marți, 13 aprilie 2010

Dimineata de primavara.

E soare.

Soarele-si trimite razele blande peste intreg universul.

La mine au ajuns mai repede in aceasta dimineata. Pe una dintre ele am prins-o in palma si am simtit cat de firava este. M-am temut sa nu piara si i-am dat drumul cu grija. Am prins-o la loc de soare si i-am zambit.

Cerul este parca mai albastru ca-n alte dimineti. Ma face sa zambesc si sa-l compar cu marea. Pentru mine cerul a fost intotdeauna jumatatea cealalta a marii. O mare asezata invers pe care o pot vedea cat de des imi doresc eu, dar pe care nu pot sa o ating si nici nu o pot gusta sa vad daca are acelasi gust sarat.

E primavara si toata natura te indeamna la un vis lung cu printese si ingeri...

Se creeaza o atmosfera unica de basm si e de-ajuns sa-ti inchizi ochii si sa te gandesti la imposibil.


Azi visez.


Soarele-mi zambeste si-mi sugereaza subtil ca mi-am ales cam prost momentul sa ma despind de realitate, dar nu-mi pasa.
Intr-o zi o sa-mi adun toate visele si-am sa le pun intr-o cutie de carton ca sa pot sa le pastrez si sa le retraiesc in orice clipa.


Zambesc. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu