Despre ochii tai as putea scrie romane...
Despre tine as putea scrie o poveste cat universul.
Iar despre ce simt eu, as putea scrie o eternitate.
Inceput de primavara cu fulgi proaspeti de nea.
O natura ce inca nu stie ce vrea...
Se sfarseste ceva... Incepe altceva... Natura e la fel de confuza ca noi toti...
Si eu sunt confuza.
Sunt aici, dar sunt departe. Privesc in gol si ma gandesc la mare...
Ma tem sa nu gresesc si ma tem de ce o sa urmeze.
M-am decis sa traiesc prezentul. Pentru ca este atat de scurt, pentru ca este atat de important...
E ciudat sa-ti fie dor de ceva ce inca nu s-a terminat...
Acum nu simt nevoia de nicio pauza.
Mi-e bine...
Daca imi doresc sa fug undeva... Singurul astfel de loc e MAREA...
Fulgii imi tin inima inghetata...
Am nevoie de soare sa o dezghete...
Vreau sa vina vara...
Mi-e dor s-ascult valurile suave ale marii...
Mi-e dor sa stau cu orele pe plaja privind cerul albastru.
As mai scrie...
Nu pot acum pentru ca trebuie sa mai scriu niste teme...
Revin maine...
:)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu