Inimi.

-Te-am gasit. Am ajuns la tine... Sunt atat de fericita...

-Dar... Eu am fost tot timpul aici.

-Da, stiu. Doar ca eu te-am cautat in alte locuri. Te-am cautat prima data in sufletul meu dar nu mai erai. Apoi am inceput sa te caut in fiecare trecator de pe strada mea. Nu te-am gasit. Si te-am cautat prin restaurante vechi si murdare care miroseau a vin si-a bere amestecate cu mucegai. Am fost fericita ca nu erai acolo.

-De ce m-ai cautat atat?

-Pentru ca, atunci cand ai plecat, ai uitat ceva la mine. De fapt eu am incercat sa iti pun in valiza, dar n-am putut. Ai uitat inima ta. Doar ca era lipita de a mea si a fost nevoie de multe luni, de multe operatii dureroase ca sa le separ. Uite. Ti-am adus-o. E putin murdara si are o cicatrice in locul unde fusese lipita de ea mea, dar stai linistit. Asa arata si a mea. Oricum, doctorul mi-a zis ca va fii bine si ca se va vindeca daca o vei lipi de alta.

-Multumesc ca mi-ai adus-o. Aveam nevoie de o inima.

-Sa stii ca daca vreodata vei avea nevoie de alta inima, ti-o pot imprumuta si pe a mea. Dar doar daca imi promiti ca mi-o vei inapoia.

-Bine. Daca am nevoie... Ti-o voi cere. Dar vrei sa spui ca ai batut atata drum doar ca sa-mi dai o inima?

-Ti se pare putin lucru? Stiam ca ai nevoie de ea... Ti-am adus-o dar acum vreau sa plec.

-Pot sa te rog ceva?

-Da...

-Las-o pe inima mea sa-si ia "ramas bun" de la a ta.

-Bine.

-Hei... Ce se intampla?

-Nu... nu stiu...

-Cand inimile noastre s-au atins sa-si ia ramas bun, s-au lipit la loc.

-Dar, eu nu vreau... Eu...

-O sa ne doara iar daca le separam... Operatii dureroase... Sange... Cicatrici...

-Atunci hai sa le lasam asa... lipite...