vineri, 4 iunie 2010

Chestia.

Nimeni nu ti-a spus ca va fi usor. Ti-au dat o viata, o inima si un corp. Ti-au dat drumul si te-ai vazut dintr-0 data liber. Si ti-e greu sa decizi in ce parte sa-ti incepi calatoria...
Si te hotarasti. Iei o busola, ceva bani si pleci spre o "chestie" care pare interesanta. Atata ambitie... Atatea planuri ca vei gasi "chestia" si ca viata ta se va schimba...
Mergi incet spre ea. Iti maresti pasii cu fiecare secunda, emotia se amplifica si inima iti bate din ce in ce mai tare, mai repede, mai ritmat...
Nu te plictisesti sa mergi. Cand mergi cu un scop totul pare normal...
Visezi sa atingi lucrul pe care il urmaresti.
Si, intr-o zi... Pe neasteptate ajungi in fata "chestiei" tale... Si nu stii ce sa faci... Te temi de ea? Nu... Ti se pare...
Mai faci un pas. E atat de aproape... E "chestia" ta.
O privesti atent. Descoperi ceva la care nu te asteptai. Chestia ta e o prostie! N-are niciun farmec. Iti doresti doar sa te intorci la "Start" si sa iti alegi alta destinatie.
Dar... Esti sigur ca in partea cealalta ai fi gasit lucruri mai interesante?
Adevarul este ca nu... Nu stii...
Te asezi langa destinul tau. Langa chestia ta ciudata, banala...

Si te astepti ca cineva, sa aleaga aceeasi "chestie" ca tine, sa aveti acelasi destin si sa va intalniti acolo. Iti irosesti restul de viata asteptand...

Nu vine.


Si mori. Singur.
Langa o "chestie" pe care nici macar n-ai avut timp sa o cunosti...

3 comentarii:

  1. tu ai dreptate, hai sa nu mai fim orbi...

    RăspundețiȘtergere
  2. poate ne trebuie tuturor niste ochelari de ploaie :)

    imi place mult numele blogului tau :)
    o idee buna si originala.

    multumesc de comentariu :D

    RăspundețiȘtergere
  3. mersi, scuze de intarziere Alexandra. :)

    RăspundețiȘtergere