sâmbătă, 12 iunie 2010

Straini.

Si acum am ramas doi straini.
Doi straini ce nu mai sunt nevoiti sa se priveasca in ochi daca nu vor asta...

Nu ne mai leaga nimic.
Ba da, ne leaga putin trecutul... Dar daca nu vrem, nu trebuie sa ni-l mai amintim niciodata.

Te visez atat de des... Si inca te mai cunosc, strainule!

E ciudat cum s-a schimbat totul...
E ciudat ca am crezut ca pot, ca inteleg, ca va fi usor...
Nu a fost.


A fost greu. A fost complicat si n-am putut mai mult.
Si din nou iau toata vina asupra mea...
Sunt straina care candva iti era cunoscuta...



Si e greu sa stiu ca nu va mai fi asa...



Sunt obosita. Mi-e somn si vreau sa pot sa mai dorm...
Si nu pot sa mai scriu chestii dragute.

Un comentariu:

  1. Greseala oamenilor este sa vada in oameni posesii , apartinute pe viata

    RăspundețiȘtergere