Plec..

Maine plec la mare...
Ca multe zile de 1 mai, o sa o petrec si pe cea de anul acesta acolo. :)


Revin duminica cu impresii, ganduri noi si mintea poate putin mai limpede.
E ciudat cum marea spala toate lucrurile urate, toata confuzia si toate grijile din inimi.


Nu ma cautati.
N-o sa ma gasiti nici macar la telefon. 1. Sunt in Bulgaria deci nu pot vorbi si 2. O sa-l las aruncat pe undeva si o sa-l recuperez cand vin. :))


Sper sa ma ajute zilele astea si sper sa ma ajute marea. Am cateva intrebari sa-i pun, cateva secrete sa-i impartasesc si cateva rugaminti sa-i adresez.



Promit sa postez de indata ce ajung acasa. :)
Doar imaginatie sa am ca timp imi fac :).

Cautare.

Te caut.
Te caut in toate chipurile inghetate pe care le intalnesc pe strada. Te caut in fiecare din locurile care candva ti-au apartinut. Te caut in inima mea pentru ca stiu ca acolo erai cel mai des.

Iti adulmec parfumul si nu ti-l mai pot deosebi de al celorlalti.

Te-am cautat zile la rand pe aceleasi strazi pustii pe care nu vroiam sa te intalnesc, dar pe care aveam atat de multa nevoie sa le vizitez...
Te-am cautat si la altele. Te-am cautat la fete frumoase, cu parul blond si inima inghetata, dar nu erai.
Una singura mi-a spus ca te-a vazut trecand pe acolo, dar ca te-ai uitat la ea cu ura.

Te caut, dar nu vreau sa te gasesc.
Trebuie sa te uit si daca te caut mai mult, pana la urma ma voi plictisi si voi inceta sa te mai visez.

Te caut pentru ca vreau sa ma conving ca ai plecat de tot.

Te caut pentru ca nu vreau sa te mai intorci.



Si daca te-as gasi, daca din gresala as da peste tine intr-unul din locurile acelea, as fugi atat de departe...
Dar inainte, inainte te-as privi in ochi. Si daca te-ai uita la mine ca in zilele alea, probabil ca m-ai face sa raman si probabil ca m-ai inchide iar in colivia aia mica de sticla din care am reusit sa scap...
Stii cat m-am chinuit sa gasesc cheia si sa ies?
Pentru tine probabil ca as lua-o de la capat... Pentru ca ochii tai inca mai au puterea aia ciudata asuprea mea. O putere pe care nu am inteles-o inca...



Dar eu sper sa nu te gasesc, sper sa nu mai dau peste tine niciodata.
Dar te voi cauta.

Te voi cauta in toate locurile indesate cu amintiri si regrete de-ale noastre...


Maine spre exemplu, te voi cauta la mare... Cu toate ca acolo nu sunt decat amintirile mele... E un loc sigur in care sa nu te gasesc...

Cred!

Sunt lucruri in care cred neconditionat, persoane in care imi pun toata increderea pe care o am.

Stiu ca multe din lucrurile in care eu cred nu sunt reale si stiu ca anumite persoane imi vor trada increderea.

Dar eu cred...

Cred in ingeri si chiar daca ma intreb uneori cum poti crede in ceva ce nu ai vazut, imi raspund singura ca unele lucruri este suficient sa le simti ca sa stii ca sunt reale...

Cred in iubire chiar daca nu sunt sigura in care moment din viata mea am simtit-o cu-adevarat.

Cred in mare pentru ca ma linisteste, pentru ca ador sunetul valurilor si pentru ca imi place sa merg acolo.

Cred in muzica pentru ca tot ce faci in viata se potriveste cu o melodie, si pentru ca merita sa o asculti ca totul sa para mai usor.

Cred in suflete pereche, dar nu in dragoste la prima vedere pentru ca atunci cand intalnesti o persoana nu stii absolut nimic despre caracterul ei, doar despre corpul in care isi pastreaza sufletul.

Cred in coincidente fericite.

Cred ca in fiecare om este un dram de bunatate.

Cred in lumina, dar nu ma tem de intuneric.

Eu chiar cred multe... Si chiar nu ma tem sa recunosc in ce cred...




~Pentru ca vineri voi fi la mare :x si pentru ca o sa fie totul albastru :)~

Lumea.

Visele sunt facute pentru a fi spulberate.
Dorintele sunt facute pentru a creea iluzii-n zadar.
Lumea e facuta din zambete si lacrimi asezate unele peste altele si amestecate intrun intreg imperfect.
Oamenii sunt nebuni cu doua inimi asezate una langa alta in acelasi trup blestemat. O inima e pentru iubire si una pentru ura.
Si tu traiesti aici.
Si te temi de fiecare zi pe care o incepi, te temi de fiecare data cand rasare soarele. Luna in schimb, iti da un sentiment de liniste... Luna te calmeaza in serile cand soarele ti-a cauzat traume serioase.

Cand viata ta e alcatuita din bine si rau, ambele de-odata te temi cel mai tare. Ti-e frica ca nu cumva sa pierzi binele... Si sa te invaluie din toate partile raul...

Te temi pentru altii, te temi pentru tine... Te temi de tine.

Lumea... Lumea e un loc straniu uneori.
E rece si trista. E ciudata si extrem de complicata pentru puterea unui singur om.
Nici nu stiu unde am atata putere... Nici nu stiu cat din ea am consumat, si cata voi mai putea sa o folosesc inca.

Stiu ca n-am dreptul sa cer nimic.

Sunt doar curioasa cum alege Dumnezeu destinele.
Sunt curioasa de ce mi l-a dat mie pe acesta si nu altul...
Daca as putea afla...


E rolul meu din filmul vietii. Am primit de la-nceput un rol tare greu de jucat, dar care sper ca ma va incadra la rangul de actori renumiti care au pasit pe scena lumii.




~Daca va intrebati cu ce are legatura articolul asta, daca e real sau simpla fictiune... Va spun ca e doar o stare... Atat.~

Ziua Pamantului. Noi ce facem?

Maine, pe data de 22 Aprilie sarbatorim Ziua Pamantului. [ pe 27 martie a fost Ora Pamantului acum e Ziua ,ca sa nu se faca confuzii].

In scoala mea s-au organizat diferite activitati ecologice datorita profesoarei de geografie care s-a implicat si ne-a ajutat sa intelegem ce reprezinta de fapt ziua aceasta.

Din pacate maine este greva asa ca a trebuit sa ne descurcam cum am putut.

Astazi s-au publicat desene, poezii si afise. Sunt fericita ca am putut contrbui si eu cu ceva...

De asemenea, clasele mai mici au organizat scenete si au plantat flori in gradina scolii.

Voi cum aveti de gand sa va implicati in Ziua Pamantului?

Este aceasta zi un nou inceput pentru salvarea Planetei?

Ar fi suficient sa nu mai aruncati gunoi pe strada si sa protejati resursele naturale ale Terrei.

E chiar atat de greu?

Dorinte...

OK... Sa zicem ca ai avea dreptul la o singura dorinta in toata viata ta. Esti sigur ca stii ce vei alege?
Eu... Cred ca stiu. Si daca mi s-ar pune intrebarea" Tu ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc?" as spune-o pe aceea.
De fapt... Nu e tocmai o dorinta. Este o idee, un mod de viata si un unghi din care mi-ar placea sa privesc viata.
E ciudat cum imi dau seama ca acum ceva timp aveam o cu totul alta dorinta, pe care acum... Nu numai ca nu o mai am... Dar imi doresc sa nu se implineasca niciodata!
Ne vindem dorintele pe tampenii ieftine: " Vreau o carte" ,"Vreau un calculator", "Vreau o masina" si de lucrurile cu adevarat importante uitam...


Vreau...
Nu... O sa imi tin ideea pentru mine. :)

Studiu despre mine...

Ce am in mine? Ce sunt eu? Cate bucatele din inima mea sunt iubire? Cate sunt negre si pline de ura?
Sunt oare asa cum vreau sa fiu?
Poate nu fac greseli majore si poate nu sunt tocmai o persoana rea.
Dar uneori inchid ochii si ma pierd.
Incet, incep sa urasc fiecare parte din lumea in care traiesc.
Viata e gri si tu esti poate singura parte colorata pe care o zaresc. :)

Ttotul e o poveste. E povestea mea... Diferita.:)
Stii... Niciodata nu mi-am dorit sa traiesc intr-o poveste din aia cu printese( gen Cenusareasa) pentru ca... Nu vreau sa fiu fata care nu face altceva decat sa stea si sa astepte minuni. Practic printesa nu face altceva toata povestea decat sa astepte sa vina printul... Nici macar nu se implica acolo in lupta cu fortele raului... Ea doar sta...

In fiecare zi imi fac propria poveste. Poate nu e cea mai buna... Poate nu sunt la fel de fericita ca printesele alea despre care vorbeam... Dar eu stiu ca tot ce am citit cand eram mai mica, toate zanele si chiar si Fat Frumos sunt doar niste minciuni.
Parintii ne citesc povesti cand suntem mici, ne spun minciuni dragute doar pentru a ne proteja de adevarul ce ne-ar face sa intrebam "Daca e asa... Eu ce caut aici? " .


Eu... Nici macar nu pot raspunde la intrebari banale de la un timp: " Esti fericita?Esti trista?Iubesti?"

Hmm.. Fericita... Da... Uneori sunt... Dar nu e o stare generala... Doar ceva... Firesc...

Trista? Da ok... Daca as raspunde ca da, sunt trista 1. ar insemna ca propozitia de mai sus e o minciuna si 2. ar trebui sa am motive... si nu gasesc niciunul.

Daca iubesc? Am trecut de faza aia cu "iubesc tot ce ma inconjoara, iubesc viata asta si ma bucur de ea".



Unii zic ca e "varsta". Ca e normal sa ma simt asa... Sa nu stiu ce vreau, cine sunt... dar mie nu mi se pare ca ar trebui sa fie asa...


Ok... Nu stiu nimic despre viata. Am 14 ani si am inteles ca toate lucrurile pe care credeam ca le cunosc sunt altfel decat le vedeam eu.
Lumea e mult mai complexa si mai ciudata decat imi imaginam. Acum o accept si incep sa o descopar...


Si-o sa incep cu subiecte care imi plac. :)

:)

N-am mai scris de ceva timp... Au trecut 6 zile... Stiu... e vremea sa postez din nou, sa ma intorc la vechiul meu obicei de a-mi lasa toate gandurile aici, ca voi sa le puteti citi si sa le dati o orinde, poate mai buna decat cea aleasa de mine.


O sa incep cu saptamana mea.

A fost... grea... Ma refer aici la saptamana ce abia s-a terminat... Da... si asta a inceput greu( tocmai vin de la teza pe care am dat-o la mate), dar numarand testele ce se anunta a urma, e mai usoara ca cealalta. :).

Eu...
Eu sunt bine... :)
Traiesc.:))
Mi-am pierdut o parte din imaginatie, dar nu tanjesc sa o recuperez. Mi-e bine asa.
Daca m-a ingrijorat ceva in ultima vreme... As putea spune ca visele pe care le-am avut au fost... Ciudate...

In rest imi vad de ale mele. Ca de obicei... Poezii... Scoala... Eu... Vise... ( sau mai bine zis visuri...).


Imi cer scuze daca am lipsit putin cam mult...

Sunt aici.

Am revenit pentru moment si daca cealalta parte a mea de inspiratie care mi-a mai ramas va fii atat de draguta incat sa ma ajute azi, voi reveni cu un articol.

Dimineata de primavara.

E soare.

Soarele-si trimite razele blande peste intreg universul.

La mine au ajuns mai repede in aceasta dimineata. Pe una dintre ele am prins-o in palma si am simtit cat de firava este. M-am temut sa nu piara si i-am dat drumul cu grija. Am prins-o la loc de soare si i-am zambit.

Cerul este parca mai albastru ca-n alte dimineti. Ma face sa zambesc si sa-l compar cu marea. Pentru mine cerul a fost intotdeauna jumatatea cealalta a marii. O mare asezata invers pe care o pot vedea cat de des imi doresc eu, dar pe care nu pot sa o ating si nici nu o pot gusta sa vad daca are acelasi gust sarat.

E primavara si toata natura te indeamna la un vis lung cu printese si ingeri...

Se creeaza o atmosfera unica de basm si e de-ajuns sa-ti inchizi ochii si sa te gandesti la imposibil.


Azi visez.


Soarele-mi zambeste si-mi sugereaza subtil ca mi-am ales cam prost momentul sa ma despind de realitate, dar nu-mi pasa.
Intr-o zi o sa-mi adun toate visele si-am sa le pun intr-o cutie de carton ca sa pot sa le pastrez si sa le retraiesc in orice clipa.


Zambesc. :)

Cum sa plangi zambind...

E bizar... Sunt lacrimi amestecate cu zambet...
Sunt eu pe un camp pustiu, in timpul unei furtuni.
Si nu ma tem de ploaie, de norii cenusii... Nu ma tem nici de tunete si nici fulgerele nu ma fac sa clipesc.
Nu sunt copaci si nu ma pot ascunde, insa nici nu ma pot rani...
Infrunt fiecare picatura de ploaie si las vantul sa ma izbeasca in plin. Daca vreodata mi-am dorit sa zbor, inseamna ca dorinta mi s-a implinit. Rafala de vant ma ridica incet de la sol, iar eu plutesc calma deasupra campului.
O lacrima mi se scurge din ochii zambitori.
E tot ce mi-am putut dori. Sunt eu intre lacrimi si zambet. Sunt intre cele doua extreme si sunt bine. Le am pe amandoua in acelasi timp si le imbin cu placere, le impletesc intr-o linie fina si dreapta si le fac sa devina un intreg placut.
Am un intreg si ma simt intreaga. Traiesc si simt pulsul vietii in fiecare vena din corpul meu.
Si sunt tot pe camp, doar ca furtuna se opreste. Pana si ea a ramas uimita de felul meu ciudat si de dorinta mea de a o infrunta si chiar a ma opune trecerii ei de trupul meu firav...
Sunt fericita! Am oprit singura furtuna si stiu ca soarele-mi multumeste.
Si am zambetul, am lacrimile si le stapanesc la fel de bine pe toate... Sunt capabila sa ma joc cu ele si sa mi le insusesc in acelasi timp pe chip.
Asa am invatat cum e sa plangi zambind...

Te-as intreba...

Daca te-as avea acum in fata mea, daca ochii tai m-ar urmari in timp ce-ti vorbesc, daca mana ta ar atinge-o pe a mea, iar tu ai continua sa-ti fixezi privirea pe buzele mele... As avea atatea sa te intreb...

Te-as intreba unde-i inceputul nostru si daca vezi si vreun sfarsit povestii pe care o traim.

Te-as intreba ce simti si as incerca sa-ti deslusesc misterele din ochii pe care nu-i inteleg inca in totalitate.

Te-as intreba in ce crezi si ce intelegi prin "iubire", daca ai simtit-o vreodata cu-adevarat si daca ti-a placut...


Si uneori as vrea sa-ti citesc gandurile ca sa nu trebuiasca sa-ti pun toate intrebarile mele copilaresti care imi trec prin minte.

As vrea sa gasesc raspunsuri la intrebari ce inca nu le-am rostit.

As vrea sa pot sa te "citesc" ca pe un roman vechi care are cuvinte ciudate si grele, dar pe care daca il citesti pana la sfarsit ajungi sa-l intelegi si chiar sa vrei sa-l recitesti iar, si iar...

Pareri

A iubi inseamna a accepta capriciile unei persoane si chiar a te bucura de imperfectiunea acesteia.
A iubi nu inseamna a renunta la ceea ce iti place, ci doar sa gasesti alte lucruri care te atrag mai mult.
A iubi inseamna sa risti, sa speri, sa pierzi, dar in acelasi timp sa castigi.
A iubi inseamna a ocoli toate cele 1000 de stele pentru a ajunge la cea mai stralucitoare dintre ele.
A iubi inseamna sa te daruiesti fara sa ti se ceara, sa te lupti fara sa folosesti arme, sa crezi fara sa te opresti vreodata.
A iubi inseamna sa abandonezi trecutul si sa traiesti intens fiecare clipa de prezent.
A iubi inseamna a ierta si a oferi sanse, inseamna a crede in cel de langa tine si in tine insati.
A iubi inseamna a putea sa-ti stapanesti orice alta dorinta, mai putin aceea de a fii cu el.
A iubi inseamna a creea o lume eterna in care voi doi sa fiti eroii principali.
A iubi inseamna a crede in basme si-n infinit.


N-am sa cer minuni lumii in care traiesc. N-am sa cer iubiri eterne si nici dragoste vesnica n-am sa pretind... Dar o sa pun in fiecare zi cateva farame de nisip, pana cand imi voi construi castelul meu cu vise.Am sa asez acolo toate dorintele mele si-am sa le pun in camere diferite ca sa nu se amestece. Si o sa astept valurile. Am sa privesc cum fiecare din dorinte se amesteca cu apa sarata, cum nisipul se umezeste si cum tot ce am cladit sa darama. Si-am s-o iau de la capat cu dorinte noi si poate la fel de vechi ca cele luate de apa...

Despre Paste.

Nu o sa va plictisesc cu tot felul de chestii pe care le cred eu despre Paste sau despre ce am facut eu zilele astea.

Vroiam doar sa va spun, cu toate ca deja este a doua zi... Un Paste fericit!


Imi pare rau ca nu am scris mai devreme, dar nu prea am stat pe blog in ultimele doua zile.

Atat vroiam sa va spun. :)
O sa revin probabil maine cu un articol... :)


Hristos a inviat!

Azii...

Pai... Ziua asta a fost o zi geniala doar pentru simplul fapt ca a existat!

Mda... Nu prea am chef sa scriu asa chiar toata povestea, dar o sa incerc ca sa inteleaga si cei care nu sunt cu mine in scoala ceva.:))

Deci... Dupa o dimineata enervant de obositoare( ne-am trezit de la 9 ca sa mergem la 10 la scoala si sa nu facem nicio ora, dar sa stam 2 ore degeaba) ne-a intrebat diriga daca vrem sa mergem pe undeva... Si noi logic ca am zis "DA"...

Si ne-am dus acasa... Ma rog, nu va inchipuiti cat am putut sa ma grabesc sa ajung la timp... :))Ne-am lasat ghiozdanele, am luat niste bani si am plecatt...

La scoala... Hmm... Erau vreo 50 de copii de la mai multe clase... Sau poate mai mult:)). Ehhh... Oricum o GRAMADA ( la propriu si la figurat:)) ). Si cu satra aia dupa noi... Am plecat in parc. Doar ca avand in vedere ca eram multi si fiecare facea ce-l taia capul, diriga a hotarat sa mergem in parcul de langa scoala ( si credeti-ma ca nu e tocami cel mai grozav parc) si eu, Valy, Gaby, Niko, Nicole, Alexandra A., Ionela si Ciprian am hotarat sa mergem singuri ( deci fara satra) in I.O.R. ... Si diriga a zis ca "OK... vad cum fac si vin si eu in 30 de minute" si a venit... Dar cu jumatate de satra :)) Cosmin, Dragos, Costy, Beny, Negura si inca unii de la 7 A si 7 B ... :D

Noi intre timp mancasem placintele alea super-mega delicioase cu mere :D.

Si ne-am intalnit co totii in parc si baietii s-au dus sa joace fotbal, iar noi, fetele impreuna cu diriga am facut pozeee :X.

Si dupa aceea majoritatea au plecat... Si am ramas cu Valy, Gaby si Nicoleta...
Si am rass... De tot ce am putut:)).
Ne-am dat in leagane si am facut o alta serie de poze, dar pe care nu le pot pune din motivul ca sunt ORIBILE... Cel putin alea cu minee... :))
Si vroiam sa mergem pe apa, si am mancat inghetata... Ne-am pimbat... Am ras de toti cocalarii din parc... :))
Am barfittt... :))


Si Gaby striga la un baiat cu pantaloni visinii... :)) Numai ea stie ce a vazut la el... :)) Semana cu ala de vorbesti tu cu el pe mess nu Gaby? :))
"Baa... vin-o sa jucam un macao"
"Daaa. Vin-o tuuu"
"Da, mamiii."
:))

":O fata aia iese cu trei baieti din boscheti? :O"
=))

Eee si au fost multe, dar nu mi le mai aduc aminte... :)) Cand esti acolo razi la orice gluma si cand ajungi acasa ai impresia ca le-ai uitat pe toate:)).


Oricum a fost o zi frumoasa.:)


Ce articol lunggggg....
Nici nu-mi vine sa cred ca am scris atat... :))


>:D<

Ceva...

Azi dimineata o foaie mica si roz de hartie mi-a schimbat ziua si starea de spirit. Mi-am recunoscut repede scrisul ala ciudat dintr-a 6-a... Era un citat dintr-o carte de romana parca... Erau literele mele mici si inghesuite pe mica foaie roz:

"Cautai cuvinte dulci ca mierea si gingase ca matasea.
Cautai cuvinte limpezi ca limpezile izvoare si cautai cuvinte stravezii ca straveziile aripi ale lacustelor, libelulelor.
Cautai cuvinte inflorate.
Cautai cuvinte aspre si bolovanoase.
Cautai insa si cuvinte acre si amare."

Si mi-a schimbat intreaga zi... Cu toate ca atunci cand l-am gasit in cartea aia nu il intelegeam ca acum... Sunt fericita ca l-am pastrat undeva...
Oare cum ar fi sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un citat care sa-mi dea sperante, care sa ma faca sa zambesc?
O sa-mi caut intr-o zi si cateva replici de-ale mele, din caiete, jurnale si-am sa le insir aici, pe blog ca sa nu le uit niciodata si sa-mi aduc aminte cum gandeam in diferite momente din viata mea...


Nu am prea multe de zis acum... Sunt constienta ca blogul asta se indreapta incet, incet spre o latura plictisitoare si monotona... Viata mea e de fapt una extrem de plictisitoare... Si nici nu stiu daca acum imi doresc sa fie altfel... Bine... Da... Vreau ceva diferit... Dar sunt genul care se teme de schimbari majore... Oricum... O sa trec peste:). Urmeaza o scurta vacanta, credeti-ma... La fel de plictisitoare!!