duminică, 9 mai 2010

Trezire.

Intinsa, prinsa intre doua lumi, dormea.
Dar ceva, un stimul mic si total necunoscut ei, a trezit-o.
Muschii au inceput sa i se contracte din nou, iar ploapele i se deschideau putin cate putin.
Lumina a durut-o si a atins-o pana in adancul sufletului, dar ceva din ea i-a spus ca nu are de ce sa-i fie teama.
Ii era insa frica sa se ridice din pozitia in care se afla, i se parea ca daca se misca, corpul ei firav si amortit se va rupe si va cadea din nou...
Treptat i-au revenit toate simturile.
Putea din nou sa vada clar, putea auzi sunetele din jurul ei, dar fara sa isi dea seama ce le producea, putea sa simta mirosul si chiar si-a adus aminte ca il stie de undeva. Era acelasi miros vechi... Daca si-ar putea aminti de unde il stia...

A simtit ceva.
S-a uitat pe mana stanga si a vazut o alta mana, ceva mai mare si mai puternica decat a ei... A urmat cu privirea degetele lungi, apoi a trecut de incheietura, a ajuns pe fata necunoscutului, si s-a oprit cu privirea in dreptul ochilor lui.
-Ah...
Incerca sa spuna ceva, dar mana baiatului i-a atins buzele si atunci, doar atunci a realizat ca-i era frig.

A ajutat-o sa se ridice, dar ea inca nu era constienta de miscarile pe care le facea... Corpul nu o asculta, iar el facea ca totul sa para normal, firesc.

A vrut sa o ridice in picioare si sa-i dea o clipa drumul pentru ca ea sa poata sa-si recapetele echilibrul, dar vazand ca se prabuseste a prins-o si a strans-o in brate.

Incerca sa deschida gura, sa-l intrebe unde se afla si ce e cu ea, dar de fiecare data baiatul ii aseza doua degete pe buze, iar cuvintele i se opreau in gat.


In cele din urma i-a spus:
-Nu ai nevoie de cuvinte aici. De-acum vei putea vorbi si fara ele...

Si fata l-a privit ciudat... Vorbise, il auzise. Dar nu-si miscase buzele.
A incercat din nou sa le deschida pe ale ei, dar aceleasi degete calde si rabdatoare au oprit-o.

Ti-am spus, doar gandeste si te voi auzi. Nu ai nevoie de cuvinte. Lasa-le in tine si ingroapa-le adanc in suflet.

Invata sa traiesti fara ele. Cuvintele sunt de prisos aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu