 24 decembrie 2010

Craciun fericit!

Vreau sa va urez tuturor un Craciun fericit, si sa va multumesc inca o data pe aceasta cale ca imi vizitati blogul( chiar daca postez din ce in ce mai rar, si imi cer scuze).
Sper sa va distrati alaturi de familie, de prieteni si de cei dragi voua.
Chiar daca pentru mine, in timp, zilele de Craciun s-au schimbat din ce in ce mai mult inca le mai astept cu nerabdare si inca ma mai bucur de venirea" mosului".

Sarbatori fericite. >:d<

miercuri, 15 decembrie 2010

Cutremur.

In viata mea au loc la intervale regulate, cutremure de proportii. Mici evenimente ce imi zguduie lumea si ma aduc intr-o stare neasteptata de soc.
Sunt scurte si de mare intensitate. Ca o ploaie torentiala de august, pe o plaja pustie ce nu iti ofera niciun adapost sigur.
Ma tem mereu de aparitia unui nou cutremur menit sa imi provoace panica, insa stiu ca el va veni oricum, inevitabil, exact cand ma voi astepta mai putin.
In timpul lor, adrenalina se simte cel mai bine in mine. Lumea se invarte, se misca, aluneca putin cate putin spre stanga. Si schimba destine: ciocneste oameni ce trebuie sa se cunoasca, separa pe cei ce nu mai au alta cale.
Asa ca ma las si eu in voia cutremurelor din lumea mea, pentru a avea sansa de a-mi urma dstinul intortochiat in care am fost aruncata fara sa mi se ceara parerea.

joi, 2 decembrie 2010

Sperand la noi...

Doar daca nu m-am inselat.
Doar daca nu a mai ramas o sansa.
Doar daca nu o sa se schimbe totul...

Ma intreb ce o sa se intample in seara aia cand ne vom vedea.
Cu toti brazii, si toate luminitele, si agitatia, si dorintele ascunse care nu mai vor sa se ascunda...
Poate sunt eu de vina ca nu stiu sa accept unul dintre capriciile tale. Si poate inca ma mai tem sa te iubesc...
Esti unic. Si poate iti atribui prea des adjective care nu te reprezinta deloc, poate iti dau privilegii care nu ar trebui sa ti se acorde niciodata.
Ne-am spus amandoi ca nu e bine, ca mai tarziu sa putem sa ne prefacem ca am uitat.
Si o sa ne iubim iar, fiecare in stilul lui, cu atata putere incat muntii o vor lua singuri din loc fara ca macar sa ii atingem.

Leapsa.

1. Expresia care o folosesti prea des?
„Adevarat.” „Nu stiu” :))

2. Melodia preferata?
Acum, VANK - Balada pentru o minune.

3. Esti fericit/a?
Oarecum…

4.Melodiile care te pot face sa plangi?
Bryan Adams - Everything I Do, Christina Aguilera - Hurt, Ronan Keating - If tomorrow never comes.

5. Melodiile care iti ridica moralul cand lumea nu poate?
Adda & Teasta - Minti murdare facute praf

6.Poti spune ca ai iubit vreodata cu adevarat?
Nu stiu. Mereu imi zic „ Gata, de data asta e iubire”, ca peste un timp sa-mi dau seama ca m-am inselat…

7.Urasti pe cineva?
Nu. Pot spune ca nu imi plac anumite persoane, dar nu le urasc…

8.Daca ai putea, ai da timpul inapoi?
Nu prea. Fiecare eveniment isi are rolul lui…

9. Ai incredere in oameni?
Nu. Sunt foarte putine persoane in care chiar am incredere…

10. Esti printre norocosii care stiu ca cineva ii iubeste in momentul asta?
Cineva da, cu siguranta, dar cine mi-as dori eu… probabil ca nu.

11. Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu. Nu se poate sa iubesti o persoana pe care nici macar nu o cunosti…

12. Ce parere ai despre iubirile tinute in secret?
Sunt incitante. Dar de cele mai multe ori se termina prost…

13. Te-ai trezit vreodata dimineata cu regrete legate de trecutul tau?
Da, dar am incercat sa alung orice regret.

14. Crezi in miracole?
Sunt posibile, dar nu in lumea mea.

15. Exista lucruri pe care nu le-ai spus din frica sau rusine?
Da, cand eram mai mica. Acum am curaj sa-mi spun propriile pareri fara sa-mi fie frica sau rusine.

16. Ti-e dor de cineva, in momentul asta?
Da.

17. Cum iti e mai bine, independent/a sau alaturi de cineva?
Uneori e mai bine sa fiu independenta, dar de cele mai multe ori am nevoie sa fiu alaturi de cineva.

18. Ai inselat/mintit/furat vreodata?
Da. Le-am facut pe toate.

20. Cum te vezi peste 10 ani?
Grea intrebare. Nu stiu. Cred ca implinita, atat pe plan profesional cat si sentimental… Mandra de toate faptele mele si fara niciun regret.

21. Brunete sau blonde
?Nu prea inteleg intrebarea… Sa zicem brunetele… :))

22. Pentru fete-baiatul care e intotdeauna la moda, fotbalistul, sau artistul? Pentru baieti-fata dupa care se intorc toti, cea care iti face ochi dulci doar tie, sau cea independenta care nu tine cont de parerea nimanui?
Artistul. :)

23. Iti plac surprizele?
Da, normal. :)

24. Esti usor infulentabil/a? Iti schimbi parerea sau punctul de vedere in functie de ceilalti?
Eram usor influentabila, acum nu prea mai sunt. Parerea oricum nu mi-o schimb, dar de multe ori dau dreptate celor din jurul meu, doar pentru ca nu am chef sa ma contrazic cu ei…

25. Prietenii sau prietenul/a?
Depinde. In general prietenii, dar o sa vina o vreme cand probabil o sa aleg prietenul.

26. Te consideri o persoana curajoasa?
Da. Si puternica. Si chiar nu exagerez. Daca m-ati cunoaste, ati stii.

27. Consideri ca poti sa o iei de la inceput oricand vrei?
Da. Mereu poti sa o iei de la inceput. :)

28. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Capacitatea de a lasa de-o parte propriile sale nevoi, dorinte pentru a se darui altor persoane.

29. Merita oamenii o a doua sansa? Le-o oferi?
Merita. Unii chiar merita. Si nu stiu daca de fapt merita ei sau noi avem nevoie sa le acordam a doua sansa ca sa nu ii pierdem…

vineri, 26 noiembrie 2010

.

Am crezut ca pot.
Sa am rabdare, sa te astept sa alegi.
Am crezut ca o sa fie simplu. Ca trebuie doar sa imi indrept atentia spre alte lucruri, ca trebuie sa-mi umplu viata cu ceva.
Si poate ca nu e pentru mine toata asteptarea asta, tot hazardul...
Pentru ce?
Cata incredere sa ai intr-un om care nu ti-a dat niciodata vreun semn?
Ce inseamna pentru tine ca o sa fie bine? Asta? Pentru ca mie nu mi-e bine.
Si mi-ai promis! Si m-ai mintit!
Puteai macar sa ma anunti ca incepe furtuna.
Nu ti-as fi cerut nicio umbrela, m-as fi descurcat singura daca stiam ca vine...
M-ai facut sa te ador, iar apoi ai plecat ca un las.
Si imi vine in minte un singur cuvant: tradare. Tradare printule, tradare!

joi, 11 noiembrie 2010

El...

Încă mai crede că o să fie bine.
Că o sa vină proasta aia înapoi şi o să poată să-i atingă iar umerii şi antebraţul.
Că o să se iubească 50 de ani în mii de feluri şi că n-o sa se plictisească niciodată de buzele lui.
Că n-o să-l lase ca altă dată cu ochii-n soare, că n-o sa mai fugă după autobuze şi că vor aştepta amândoi, cuminţi pe o bancă, să ia un taxi.
E unul din oamenii ăia ce încă mai cred în iubire veşnică, iar eu mă chinui în fiecare zi să-l dezvăţ de visatul ăsta inutil.
O caută în continuare pe fata care i-a sucit minţile şi a plecat cu sufletul lui, la fel ca în toate filmele proaste de dragoste la care s-au uitat adesea împreună.
Ea şi-a bătut joc, dar pentru el nimic nu contează.
De câte ori i-a smuls bucăţi din inimă, de câte ori şi-a înfipt colţii în pielea lui sensibilă şi a sfâşiat-o fără milă.
Şi el urla că o iubeşte.
Şi încă mai crede că iubirea-i plină de suferinţă.
Şi o vrea înapoi pe a lui.

Îl întâlnesc adesea ca din întâmplare în metrou sau prin cafenele aglomerate.
Pierdut în mulţime, cercetează atent fiecare persoana pe care o întâlneşte şi speră ca undeva în spatele privirilor nepăsătoare ale trecatorilor, să îşi găsească muza.

Şi-a jurat că o va iubi pentru totdeauna, iar acum se ţine de cuvânt.
Chiar dacă iubirea lui s-a rătăcit undeva pe drum şi s-a pierdut printre fumul ţigărilor din barul în care se duce în fiecare noapte, să uite că a pierdut-o.

luni, 8 noiembrie 2010

Contradictie.

Incerc sa imi dau seama ce simti acum.
Am facut un exercitiu bizar azi dimineata.
Mi-am imaginat ca sunt in inima ta.
Ma uitam pe pereti, cercetam fiecare rana.
Am vazut niste cicatrici, undeva in coltul stang.
M-a durut.
Erau rani vindecate, dar candva pe acolo iesea sange, iar eu speram ca tu sa nu fii suferit niciodata.
Si din cerul ochilor mei, au inceput sa curga picaturi de ploaie.
Vroiam sa-ti sarut fiecare urma de pe inima.
Vroiam sa sterg cu buretele tot trecutul tau si pe al meu o data cu el.
Si sa o luam de la capat.
Intr-o lume noua, a noastra.
Vreau sa-mi creez propriul meu univers.
In care sa ai voie doar tu.
Sa ne incuiem in interior cu un lacat si sa ne prefacem ca am uitat unde e cheia.
Si sa ramanem acolo.
Pentru totdeauna.
Sau...
Inchide-ma in inima ta.
Pune-mi ziduri si gratii si zeci de lacate sa nu mai pot scapa.
Ajuta-ma sa nu te pierd.
Ajuta-ma sa nu ma pierd.
Si as vrea sa stiu ce gandesti...
As vrea sa stiu daca ai regrete si sa-ti alung fiecare gand urat.

Oare te cunosc atat de bine incat sa fiu sigura de ce-o sa urmeze?

luni, 25 octombrie 2010

Despre tine, in lipsa ta...

Mi-e dor sa ma cuprinzi cu bratele tale puternice.

Mi-e atat de dor sa fiu eu. Pentru ca de cand ai plecat, sunt doar o umbra.

As veni sa te caut, as merge oriunde daca as avea siguranta ca te voi gasi. M-am saturat sa alerg dupa fantasme. M-am saturat sa te caut in chipurile, dar mai ales in sufletele altora. M-am saturat sa rascolesc prin suflete straine in cautarea unei particele cat de mici, care sa-mi aminteasca de tine.

In lipsa ta, noptile au devenit mai lungi, iar momentele de tristete mai evidente in viata mea.
Mi-as dori sa te intorci, dar stiu ca pasii tai grabiti nu mai merg de mult spre mine, acum au probabil alta directie, alta muza...
Mai stii cand ma pictai?
Ma asezai pe o canapea veche si rupta, imi dezgoleai umerii si imi ridicai barbia. " Priveste drept inainte si nu te misca", dar eu ma miscam mereu, ca un model ce nu si-a invatat bine rolul. Eram incapatanata " Dar de ce sa nu ma misc? N-ar fi mai bine sa-mi surprinzi dinamismul in pictura ta?" si incepeam sa dau din picioare ca o fetita razgaiata care nu si-a primit cadourile de Craciun.
Tu imi explicai calm ca ai dori sa-mi desenezi liniile corpului meu si ca ai nevoie sa stau nemiscata pentru asta. " Cat timp?", "Cateva ore, iubito...", " Nu pot astepta atat, ma voi plictisi aici, pe canapeaua asta", "Ma iubesti?" ," Da.", " Atunci n-o sa te plictisesti. Gandeste-te cat de mult voi aprecia ce ai facut... Va fi o pictura perfecta".
Si am stat. O ora, doua... Nu mai simteam amorteala, nici oboseala. Am facut-o pentru tine.

Dar toate astea au trecut, acum sunt singura si mi-as dori sa te intorci sa ma pictezi iar.
As sta nemiscata o viata, doar sa te simt aproape.
Picteaza-ma in culori calde pentru ca asa a fost iubirea noastra, calda...

Cat as vrea sa te intorci...

duminică, 26 septembrie 2010

Inchisoare de ingeri.

Sunt multi acolo.
Legati in lanturi isi asteapta sentinta.
Cu ochii lor sinceri si curati se zbat sa inteleaga de ce se afla in acel loc intunecat.
Pielea lor alba straluceste chiar si in acele colturi mucegaite ale lumii.
Sunt sinceri, dar gardienii care ii pazec nu pot vedea bunatatea lor angelica.
Nu se zbat. Nu vor sa scape din lanturi. Forta lor le-ar rupe in cateva secunde, dar ei nu vor sa incalce nicio regula.
S-au lasat prinsi, legati, batuti si calcati in picioare cu brutalitate pentru ca au vrut sa demonstreze lumii ca se inseala.
N-au reusit.
De ultima data cand au trecut ei pe aici, Planeta s-a schimbat. Nimic nu mai merge cum trebuie.
Oamenii nu mai au suflete, au minti demonice. Vor sa distruga tot. Ce-i acela adevar intr-o lume in care fiecare cuvant se poate interpreta in mii de feluri?
N-o sa mai fie liberi niciodata.
Isi vor trai eternitatea in inchisoarea propiei lor vointe.
Sunt buni. Prea buni sa stea afara, printre muritorii cu trupul si sufletul patate de rautatea lor exagerata. E mai bine in inchisoare. Acolo puritatea lor va ramane neatinsa... Nu se vor murdari niciodata.
Poate li se va face mila si ii va executa cineva intr-o zi... Poate asa vor ajunge inapoi in lumea lor.
Sau poate vor ramane prinsi, agatati cumva intre cele doua lumi. Intre rau si bine, intre lumina si intuneric.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

Nu gasesc niciun titlu acum.

joi, 2 septembrie 2010

Ce daca?

Si ce daca gresesc? Sunt om, lasati-ma sa fac lucruri imperfecte.
Si ce daca o sa regret? Sunt bine acum si oricum stiu ca pentru fiecare clipa de fericire o sa primesc doua de tristete.
Ce daca a trecut vara? In toamna mea este inca cald si va fi asa poate pana vara viitoare.
Ce daca toti din jur se agita? Eu vreau sa raman in visul meu, nu vreau sa ma trezesc. Agitatia lor nu face decat sa-mi intretina visul ca pe un foc de tabara in care se arunca mereu cateva crengi.
Ce daca incepe scoala? O sa cunosc oameni noi, o sa-mi fac prieteni si o sa capat din nou un program echilibrat de somn, studiu, mancare...
Ce daca am fost aeriana toata vara? Acum imi revin. Incer, dar sigur.
Ce daca m-am distrat 3 luni de zile si ce daca nu regret nimic din ce ar trebui s-o fac?
Ce daca mi-am permis sa-mi acord MIE tot timpul de care dispun?
Ce daca m-am razgandit de o mie de ori si am ajuns tot de unde am plecat?
Ce daca ma bucur pentru altii la fel de tare cum ma bucur pentru mine?
Ce daca am incredere?
Ce daca sunt mai matura decat ma cred unii si ce daca pastrez anumite ganduri doar pentru mine?
Ce daca am invatat sa fiu rece, dar calda in acelasi timp?
Ce daca am invatat sa dau doar cat mi se da, iar atunci cand nu mai primesc sa ma simt ca la inceput?
Ce daca am facut "cercetari secrete" despre diferite tipuri de oameni ca sa invat cum sa ma port cu ei in viitor?


Maine plec in Turcia, la mare( Kusadasi).
Revin duminica viitoare, pe 12, cu amintiri, vise si impresii din calatoria mea.
E ultima mea saptamana de libertate.
Si imi vine sa tip de fericire ca am avut o vara de neuitat.:x
Le multumesc lor. Tuturor celor care prin gesturi mici mi-au facut zilele mai placute si mi-au daruit cea mai reusita vacanta.
Am spus-o de multe ori vara asta: M-am distrat!
Chiar daca toate planurile de la inceput au fost in zadar. Chiar daca niciunul nu s-a realizat( sau aproape niciunul), vacanta mea a fost perfecta! A fost peste planuri, peste asteptari, peste dorintele mele.
Si, nu conteaza anotimpul atata timp cat in sufletul meu, amintirile vor avea mereu mirosul placut al marii.


Multumesc celor care mi-au citit vara aceasta blogul.
Sper sa il cititi si de acum inainte.
Nu stiu daca voi avea net in Turcia, dar daca voi avea, promit sa postez ceva. Cateva poze, niste informatii...
La revedere, dragilor. >:D<

luni, 23 august 2010

Sfarsit de vise.

Daca eu as fi alta, iar noi nu am avea un trecut ca acesta probabil ti-as cere sa te intorci.
Dar acum stiu ca e prea tarziu pentru sperante.
A fost frumos si a trecut.
Nu stiu cine a gresit. Nu stiu daca ne-am pierdut. Poate ca acesta era planul. Poate noi doar l-am respectat.
Iubirea noastra a fost ca o cursa intr-un carusel. Intai stai la coada, cumperi doua bilete si esti avetizat de durata cursei "aveti 4 minute", te urci, caruselul porneste usor, dar pentru ca timpul e scurt ajunge repede la o viteza care sa te faca sa simti adenalina. Si se opreste. Chiar cand ajungi sa simti placerea, sa scapi de teama si sa te bucuri de fiecare rotire, se termina. Vine un om si striga la tine "da-te jos, mai sunt si altii care stau la coada sa prinda locuri", iar tu vrei sa tipi ca n-ai chef sa te dai jos, dar iti amintesti ca "aveti 4 minute" si ca ele tocmai au trecut.
Noi am avut un sfarsit anuntat, la fel ca trenurile in care te urci stiind clar unde au ultima statie si cate ore fac pana la destinatie.
Nu sunt dezamagita.
Nici macar nu ma doare.
Ma simt ametita, pentru ca tocmai am coborat din carusel.
Dar aceasta stare e trecatoare, iar eu stiu ca ma voi simti mai bine in doar cateva clipe.
Si voi ramane cu amintirile dintr-un carusel in care n-o sa ma mai urc.
Nu acum.
Poate niciodata.
Poate viata e mai frumoasa decat cred eu...

duminică, 15 august 2010

Viteza.

Timpul nu sta niciodata in loc, iar eu alerg dupa el ca la un adevarat maraton.
Totul e in miscare, nu e timp de regrete.
Remuscarile le pastrez pentru mai tarziu, acum trebuie sa fug.
Ma uit in spatele meu sa vad daca mai este cineva, dar nu zaresc pe nimeni.
Oare doar eu alerg dupa timp? Oare doar eu mai am putin pana sa-l ajung? Sau oare sunt toti inaintea mea?
Cineva m-a intrebat odata de ce ma grabesc asa, iar eu i-am spus ca timpul nu asteapta pe nimeni si daca vrei sa ai parte de el, trebuie sa-l prinzi tu. Apoi el m-a intrebat daca nu imi pierd cumva timpul, alergand dupa timp.
Ciudata intrebare... N-am putut sa-i raspund, ma grabeam.
Si ma simt ca intr-o roata mare care se invarte undeva la inaltime, deasupra unui oras de beton.
Mai repede, mai repede.
Se invarte, iar eu simt ca o sa mi se faca rau si o sa cad.
Si timpul inca se scurge, iar eu sunt tot in spatele lui, pierzand propriul meu timp.
Nu pot sa ma opresc acum.
Viteza e prea mare, m-as putea izbi de ceva.

joi, 12 august 2010

Am pierdut...

M-am aruncat in jocuri periculoase.
Am facut greseli si am pierdut.
Am stiut de la inceput ca nu e bine, dar aveam nevoie.
Acum doare.
Sunt suparata, dar nu pe altii.
Sunt suparata pe mine pentru ca nici macar acum nu regret.
Cum sa nu regreti ca ai pierdut?
Sunt altfel si lumea din jurul meu pare diferita.
Doare cum n-a mai durut nimic pana acum.
Nu simt durerea, dar ma macina si imi rascoleste inima ca un pradator care sfasie pielea victimei sale.
Sange.
Simt sange cum imi trece prin fiecare vena si cauta o cale sa-mi iasa din corp. L-as ajuta, dar imi este prea teama...
Mi-a fost frica. Am trecut peste tot. Principii, orgoliu, pareri si presentimente.
Si-am pierdut.
Mai mult ca niciodata.

Trec prin niste schimbari greu de explicat.
Ma sufoc in propriile mele limite.
Daca ar putea sa ma ia cineva de aici...

duminică, 8 august 2010

Gol.

Nu mai am nimic in mine.
Traiesc intr-o lume care nu-mi mai apartine, desi o numesc "a mea".
Sentimentele mele au inghetat. Cuvintele nu mai au ecou cand le rostesc, la fel ca alta data.
Ma mint.
Atat de des ma pierd in propriile mele minciuni.
Fericirea e un concept pe care l-am uitat.
Nu rad pentru ca ma bucur. E doar un instinct din trecut, care imi aduce aminte ca am fost om.
Mi-e dor de tine. Cu timpul, mi-am dat seama ca eram dependenta.
Am respirat atat de mult parfumul tau, am trait atat de mult ghemuita in bratele tale, incat am suferit un adevarat soc cand te-am pierdut.
Acum, desi vorbesc cu detasare despre tine, inca mi-e dor.
Nu e nicio diferenta intre o dependenta de droguri si dependenta mea pentru tine. Tu esti drogul meu care ma purta in Paradis si care ma facea sa plutesc.
Dar te-ai terminat, iar eu n-am mai avut bani sa continui.
Am intrat in sevraj o perioada.
Apoi m-am vindecat.
Dar dorinta de a te consuma este in continuare prezenta in mine.
Ma macina in fiecare dimineata si ma face sa te vreau.
Chiar de va trebui sa ma lege, n-am sa te mai gust in veci!
Mi-ai facut rau, iar acum ma mint ca pot si fara tine.
Si nu-mi pare rau.
Chiar daca uneori si asta este o minciuna.

vineri, 30 iulie 2010

Nu mai cred.

Nu stiu unde esti acum, dar stiu ca eu sunt singura.
A trecut asa mult timp.
Nu-mi mai aduc aminte chipul tau. Cand te visez, iti vad doar ochii.
Imi aduc aminte cat imi placea sa ma ghemuiesc intre bratele tale puternice si sa-mi asez capul pe pieptul tau. Era singurul loc unde ma simteam in siguranta, dar acum nu-l mai am.
Cand sunt trista nu mai am umarul tau. Lacrimile imi ating acum barbia pentru ca tu nu mai esti sa mi le stergi de pe obraz.
Am avut incredere. Nu credeam ca vei pleca, dar ai facut-o.
De-atunci mi-am jurat sa nu mai cred in iubire. In lumea noastra nu exista printi si printese.
N-am ramas cu nimic de la tine.
N-am nicio dovada ca iubirea noastra a fost reala.
Poate a fost doar iubirea mea.
Am incercat sa te tin aici. M-am agatat de tine de teama sa nu te pierd. M-am luptat cu toti pentru ca am stiu ca merita, dar am sfarsit ca toti ceilalti.
Si de astazi, nu mai cred in nimic.
S-ar putea sa fac greseli in viitor si asta ma sperie.
As vrea sa mai fiu cum eram, dar fara tine sunt altfel.
Am sa ma pierd printre amalgamul lor de idei si iubiri neimplinite. Nu sunt cu nimic mai speciala decat restul oamenilor chiar daca tu ma faceai sa ma simt asa...
Imi pare rau, dar de astazi nu mai cred ca exista "noi" cu adevarat. Nicaieri.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Suferinta ta.

Candva vei intelege de ce am pus capat acestei iubiri imperfecte.
Stiu ca tu crezi in noi, , dar nu vezi ca tot ce a ramas sunt doua umbre, chipurile s-au pierdut.
Incerc sa imi imaginez lumea ta.
E asa cald acolo sus... Te-ai hranit cu atatea iluzii, te-ai agatat de atatea ori de franghii care s-au rupt...
Si stiu ca vorbele mele vor ingheta pentru cateva clipe tot ce te inconjoara.
Iti vad suferinta si ma face sa ma simt atat de mica pe langa tine... Ma intreb cum de suporti sa traiesti asa in propriul tau univers... De ce nu ti-l schimba cineva?
Candva am crezut ca te pot ajuta. Am crezut ca daca vreau, va fi simplu, dar m-am inselat.
Trebuie sa plec si nu te pot lua cu mine.
Nu te pot lua din lumea ta, abia acum am inteles ca pe tine suferinta te defineste, iar eu nu pot sa mai car suferinta in spate.
Esti puternic. De parca toate durerile lumii ar sta pe bratele tale.
Ma doare sa te vad asa.
Sper sa iti gasesti linistea.
Sper ca pe umerii tai sa mai aiba loc inca o persoana, care sa te scape de toate celelalte.
Ceva imi spune ca vei fi bine.
Esti puternic.
Eu nu am atata putere...
Poate n-am inteles nimic.

sâmbătă, 17 iulie 2010

Iubire, soare si nisip.

Soarele straluceste deasupra noastra.
Noi suntem aici jos si ne iubim, sub razele lui fierbinti.
Zambim si asta e tot ce conteaza.
Dar soarele arde din ce in ce mai tare. Caldura sa devine insuportabila. Ne sufoca iubirea, iar noi ne topim tinandu-ne de maini si privindu-ne unul altuia durerea din privire.
Tu imi poti simti teama si eu o pot simti pe a ta.
Of, cat mi-as dori o ploaie acum!
E cald.
Ne topim.
Lacrima mea ce abia a cazut pe obraz se transforma in vapori si o ia in sus, spre cer.
Tu incerci sa-mi spui ceva, dar buzele tale sunt uscate.
Vrem o picatura de apa rece.
Nu e nimeni sa ne ajute.
Privesc in jur, dar tot ce gasesc cu privirea este nisip.
Si cad.
Suntem amandoi jos, in genunchi, iar nisipul aspru si fierbinte imi raneste pielea.
Nu am fost facuta sa simt aceasta durere.
Nu e pentru mine.
E prea mult.
Tu esti puternic. Te ridici si incerci sa ma tragi dupa tine, dar nu reusesti.
Iti spun sa ma lasi pentru ca nu voi mai putea continua aceasta calatorie fara sfarsit, sub un soare atat de fierbinte.
Tu nu vrei sa pleci, dar eu te implor asa ca o faci.
Raman acolo, pe nisip, scufundandu-ma cu fiecare secunda care trece...
Cand mai aveam putin pana cand trupul meu sa fie acoperit de finitiv, o ploaie rece se revarsa peste trupul meu incalzit.
Imi da putere si eu ma ridic.
Te strig, dar tu nu mai esti acolo.
Si ma supar pe mine pentru ca n-am luptat mai mult, pentru ca nu te-am lasat sa ramai langa mine.
Imi zic in gandul meu ca vremea de aici e ca iubirea noastra. Atat de fierbinte zile la rand, apoi atat de ploioasa...
Stiu ca nu te vei intoarce.
Ma plimb prin nisip incercand sa gasesc un capat al calatoriei mele.
Poate am sa te gasesc eu...
Inainte sa ma topeasca cu adevarat soarele.

marți, 13 iulie 2010

Peisaj. ( Nu e vara mea... )

Am invatat din nou cum e sa mergi desculta pe nisipul mult prea rece si aspru pentru niste talpi asa de fine...
M-am taiat in scoici si m-am intrebat de ce naiba nu le asaza cineva cu partea neteda in sus...
Plaja e ciudata si pustie.
Ploua mereu.
Parca totul e diferit fata de verile trecute pe care le iubeam.
Nu... Asta nu e vara mea!
Cred ca s-a defectat ceva la lume...
S-a facut o greseala, imi vreau soarele inapoi!

~ Postarea aceasta si cea de dedesubt, sunt scrise de cand eram la mare. Am reusit in sfarsit sa le transcriu de pe foi.:D ~

Rgrete...

Sunt lucruri ce nu le-am facut,
Sunt oameni ce i-am iubit.
Sunt clipe cand nu am putut,
Persoane care m-au mintit.

Clipe cand vroiam sa dispar
Sa las toate visele-n mare.
Locuri de unde am vrut sa sar,
Zile cand spuneam ca ma doare.

Regret c-am visat
La lumini orbitoare.
Regret c-am uitat
Ca pe cer este soare.

Dar toate au trecut
Acum imi este bine
Si chiar de n-am crezut,
E soare pentru mine.

vineri, 9 iulie 2010

O amintire. Atat.

Azi mi-am facut curat prin suflet si am dat peste tine.
Puteam sa jur ca te-am aruncat de acolo...
Si-atunci cand te-am gasit, zeci de amintiri au inceput sa se invarta in jurul meu, atat de repede ca m-au ametit.
Am inceput sa-mi aduc aminte de toate lucrurile marunte pe care noi doi le-am avut candva.
Oare cum de ne-am pierdut?

Ma intreb cum am fi fost acum...
Cate ar fi mers altfel daca nu ai fi plecat...

Apoi mi-am amintit de jocurile noastre prostesti.
Jocuri care ne-au terminat, pana ne-au redus toata iubirea din lume la un singur cuvant: alegere.
Intr-o zi a trebuit sa aleg intre ei si tine.
Te-am ales fara sa ma gandesc la alternative.
Apoi, in alta zi a trebuit sa aleg intre mine si tine.
Din nou tu ai fost singura optiune pe care am putut sa o accept.

Si intr-o zi...
Intr-o zi nu mi-ai mai dat de ales.
Mi-ai spus: plec si ai facut-o fara sa-ti pese de nimic.
Am simtit cum toata iubirea ce ne-a legat s-a rupt ca o coarda de care trageam amandoi, dar in sensuri diferite.

Da, asa ne-am pierdut. Acum mi-am amintit.

Am invatat mai apoi sa te urasc, sa-mi doresc sa nu ne fi iubit niciodata.

Te-am luat din suflet pentru a nu stiu cata oara si te-am aruncat departe, sa nu te mai visez in veci!
Si stiu ca intr-o zi, cand voi face din nou curat, te voi gasi acolo, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Am sa te arunc iar departe, doar pentru ca stiu ca te vei intoarce.
Altfel n-as fi facut-o niciodata!

joi, 8 iulie 2010

Schimbari

Nu stiu ce e cu mine.
Nu ma mai recunosc, dar nu m-am schimbat in niciun fel.
Poate sunt doar plictisita.
Nu sunt eu.
Sau poate asa o sa fiu de acum inainte...
Poate are legatura cu sfarsitul ala.
Sau poate cu inceputul.

Poate nu are legatura cu nimic si gata.


Vreau sa scriu ceva. Chiar vreau, dar nu stiu ce... Nu stiu despre ce.
Intr-o zi voi sti.
Si voi scrie.
Pana atunci m-am apucat de un alt proiect dragut. Are legatura tot cu scrisul si este cel mai dificil lucru pe care l-am facut pana acum.
Nu vreau sa dau detalii, sper ca pana la sfarsitul verii sa termin chiar daca intre timp mai vreau sa fac multe alte lucruri.
Am un plan pentru vara asta. Dar deocamdata ma plictisesc. :))
Urmeaza sa ma apuc serios de respectarea planului. :P
De saptamana viitoare.

miercuri, 7 iulie 2010

Intrebari si raspunsuri...

~Imi place sa cred ca nu mi-am abandonat blogul...
Ca pur si simplu n-am avut nimic bun de zis... :))~

Am gasit o chestie cu intrebari din BVG care pot fi transformate intr-o leapsa interesanta...
M-am gandit sa le pun aici... Si sa raspund la ele... Le poate lua oricine...

Ce iti lipseste pentru a putea fi fericita?
Un zambet.

La ce simt ( vaz, auz, miros, gust, atingere) ai putea sa renunti? De ce?
La miros... Pai as simti gustul... M-as descurca si fara el... Cred.

Daca ai merge la o intalnire cu tine, te-ai placea?
Da. M-as adora.:))

Esti politicoasa?
Pai... Da. Chiar cred ca sunt.

Ai renunta pentru iubirea vietii tale la sarutat si tandreturi?
Da.

Te simti vreodata singura cu toate ca ai prieteni? Daca da, de ce?
Pai da... Sunt si momente din astea... Mai ales cand sunt plecati... Sau cand tin eu supararea ca proasta... :)) Sau ei...

O prietenie presupune povestirea tuturor secretelor?
Aproape. Adica depinde de prietenie... :D

Ai renunta la o intalnire cu un tip pentru zi petrecuta cu fetele?
Da. Pentru ca tipul ala intr-o zi o sa plece... Prieteniile ( unele) sunt pe viata.:)

Daca ceva merge gresit cauti vina la tine sau la altii?
Intai la altii, apoi la mine.:))

Crezi ca esti matura?
Pentru varsta mea eu zic ca da.

Iti doresti la sfarsitul vietii sa mori sau sa te reincarnezi intr-un animal?
Sa ma reincarez intr-un animal... Macar nu ma pierd definitiv... :))

Daca ai putea sa citesti ganduri, dar sa afli si lucruri neplacute, ai face-o?
Da.


Stiu ca nu e o postare tocmai interesanta...
Dar nu stiu ce sa scriu acum.
Nu prea am inspiratie, iar la intrebari e mai simplu de raspuns...
Sper sa revin maine cu ceva mai dragut...

sâmbătă, 3 iulie 2010

Sfarsit.

Stiam inca de cand ne-am cunoscut ca avea sa se termine.
Ceva din mine imi spunea sa nu dau totul, ca sa am mai putine de recuperat la final.

A fost frumos.
A fost un vis pe care l-as visa in fiecare noapte, daca as putea...

Zeci de amintiri imi spun ca ai fost aici, dar eu nu le cred.
Daca ai fi fost aici, n-ai fi plecat ca toti ceilalti...

Nu stiu daca ma doare.
Nu stiu pentru ca nu m-ai invatat sa separ iubirea de ura, fericirea de tristete.
Pentru noi totul era la fel.
"Te urasc" ne provoca acelasi sentiment ca "Te iubesc" pentru ca am crezut ca e mai bine sa nu punem pret pe cuvinte.
Ne-am mintit mult.
Dar nu unul pe celalalt.
Ne-am mintit singuri.
Ne-am mintit pe noi...

Si acum, trebuie sa avem puterea de a merge mai departe.
O caut peste tot in mine.
Jur ca am rascolit fiecare colt, dar n-o gasesc.

Si nu il vad ca pe un final trist.
Era un dezastru previzibil...
Sper sa fim bine.
Amandoi.

vineri, 2 iulie 2010

Boboaca in Sincai :D

Heii...
Am vurt sa scriu asta ieri, dar eram putin cam prea entuziasmata si am zis sa astept pana azi... :))
Sunt boboaca in Sincai, la filologie... \m/
Felicitari tuturor fostilor mei colegi pentru ca au intrat la liceele la care au vrut >:D<.

Si, felicitari dragi boboci sincaisti, viitori colegi de clasa/profil/liceu :D.


Daca treceti pe aici ( si nu va am inca in lista de mess ) imi puteti lasa un id sau... Ma puteti baga voi in lista (ciucalata_ta_amaruie_2010). Am de gand sa imi fac alt id, dar promit sa va anunt pe toti atunci cand o voi face, asa ca pana atunci luati-l pe acesta.:D


Sper sa fie binee...
Sper sa fi ales liceul potrivit... :D
Pana acum sunt super-mega incantata de Sincai. :D
Deja vorbesc de liceul "MEU" si alte chestii din astea... :))


Sper sa se organizeze intalnirea bococilor cat mai repede. :D
Si sa venim cat mai multi.:)


Cam atat...
Chiar sunt fericita \:D/.

miercuri, 30 iunie 2010

Daca as fi o portocala...

As vrea sa ma storci de amintiri ca pe o portocala cu mult suc acrisor.

Apoi sa ma amesteci cu picaturi de lamaie si sa ma bei asa, fara zahar sau coloranti artificiali.
Daca as fi o portocala, ti-as umple gura de arome racoritoare.

Ti-as aluneca pe limba si apoi as lua-o in jos si as curge prin tine…

O parte din mine ar ramane pe buze si ti le-ar curata de toate saruturile fostelor tale iubite. Te-ar putea ustura putin, dar in final te vei simti mai bine.

Ti-as curata toate regretele si as putea patrunde in cele mai intunecate parti ale sufletului tau si sa le aduc lumina.

M-as pierde prin tine, printre dorintele si visele tale.

Asta doar daca as fi o portocala...

marți, 29 iunie 2010

Am venit.

Da, am ajuns in sfarsit acasa. :)
De fapt aseara, dar nu am postat nimic pentru ca n-am stiut ce sa scriu.
Nici acum nu stiu...

Despre mare...
Pai e tot acolo... Si cu exceptia faptului ca a plouat mult, a fost la fel ca de fiecare data...

Am scris cateva chestii pe acolo, dar o sa le postez mai tarziu pentru ca unele le am in laptop, iar altele pe niste foi...

Revin mai tarziu cu detalii...
Inca nu mi-am revenit... :))

miercuri, 23 iunie 2010

De aici...

Sunt la mare.
Luni a fost soare si m-am bronzat. Mi-a mirosit pielea a ulei de plaja si parul a mare.
Marti dimineata au fost nori, iar dupa pranz am facut din nou plaja si m-am mai bronzat putin.
Astazi a plouat. Nu pot sa zic ca mi-a parut rau de ploaie... Nu m-am plictisit. Nu prea mult. :))
In fiecare dimineata am iesit la "alergat".Oricum, alergam ce alergam, apoi o luam pe plaja si mergeam multtt prin apa...
E chiar placut.
M-am taiat in scoici. :)
Singura durere de care nu-mi pare rau si la care nu fac acel "auu" de fetita razgaiata.
Ma gandesc deja la chestiile pe care le am de facut cand vin acasa.
Unele ma incanta, altele ma fac sa vreau sa nu se mai termine saptamana.
Maine as vrea putin soare. :)

Revin...

duminică, 20 iunie 2010

Si-am sa plec la maree... :)

Maine plec la mare.
O sa am net si tot restul, dar nu promit ca o sa postez...
Cel putin, nu zilnic.:D
Revin peste o saptamana...
Sper sa nu-mi simtiti lipsa... :D
Daca ploua... Voi posta mai des...
Dar va rog, lasati-ma sa am parte de soare. :x
Am nevoie.
:)

vineri, 18 iunie 2010

Hai sa ne mintim...

Vara asta am chef sa ne mintim, sa ne prefacem ca e perfect totul.
Doar pana la toamna, apoi te las sa-mi iei visele.
Am nevoie de tine la fel de mult cum am nevoie de mare. Si crede-ma, chiar am!

Vreau sa ma minti si sa-mi spui tot ce de fapt poate nu simti.
Nu-mi spune ce crezi, spune-mi in ce nu crezi.
Minte-ma dimineata si spune-mi "buna" zambind in timp ce imi asezi pe pat o raza de soare in locul micului dejun...
La pranz spune-mi ca ti-e dor... Hraneste-ma cu sperante, iubeste-ma cu lacrimi.
Seara da-mi drumul si pleaca sa-mi cumperi fericire de la colt...
Inainte de culcare doar priveste-ma. Nu ma saruta si nu ma atinge. Doar uita-te la mine si asculta-mi respiratia in timp ce eu adorm... In siguranta, langa cel ce ma minte pentru ca asa vreau Eu.

Si poate minciunile vor deveni adevar.
Poate Marea ne va lega cu-adevarat.
Poate n-ai sa mai vrei tu sa pleci.

Si totusi, minte-ma doar vara asta!
Apoi o putem lua de unde am ramas...

joi, 17 iunie 2010

Leapsa

1.Care este cheia fericirii tale? Ce te face să zâmbeşti în fiecare zi?
Hmmm... Ma face sa zambesc o amintire... Mai multe. :) Si in rest zambesc fara motiv. Le numesc zambete neconditioanate sau fericire neconditionata si ma bucur sa o impart cu cei din jur.

2.Care este modelul tău în viaţă?
Nu pot sa zic ca am asa ceva. Imi place sa iau cate ceva bun de la toti si sa incerc sa le urmez exemplul. Mama pentru puterea cu care trece peste orice, tata pentru ambitie, Tudor Chirila pentru cum gandeste si nu stiu... Cred ca mai sunt cativa.

3.Crezi că ai pe cine să te bazezi când dai de greu?
Eu cred ca da...

4.Titlul melodiei preferate este?
O schimb o data la 2-3 zile dar acum este " Emeric Imre - Nebun de alb".

5.Păstrezi ceva ca amintire de la o persoană dragă?
Da.

6.Două lucruri pe care le ai mereu la tine?
Telefonul si visele. :)) Nu au nicio legatura intre ele... :))

7.Ce înseamna ura pentru tine?
Pentru mine ura inseamna atunci cand s-a pus atat de multa iubire incat s-a terminat toata si atunci a ramas ea...

8.Crezi că dincolo de moarte este viaţă?
Nu. Nu cred...

9.Poţi uita repede problemele?Poţi uita durerile din trecut?
Problemele le uit repede dupa ce le-am rezolvat, iar durerile din trecut se pot doar ierta celui care le-a produs, de uitat... Niciodata!

10.Cea mai mare realizare de până acum este?
Off... La 14 ani nu ma pot lauda cu prea multe. Poate ca ar fi poeziile care mi s-au publicat intr-o carte... Sau ca am avut cea mai mare medie de admitere la liceu din scoala. ( Ce-mi mai place sa ma laud uneori... :)) )In rest nu stiu... Sper sa am in curand o alta realizare de care insa nu o sa spun nimic...

Confuzie...

Iar am doua "eu" in mine...
Iar se bat amandoua pe te miri ce si iar ma pun pe mine sa aleg invingatoarea...
Cata confuzie...
Nu stiu in ce parte sa o iau asa ca am decis sa stau pe loc. O vreme o sa fiu aici.
Stiu, o sa ma mint ca totul o sa ramana la fel si ca daca eu stau pe loc si lumea se va opri pentru mine...
Ce copil sunt!
Sa ma trezeasca cineva!
Sa-mi dea cineva o palma si sa-mi spuna ca sunt proasta si ca totul s-a terminat...
La ce mai visez eu?
E tarziu si stiu asta...
Ahhh... Dar nu pot!
Da... Spuneti-mi replica aia cu " Nu exista nu pot, exista doar nu vreau"...
Ba exista!
Cum sa nu existe daca eu o simt in mine de cate ori incerc sa ma rup de niste lucruri...
O sa ma credeti cu adevarat proasta daca va spun ca e a doua oara cand mi se intampla...
Doar ca, acum e atat de DIFERIT.
O simt...
Simt ca e cu totul altfel. Mai greu de uitat, mai intens, mai repede, mai complicat si de un milion de ori mai real.

Poate o sa ma schimb. Am planuri pentru vara asta, dar ceva inca ma mai tine pe loc.
Daca o sa fie bine, o sa raman pe loc pentru totdeauna.
Daca o sa iasa rau, o sa ma apuc de tot ce o sa numesc pe scurt "restul".
Pentru ca da... Pot spune ca acum sunt prinsta intre ceva si restul...

Stiu ca n-o sa scap curand de confuzie...
Oare in viata merge totul cu liste de motive pro si contra ca sa mergi mai departe sau sa stai si sa lupti?
Daca da, o sa incerc.
O sa pun totul pe niste hartii... O sa le pun una langa cealalta si o sa analizez optiunile...
Stiu ca n-o sa iasa nimic pentru ca sunt mult prea visatoare pentru astfel de planuri.:))
Insa trebuie sa fac ceva si sa-mi pun gandurile in ordine in maxim o luna...

P.S. E vara si cu toate ca sunt confuza, ma simt binee. Zambesc si visez si promit sa fac asta cat de des pot.
In fond, sunt probleme pe lumea asta mult mai grave decat cele de care imi fac eu griji...
Stiu ca pot sa fac orice.
Stiu ca pot sa schimb lumea. Lumea mea, desigur. :)

marți, 15 iunie 2010

Ce mult te iubeste...

Te rog sa ma crezi, te iubeste!

Atat de mult...
Si-ar face atatea pentru tine...
Ti-ar da toata lumea ei, toate visele, fiecare idee, fiecare intamplare sau amintire. Ti-ar da tot si nu s-ar supara daca le-ai arunca pe toate, dar ai lua-o in brate.


S-ar bucura la fiecare nimic pe care i l-ai arata.
S-ar bucura cand ai minti-o pentru ca ar crede ca incerci sa o protejezi.

N-ar trebui sa ii explici nimic. Doar sa o saruti din cand in cand in timp ce ea ar inchide ochii.
Ar fi placut sa o saruti, si sa o admiri in timp ce ea incearca sa fure cat mai mult din tine...

Stiu ca te iubeste. Si o stii si tu, dar orgoliul tau puternic nu te lasa sa recunosti...

Te iubeste cu totul. Cu toate calitatile tale, dar mai ales cu defectele...
Iti adora defectle pentru ca astfel simte ca situatia devine oarecum echilibrata.

Ar fi atat de simplu sa o iubesti pe ea.
Nici nu ar trebui sa o arati. Si-ar da seama de cum te vede cat la suta ocupa in inima ta.

Te-ar iubi. O viata. Daca ar putea te-ar iubi mai mult de atat...

Are iubire cat se te-nveleasca cu ea in fiecare seara la culcare, iar dimineata o poate arunca la gunoi pentru ca oricum, mai are suficienta pentru toate noptile ce ar urma...


Ce mult...
Atat de mult....
Cata iubire iti poate oferi aceasta fiinta!
Iti iubeste absenta, prezenta, umorul... Iti iubeste ideile, universul si palmele... Sa nu uitam palmele.


Insemni atat de multe pentru ea...

Dar nu te va obliga sa-i ramai alaturi nici macar o clipa.
Pentru ca te iubeste.
Cel mai mult.

duminică, 13 iunie 2010

Egoism...

De ce te vreau?
Atat de des ma-ntreb de ce nu pot pur si simplu sa te las sa pleci...
Ce usor ar fi!
"Du-te! De acum traieste dupa propriile reguli!".
Ahh, nu pot!


Nu pot sa renunt la tine si stiu ca asta ma face putin egosita...
Am fost mereu egoista cand a venit vorba de "noi".

Ma suparam asa de rau cand aveam impresia ca cineva vrea sa te imparta cu mine...
Eu vroiam sa fi doar al meu!

Inca mi-e greu sa te las sa pleci stiind ca singurul drum pe care poti merge e peste sufleul meu.
Calca-l!
Hai du-te!
Atat de simplu...
Doar du-te.

Da, eu voi fi bine!
Am sa invat sa traiesc fara tot ce ai insemnat tu.
In timp n-am sa te mai visez.

Pleaca, daca asta te face fericit...
Lasa-ma pe mine.
Voi fi bine daca voi stii ca esti fericit,

Am...
Am nevoie de tine, dar nu vreau sa par egoista asa ca du-te!

sâmbătă, 12 iunie 2010

Sentiment...

Si sti tu mai bine decat ceilalti ce e iubirea?
Ai cunoscut tu mai bine ca ei adevaratul sens al acestui cuvant atat de simplu de rostit?

Nu!
Esti la fel ca toti ceilalti. Cu nimic mai special...
Bine... Poate doar putin.

Te-ai simtit si tu vreodata ca si cum ai avea sufletul gol? Sau ca si cum nu l-ai mai avea deloc...

Te-ai temut si tu, ca si mine, de schimbari?

Te-ai temut sa iei decizii? De greseli, de cuvinte care ar putea strica tot, de o imbratisare?
Pentru ca eu m-am temut de toate acestea...

Am vrut sa am mai mult curaj. Sa pot sa spun ceea ce sufletul imi spune de atata timp...
Am incercat, jur!


Imi pare rau ca n-am putut mai mult...
Si-mi pare rau ca acum imi vine sa plang de ciuda.

N-am sa aflu niciodata cum ar fi fost daca ti-as fi spus...

Si acum o sa tac.
Pentru ca tot ce putea sa insemne fericire, a plecat pentru o perioada de langa mine.

Straini.

Si acum am ramas doi straini.
Doi straini ce nu mai sunt nevoiti sa se priveasca in ochi daca nu vor asta...

Nu ne mai leaga nimic.
Ba da, ne leaga putin trecutul... Dar daca nu vrem, nu trebuie sa ni-l mai amintim niciodata.

Te visez atat de des... Si inca te mai cunosc, strainule!

E ciudat cum s-a schimbat totul...
E ciudat ca am crezut ca pot, ca inteleg, ca va fi usor...
Nu a fost.


A fost greu. A fost complicat si n-am putut mai mult.
Si din nou iau toata vina asupra mea...
Sunt straina care candva iti era cunoscuta...



Si e greu sa stiu ca nu va mai fi asa...



Sunt obosita. Mi-e somn si vreau sa pot sa mai dorm...
Si nu pot sa mai scriu chestii dragute.

miercuri, 9 iunie 2010

Perfect...

Totul parea special. Te-am intalnit intr-o zi de vara si am crezut ca urma sa-mi fi cer in restul de viata care imi ramasese.
In timp, mi-am pus toata increderea in tine si ti-am cerut sa nu ma dezamagesti.
Incercam sa fac lucruri perfecte pentru tine si de cate ori faceam ceva gresit imi spuneam ca nu te merit si ca nu sunt demna de iubirea ta atat de perfecta...
Si de cate ori plangeam, ma acuzam tot pe mine ca n-am suficienta putere, ca nu sunt cum ar trebui sa fiu. Nu vroiam sa fiu slaba in fata ta si daca ma temeam de ceva, ma temeam sa nu cad la picioarele tale si tu, in loc sa ma ridici, sa imi intorci spatele spunandu-mi ca sunt impiedicata.

Mi-ai fost scop. Singurul.
Alergam nopti intregi printre ganduri si idei si oboseam. Tot efortul merita cand dimineata, te gaseam undeva, aproape si iti zambeam, iar tu raspundeai in acelasi mod.


Erai punctul meu de reper. Ma ajutai sa nu ma ratacesc pentru ca te urmam pe tine, cel mai perfect dintre muritori.

Prin tine am inteles ce inseamna sa faci lucruri bune si am luat din tine un dram de bunatate...


Dar intr-o zi ai incetat sa ma mai privesti cum o faceai in trecut.
Aveai ochii reci si cand i-am privit, m-ai facut sa clipesc.
Ai luat toata magia cu tine si ai plecat.

Acum am doar amintirea vaga a ceva ce a fost cu atat de mult timp in urma...
Si incep sa ma intreb daca ai existat cu adevarat, fiinta perfecta care m-ai facut sa nu imi mai doresc nimic.

Cat timp ai fost langa mine...
Oare chiar ai existat?

luni, 7 iunie 2010

Doar o alta iubire. O alta idee...

Mi-a spus sa plec si s-a uitat la mine cu o privire atat de dura incat m-a izbit de perete.
Dar n-am facut-o.
L-am privit sfidatoare in ochi si pret de o clipa am simtit ca a cedat.
Am profitat de momentul lui de slabiciune si mi-am ales cu grija cateva cuvinte care sa se indrepte spre inima lui atat de greu de atins...
- Sa plec? Imi ceri sa plec sub pretextul ca te iubesc prea mult? Oare esti sincer cu mine, cu tine? Gandeste-te bine! Imi ceri sa plec ca si cum m-ai fi intalnit azi dimineata in fata unui magazin de pantofi. Nu... Scuza-ma, dar eu sunt mai mult de atat! Eu sunt fata pe care o sunai noaptea tarziu cand te simteai singur... Si n-am sa plec! Nu acum! Nu cand stiu ca ma minti... Nu cand stiu ca mai tii la mine.

Si a tacut. Ma privea in continuare, dar pupilele lui imi aduceau acum aminte de o seara de vara in care stateam imbratisati pe o banca, intr-un loc pustiu pe care nu mi-l mai amintesc la fel de bine...
I-as fi spus mai multe... As fi aruncat in el cu o mie de cuvinte care l-ar fi durut cu siguranta. Dar n-am facut-o. Stiam ca inca ma mai iubeste.

A ramas tacerea. Simteam un milion de senzatii si imi opream cuvintele pe limba ca sa nu iasa afara.


I-am fost recunoscatoare cand m-a luat in brate. I-as fi zis " te iubesc" de atat de multe ori pana as fi ramas fara cuvinte. I-as fi spus " Da, uite, asta e baiatul de care m-am indragostit".
Dar am ales sa tac.


Si de atunci traim intr-o eternitate de tacere.
Ne e bine asa si am invatat sa ne acceptam reciproc nebuniile.
De atunci nu ne-am mai zis niciodata "pleaca"... Nici nu mai aveam cum... Si nici nu ne mai doream.
Eram atat de siguri pe iubirea noastra...

Inainte sa se termine.

vineri, 4 iunie 2010

Chestia.

Nimeni nu ti-a spus ca va fi usor. Ti-au dat o viata, o inima si un corp. Ti-au dat drumul si te-ai vazut dintr-0 data liber. Si ti-e greu sa decizi in ce parte sa-ti incepi calatoria...
Si te hotarasti. Iei o busola, ceva bani si pleci spre o "chestie" care pare interesanta. Atata ambitie... Atatea planuri ca vei gasi "chestia" si ca viata ta se va schimba...
Mergi incet spre ea. Iti maresti pasii cu fiecare secunda, emotia se amplifica si inima iti bate din ce in ce mai tare, mai repede, mai ritmat...
Nu te plictisesti sa mergi. Cand mergi cu un scop totul pare normal...
Visezi sa atingi lucrul pe care il urmaresti.
Si, intr-o zi... Pe neasteptate ajungi in fata "chestiei" tale... Si nu stii ce sa faci... Te temi de ea? Nu... Ti se pare...
Mai faci un pas. E atat de aproape... E "chestia" ta.
O privesti atent. Descoperi ceva la care nu te asteptai. Chestia ta e o prostie! N-are niciun farmec. Iti doresti doar sa te intorci la "Start" si sa iti alegi alta destinatie.
Dar... Esti sigur ca in partea cealalta ai fi gasit lucruri mai interesante?
Adevarul este ca nu... Nu stii...
Te asezi langa destinul tau. Langa chestia ta ciudata, banala...

Si te astepti ca cineva, sa aleaga aceeasi "chestie" ca tine, sa aveti acelasi destin si sa va intalniti acolo. Iti irosesti restul de viata asteptand...

Nu vine.


Si mori. Singur.
Langa o "chestie" pe care nici macar n-ai avut timp sa o cunosti...

joi, 3 iunie 2010

(Am pus titlul la sfarsit) Urma sa fie un articol trist, dar vad ca a devenit... Dragut... :))

Ai simtit vreodata ca vrei sa nu mai stii nimic?
Momente din alea cand ai vrea sa uiti tot de la numele de familie pana la gramatica limbii romane si la ecuatiile de gradul 2?

Eu da.

Sunt momente cand cunostintele iti sunt inutile. Ba din contra, uneori te incurca teribil...

Sau cartile... Sigur ai citit pana acum o carte despre iubire. Si sigur ai simtit ( sau ai avut impresia ca simti) iubirea "pe pielea ta"... Era cumva ca in carte? NU! Era atat de diferit, real, intens... Mai mult decat descrierea aia seaca pe care a ales-o scriitorul tau preferat de romane de dragoste...

As vrea sa uit tot pentru o zi. Doar o zi... Mai mult mi-ar fi imposibil... O zi e rezonabil nu?

Sa dansez in ploaie, sa rad in fata statuilor si sa ma plimb noaptea printr-un parc pustiu.


Poate am chef doar sa visez...
Sau poate am chef sa testez toate astea de una singura.


Si multe... Atat de multe alte lucruri pe care mi-ar face placere sa le incerc...

miercuri, 2 iunie 2010

Descrieri.( Eu si tu )

Eu...
Sunt cea mai buna persoana de care te-ai putea indragosti in aceasta dimineata. Am cel mai curat suflet de fata din lumea ta cu orizonturi largi.
Buzele mele sunt cele mai fine dintre toate cele pe care le vei atinge in viata.
Ochii mei sunt cei pe care ii vei privi cel mai mult.
Mana mea e singura pe care o poti strange cat de tare doresti.
Si zambetul... Zambetul meu larg la vederea ochilor tai dulci... Zambetul ala e singurul cu adevarat sincer.

Tu...
Tu esti cel mai special om pe care l-as putea iubi o viata.
Ochii tai m-au urmarit pana i-au prins pe ai mei si m-au luat prizoniera in inima ta calda.
Atat de calda incat pe a mea a topit-o intr-o secunda.
Esti unic din atat de multe puncte de vedere...

Si suntem amandoi speciali prin ceva.
Facuti unul pentru celalalt, ne cautam scuze in nimicuri fara sens.

marți, 1 iunie 2010

Ganduri de copil...

Ma gandesc cum ar fi sa existe un rasarit fara soare. :)
Sau niste stele fara cer...

Idei prostesti.
Sunt situatii, momente cand imi dau seama cat de copil sunt uneori...

Da...
Sunt zile cand imi place sa fiu fetita care pune intrebari si descopera lumea ca pe o carte de povesti cu poze mari, care prezinta intamplarile.
Sunt fetita care crede cand i se spun minciuni cu zambete si o privire nevinovata.
Uneori inocenta. Pierduta printre greselile altora, fericta ca am descoperit un nou tip de desert delicios sau poate vreo carte interesanta...
Fata care se bucura din nimicuri adorabile.
Care se teme de responsabilitati si care spune ce gandeste fara a se gandi ca va fi judecata, ca i se vor intoarce cuvintele pe toate partile, ca i le vor aseza altfel ca sa le dea un nou inteles...

Sunt fata care zambeste pe strada si care intoarce priviri dragute oamenilor batrani, copiiilor sau mamelor acestora. :)
Fata care inca mai crede in Fat-Frumos uneori...
Care isi pierde obiectele, isi uita tot ce se poate uita si nu e atenta cand i se adreseaza intrebari.


Si de cate ori ma intreb daca mai sunt copil, toate argumentele de mai sus imi spun ca da, dar toate celelalte ganduri imi spun ca nu si ca daca as mai fi totusi, e timpul sa ma schimb!

Cand o sa invat sa fac incheierea articolelor, o sa fiu probabil o scriitoare de succes... =))

luni, 31 mai 2010

Negustorii de iubire...

Tu il iubesti si el te iubeste.
Va iubiti reciproc, dar va pierdeti in cuvinte reci.

Uneori iesiti in strada si strigati ca va vindeti iubirea pe nimic doar pentru a va face gelosi unul pe celalalt. Si daca ar veni cineva, din intamplare, sa o cumpere? Chiar ti-ai vinde iubirea?

Si atunci de ce o spui? De ce spui lucruri pe care nu le simti? De ce ti-ai luat ca arme cuvinte pe care le infigi adanc in el?
Il doare. Si te doare si pe tine o data cu el.
Va doare, dar nu cedati. Trebuie sa inteleaga o data lectia pe care i-o dai nu?
Dar si tu... Si tu ai o lectie de invatat de la el.
Asa-i ca ti-e greu sa accepti?

Va iubiti, dar cu un fel de iubire care va distruge.
Si in curand nu va mai ramane nimic.


Si, totusi... Da... O sa va dati seama... O sa gasiti calea si scopul si sperantele...
O sa va regasiti pe voi si-o sa va iubiti fara sa va mai vindeti iubirea in fiecare marti, pe o strada oarecare.

duminică, 30 mai 2010

Eu traiesc :)) Voi ce faceti?

Imi cer scuze ca nu mai postez la fel de des ca inainte.
N-am avut treaba, dar nici timp de scris nu prea am avut.
Am fost pe acasa... Si la chestia aia care nu stiu de ce se numeste "targ" cu Oferta Educationala a liceelor in 2010-2011...
Deci n-a fost absolut nimic interesant pe acolo. :)) Doar niste "standuri" cu fiecare liceu, pliante cat cuprinde, dar cu informatii deloc utile... Adica nimic nou. Doar ce e si pe net.
Pentru ca ma razgandesc foarteee repede, mi-am schimbat de mult decizia pe care am pus-o iarna trecuta pe blog cum ca as vrea sa intru in Kretzulescu, acum vreau la Sincai la filologie.
Si am fost la standul Sincai-ului ( suna cam aiurea :D) si am aflat ca acolo n-o sa ma streseze profii cu matematica, ca o sa fac logica si tot felul de lucruri foarte dragute. Au si o trupa de teatru si pare interesanttt... :D

In rest nimic.

Maine stam iar acasa cu greva lor... Bine, nu ca m-ar deranja... :))
Marti ne luam si noi liber ca oricum e 1 iunie...
Am cam terminat cu scoala si ma bucur.
Am scapat de stress...
Acum ce-i drept ma cam plictisesc, dar e oricum mai bine decat sa invat. :))

La examene am iesit bine 9,90 la amandoua, la teze 10 la toate trei ( Romana, Matematica, Istorie) , media de anul asta imi iese 9,88, iar media pentru liceu 9,66 parca :)). Oricum sunt foarte multumita. :D


Asa, gata, hai ca nu ma mai laud... :D


Va las. :)