Soarele straluceste deasupra noastra.
Noi suntem aici jos si ne iubim, sub razele lui fierbinti.
Zambim si asta e tot ce conteaza.
Dar soarele arde din ce in ce mai tare. Caldura sa devine insuportabila. Ne sufoca iubirea, iar noi ne topim tinandu-ne de maini si privindu-ne unul altuia durerea din privire.
Tu imi poti simti teama si eu o pot simti pe a ta.
Of, cat mi-as dori o ploaie acum!
E cald.
Ne topim.
Lacrima mea ce abia a cazut pe obraz se transforma in vapori si o ia in sus, spre cer.
Tu incerci sa-mi spui ceva, dar buzele tale sunt uscate.
Vrem o picatura de apa rece.
Nu e nimeni sa ne ajute.
Privesc in jur, dar tot ce gasesc cu privirea este nisip.
Si cad.
Suntem amandoi jos, in genunchi, iar nisipul aspru si fierbinte imi raneste pielea.
Nu am fost facuta sa simt aceasta durere.
Nu e pentru mine.
E prea mult.
Tu esti puternic. Te ridici si incerci sa ma tragi dupa tine, dar nu reusesti.
Iti spun sa ma lasi pentru ca nu voi mai putea continua aceasta calatorie fara sfarsit, sub un soare atat de fierbinte.
Tu nu vrei sa pleci, dar eu te implor asa ca o faci.
Raman acolo, pe nisip, scufundandu-ma cu fiecare secunda care trece...
Cand mai aveam putin pana cand trupul meu sa fie acoperit de finitiv, o ploaie rece se revarsa peste trupul meu incalzit.
Imi da putere si eu ma ridic.
Te strig, dar tu nu mai esti acolo.
Si ma supar pe mine pentru ca n-am luptat mai mult, pentru ca nu te-am lasat sa ramai langa mine.
Imi zic in gandul meu ca vremea de aici e ca iubirea noastra. Atat de fierbinte zile la rand, apoi atat de ploioasa...
Stiu ca nu te vei intoarce.
Ma plimb prin nisip incercand sa gasesc un capat al calatoriei mele.
Poate am sa te gasesc eu...
Inainte sa ma topeasca cu adevarat soarele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu