Sfarsit de vise.

Daca eu as fi alta, iar noi nu am avea un trecut ca acesta probabil ti-as cere sa te intorci.
Dar acum stiu ca e prea tarziu pentru sperante.
A fost frumos si a trecut.
Nu stiu cine a gresit. Nu stiu daca ne-am pierdut. Poate ca acesta era planul. Poate noi doar l-am respectat.
Iubirea noastra a fost ca o cursa intr-un carusel. Intai stai la coada, cumperi doua bilete si esti avetizat de durata cursei "aveti 4 minute", te urci, caruselul porneste usor, dar pentru ca timpul e scurt ajunge repede la o viteza care sa te faca sa simti adenalina. Si se opreste. Chiar cand ajungi sa simti placerea, sa scapi de teama si sa te bucuri de fiecare rotire, se termina. Vine un om si striga la tine "da-te jos, mai sunt si altii care stau la coada sa prinda locuri", iar tu vrei sa tipi ca n-ai chef sa te dai jos, dar iti amintesti ca "aveti 4 minute" si ca ele tocmai au trecut.
Noi am avut un sfarsit anuntat, la fel ca trenurile in care te urci stiind clar unde au ultima statie si cate ore fac pana la destinatie.
Nu sunt dezamagita.
Nici macar nu ma doare.
Ma simt ametita, pentru ca tocmai am coborat din carusel.
Dar aceasta stare e trecatoare, iar eu stiu ca ma voi simti mai bine in doar cateva clipe.
Si voi ramane cu amintirile dintr-un carusel in care n-o sa ma mai urc.
Nu acum.
Poate niciodata.
Poate viata e mai frumoasa decat cred eu...

Viteza.

Timpul nu sta niciodata in loc, iar eu alerg dupa el ca la un adevarat maraton.
Totul e in miscare, nu e timp de regrete.
Remuscarile le pastrez pentru mai tarziu, acum trebuie sa fug.
Ma uit in spatele meu sa vad daca mai este cineva, dar nu zaresc pe nimeni.
Oare doar eu alerg dupa timp? Oare doar eu mai am putin pana sa-l ajung? Sau oare sunt toti inaintea mea?
Cineva m-a intrebat odata de ce ma grabesc asa, iar eu i-am spus ca timpul nu asteapta pe nimeni si daca vrei sa ai parte de el, trebuie sa-l prinzi tu. Apoi el m-a intrebat daca nu imi pierd cumva timpul, alergand dupa timp.
Ciudata intrebare... N-am putut sa-i raspund, ma grabeam.
Si ma simt ca intr-o roata mare care se invarte undeva la inaltime, deasupra unui oras de beton.
Mai repede, mai repede.
Se invarte, iar eu simt ca o sa mi se faca rau si o sa cad.
Si timpul inca se scurge, iar eu sunt tot in spatele lui, pierzand propriul meu timp.
Nu pot sa ma opresc acum.
Viteza e prea mare, m-as putea izbi de ceva.

Am pierdut...

M-am aruncat in jocuri periculoase.
Am facut greseli si am pierdut.
Am stiut de la inceput ca nu e bine, dar aveam nevoie.
Acum doare.
Sunt suparata, dar nu pe altii.
Sunt suparata pe mine pentru ca nici macar acum nu regret.
Cum sa nu regreti ca ai pierdut?
Sunt altfel si lumea din jurul meu pare diferita.
Doare cum n-a mai durut nimic pana acum.
Nu simt durerea, dar ma macina si imi rascoleste inima ca un pradator care sfasie pielea victimei sale.
Sange.
Simt sange cum imi trece prin fiecare vena si cauta o cale sa-mi iasa din corp. L-as ajuta, dar imi este prea teama...
Mi-a fost frica. Am trecut peste tot. Principii, orgoliu, pareri si presentimente.
Si-am pierdut.
Mai mult ca niciodata.

Trec prin niste schimbari greu de explicat.
Ma sufoc in propriile mele limite.
Daca ar putea sa ma ia cineva de aici...

Gol.

Nu mai am nimic in mine.
Traiesc intr-o lume care nu-mi mai apartine, desi o numesc "a mea".
Sentimentele mele au inghetat. Cuvintele nu mai au ecou cand le rostesc, la fel ca alta data.
Ma mint.
Atat de des ma pierd in propriile mele minciuni.
Fericirea e un concept pe care l-am uitat.
Nu rad pentru ca ma bucur. E doar un instinct din trecut, care imi aduce aminte ca am fost om.
Mi-e dor de tine. Cu timpul, mi-am dat seama ca eram dependenta.
Am respirat atat de mult parfumul tau, am trait atat de mult ghemuita in bratele tale, incat am suferit un adevarat soc cand te-am pierdut.
Acum, desi vorbesc cu detasare despre tine, inca mi-e dor.
Nu e nicio diferenta intre o dependenta de droguri si dependenta mea pentru tine. Tu esti drogul meu care ma purta in Paradis si care ma facea sa plutesc.
Dar te-ai terminat, iar eu n-am mai avut bani sa continui.
Am intrat in sevraj o perioada.
Apoi m-am vindecat.
Dar dorinta de a te consuma este in continuare prezenta in mine.
Ma macina in fiecare dimineata si ma face sa te vreau.
Chiar de va trebui sa ma lege, n-am sa te mai gust in veci!
Mi-ai facut rau, iar acum ma mint ca pot si fara tine.
Si nu-mi pare rau.
Chiar daca uneori si asta este o minciuna.