Zi de iarna ...

Era o zi insorita de iarna ...
Ingerii se jucau in cer , pe norisori pufosi , iar printesele inca isi mai faceau somnul de frumusete in castelele lor mari .
Ea ... in camera ei mica cu pereti gri ... inca mai spera sa i se intample ceva deosebit ... Se plictisise de fiecare din cele patru colturi ale incaperii in care isi petrecuse ultimele zile din viata ...
Statea intinsa pe pat si visa la minuni ...
Se gandea ca intro zi ... Va trai si ea cu adevarat ceva deosebit ...
Se saturase sa-si care in fiecare zi ghiozdanul plin de carti pana la scoala si sa se intoarca acasa , seara cand soarele deja plecase la culcare ...
Nu s-a gandit nicio secunda sa iasa din casa ... Ii placea sa priveasca zapada , doar prin geamul ei mare din aceeasi camera gri ...
Ii mai placea sa-si faca o cana mare cu ciocolata calda si sa o bea privind pe geam cum altii privesc la televizor in timp ce isi beau cafeaua ...
Simtea cum fiecare secunda de liniste ii umple mintea cu ganduri ...
Vocile din capul ei se certau ca de obicei si ii provocau o stare de neliniste ...
Nu avea nimic de facut , dar totusi se simtea obosita ...
Vocile o oboseau ...
Dar ... nu putea trai fara ele ...
Se gandea la ce face restul planetei in timp ce ea isi bea ciocolata calda ...
Poate ca unii aveau chiar in acea clipa probleme , poate unii erau la petreceri , poate ca altii se certau ...
Ea era singura ...
Se intreba , daca undeva la capatul lumii ... Mai e cineva care face acelasi lucru ca ea ...
Uneori era suparata pe lume ... Stia ca nu o sa afle niciodata raspunsul la aceste intrebari ce-i acaparau mintea ...
Isi dorea mult sa zboare ...
O data a visat ca a zburat ...
A visat desprinderea aceea de la sol si secundele de dupa ...
A visat un camp verde ... Peste care ea plutea neincetat ...
Avea o viata normala ... Dar ... ea visa ca este altceva decat era ...
Unii o credeau "de pe alta planeta " si vedeau in visele ei , doar un copil ce vrea imposibilul ...
Un alt argument ca lumea sa o creada copil erau vesnicele ei intrebari " De ce ? " .
Dar ea ...
Ea era mai matura decat multi din jurul ei ...
Avea si destule clipe in care ratiunea punea stapanire pe fiinta sa si atunci ... Visele ei se spulberau ...
Ea traise candva ... mai mult decat toti cei ce o criticau la un loc ...
Ea avusese multe planuri ...
Dar ... renuntase ...
Prefera sa priveasca in fiecare dimineata cerul ...
Si sa se gandeasca la ingerii si la printesele ce inca nu se trezisera ...