Am avut candva niste vise mari in care credeam chiar daca nu aveam nicio dovada concreta ca se vor realiza ...
Mi-am pierdut timpul visand la minuni si la printi pe cai albi .
Nu stiu cum , dar dintro data m-am trezit ... Si de data asta am facut-o singura ! M-am trezit si mi-am dat seama ca nici unul din toate lucrurile in care crdeam nu sunt aici ...
La-nceput nu mi-am dat seama ca ma trezisem ... Credeam ca pur si simplu s-a defectat ceva si toate au luat-o razna ...
Dar ... Pe parcurs , am inceput sa accept realitatea ... Cel putin partial .
Am acceptat ca am pierdut o parte din lucrurile la care tineam , am acceptat ca nu pot sa fac pe nimeni sa gandeasca altceva decat ceea ce-si doreste , am acceptat ca viata mea nu e tocami roz , am acceptat ca nu exista persoane in care sa te increzi cu toata fiinta (dar ca exista persoane care chiar merita mai mult decat le ofer ) .
Am vazut ce nu credeam ca voi vedea vreodata . Am vazut in jurul meu atata ura incat m-a facut sa ma intreb daca nu cumva am gresit planeta pe care trebuia sa ajung ...
Am vazut ca unii percep iubirea doar ca pe un lucru fizic ...
Am vazut ca nu toti inteleg acelasi lucru prin "te iubesc " si ca unii o rostesc mult prea usor fara a se gandi daca chiar simt cu adevarat acel sentiment ...
Am vazut ca exista in jurul meu persoane cu povesti asemanatoare .
Am invatat sa citesc in privirile celor din jur . Am ramas uimita de cata rautate se ascunde in ochii unora ...
Am invatat sa-mi controlez furia si gandurile rele , sa cantaresc bine situatiile si sa nu ranesc pe nimeni .
Am invatat din toate cate ceva .
Si ...
Acum ...
Dupa ce s-a terminat ...
Pot spune ca nu a fost chiar asa de greu ...
Macar am ramas cu ceva bun ...
Mi-am pastrat inima , mi-am pastrat ingerul si mi-am pastrat sinceritatea .
Nu consider ca am procedat neaparat corect si nu recomand nimanui sa-mi urmeze drumul ...
Spun doar ca "destinatia " a fost aceeasi .
Am ramas aceeasi EU si nu mi-am schimbat parerile despre viata ...
Doar ca sunt putin mai ... matura ... ( nu stiu daca este chiar cuvantul potrivit ... ) .
Cred ca sunt diferita de ceilalti ...
Dar ...
Sincer ...
Nici nu-mi doresc sa fiu ca ei :) .
Tot ce incerc sa spun este ca ... Am gasit in sfarsit puterea sa zambesc ... Sa zambesc asa cum nu o mai facusem de mult ...
Poate am gasit echilibrul ... Poate mi-am dat seama de greseli si le-am indreptat ...
Nu credeam ca o sa spun asta ...
Dar mi-e mult mai bine asa ... :)
Ok ... Poate n-am 1000 de prieteni si poate nici cei pe care ii am nu o sa-i am pentru totdeauna ...
Stiu doar ... Ca acum sunt bine ... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu