Negustorii de iubire...

Tu il iubesti si el te iubeste.
Va iubiti reciproc, dar va pierdeti in cuvinte reci.

Uneori iesiti in strada si strigati ca va vindeti iubirea pe nimic doar pentru a va face gelosi unul pe celalalt. Si daca ar veni cineva, din intamplare, sa o cumpere? Chiar ti-ai vinde iubirea?

Si atunci de ce o spui? De ce spui lucruri pe care nu le simti? De ce ti-ai luat ca arme cuvinte pe care le infigi adanc in el?
Il doare. Si te doare si pe tine o data cu el.
Va doare, dar nu cedati. Trebuie sa inteleaga o data lectia pe care i-o dai nu?
Dar si tu... Si tu ai o lectie de invatat de la el.
Asa-i ca ti-e greu sa accepti?

Va iubiti, dar cu un fel de iubire care va distruge.
Si in curand nu va mai ramane nimic.


Si, totusi... Da... O sa va dati seama... O sa gasiti calea si scopul si sperantele...
O sa va regasiti pe voi si-o sa va iubiti fara sa va mai vindeti iubirea in fiecare marti, pe o strada oarecare.

Eu traiesc :)) Voi ce faceti?

Imi cer scuze ca nu mai postez la fel de des ca inainte.
N-am avut treaba, dar nici timp de scris nu prea am avut.
Am fost pe acasa... Si la chestia aia care nu stiu de ce se numeste "targ" cu Oferta Educationala a liceelor in 2010-2011...
Deci n-a fost absolut nimic interesant pe acolo. :)) Doar niste "standuri" cu fiecare liceu, pliante cat cuprinde, dar cu informatii deloc utile... Adica nimic nou. Doar ce e si pe net.
Pentru ca ma razgandesc foarteee repede, mi-am schimbat de mult decizia pe care am pus-o iarna trecuta pe blog cum ca as vrea sa intru in Kretzulescu, acum vreau la Sincai la filologie.
Si am fost la standul Sincai-ului ( suna cam aiurea :D) si am aflat ca acolo n-o sa ma streseze profii cu matematica, ca o sa fac logica si tot felul de lucruri foarte dragute. Au si o trupa de teatru si pare interesanttt... :D

In rest nimic.

Maine stam iar acasa cu greva lor... Bine, nu ca m-ar deranja... :))
Marti ne luam si noi liber ca oricum e 1 iunie...
Am cam terminat cu scoala si ma bucur.
Am scapat de stress...
Acum ce-i drept ma cam plictisesc, dar e oricum mai bine decat sa invat. :))

La examene am iesit bine 9,90 la amandoua, la teze 10 la toate trei ( Romana, Matematica, Istorie) , media de anul asta imi iese 9,88, iar media pentru liceu 9,66 parca :)). Oricum sunt foarte multumita. :D


Asa, gata, hai ca nu ma mai laud... :D


Va las. :)

Ganduri din ora de Romana.

Il iubesc pentru modul cum isi arcuieste sprancenele cand ma intreaba daca-l iubesc ca ieri, iar eu spun ca ieri e atat de departe incat azi il iubesc de infinit mai multe ori.

- Mi-a venit ideea in ora de Romana. Nu e terminata fraza si as putea sa o continui la nesfarsit doar ca acum am putin de repetat ca ma asculta azi la scoala. Poate revin. -

Ganduri din ora de Biologie.

E o tristete ciudata. O tristete de om puternic, care a avut putin cam prea multa putere.

E ca o durere pe care nu o simti, dar de care stii ca exista acolo undeva.

Si sunt clipe cand nu mai poti nici macar sa plangi. Cand doar gandurile iti mai tublura ochii limpezi.

E teama. Teama de necunoscut, dar si de infinitul pe care spui ca-l stii. O teama pentru nimic, dar in acelasi timp pentru toate. Cand ai crezut in toate in care puteai crede, te temi de credinta-n nimic.

Acum sunt ganduri pe care nu pot sa le spun in cuvinte, nici in randuri scrise. Le am in mine si-o sa ramana acolo pana o sa se piarda.

Daca cineva m-ar putea intelege, acel cineva e putin cam departe. Doar putin.
Si o sa fie si mai departe... Atat de departe incat nu voi mai putea sa-i simt nici macar parfumul placut, nici respiratia pe pielea mea fina...

Lumea ascunsa.

Poate-am sa te las o data sa-mi citesti inima ca pe-o carte.
Poate o sa te las sa-mi admiri linile fine ce-mi contureaza sufletul.
Daca imi vei castiga increderea ai sa poti sa-mi cunosti fiecare ruina pe care o detin in mine.

Acum mi-e teama.
Si stiu ca si tie ti-e teama sa vezi dincolo de ochii mei.
Poate deaia ne-am limitat tot timpul la priviri si zambete.

In timp, ai sa descoperi tot.
O sa-ti dezvalui toate marile secrete si toate ipotezele mele.
Am sa te las sa le asculti, dar n-am sa-ti dau dreptul sa le comentezi.

Cum? Cum sa las pe altii sa judece ceea ce ei au auzit doar prin prisma cuvintelor mele?
Unele lucruri trebuie mai intai incercate pentru a le comenta.
Dar n-am sa-ti cer sa le incerci, doar sa le asculti.

Pentru ca vei fi singurul care-mi va descoperi tainele as vrea sa fi special.
Dar as vrea sa fi tu insuti. Fara prefacatorii care nu si-ar avea rostul.
Asa ma vei castiga pentru totdeauna.

Si oricum, sa fi sigur ca daca imi vei afla lumea secreta...Vei ramane in ea pentru o eternitate.

Inimi.

-Te-am gasit. Am ajuns la tine... Sunt atat de fericita...

-Dar... Eu am fost tot timpul aici.

-Da, stiu. Doar ca eu te-am cautat in alte locuri. Te-am cautat prima data in sufletul meu dar nu mai erai. Apoi am inceput sa te caut in fiecare trecator de pe strada mea. Nu te-am gasit. Si te-am cautat prin restaurante vechi si murdare care miroseau a vin si-a bere amestecate cu mucegai. Am fost fericita ca nu erai acolo.

-De ce m-ai cautat atat?

-Pentru ca, atunci cand ai plecat, ai uitat ceva la mine. De fapt eu am incercat sa iti pun in valiza, dar n-am putut. Ai uitat inima ta. Doar ca era lipita de a mea si a fost nevoie de multe luni, de multe operatii dureroase ca sa le separ. Uite. Ti-am adus-o. E putin murdara si are o cicatrice in locul unde fusese lipita de ea mea, dar stai linistit. Asa arata si a mea. Oricum, doctorul mi-a zis ca va fii bine si ca se va vindeca daca o vei lipi de alta.

-Multumesc ca mi-ai adus-o. Aveam nevoie de o inima.

-Sa stii ca daca vreodata vei avea nevoie de alta inima, ti-o pot imprumuta si pe a mea. Dar doar daca imi promiti ca mi-o vei inapoia.

-Bine. Daca am nevoie... Ti-o voi cere. Dar vrei sa spui ca ai batut atata drum doar ca sa-mi dai o inima?

-Ti se pare putin lucru? Stiam ca ai nevoie de ea... Ti-am adus-o dar acum vreau sa plec.

-Pot sa te rog ceva?

-Da...

-Las-o pe inima mea sa-si ia "ramas bun" de la a ta.

-Bine.

-Hei... Ce se intampla?

-Nu... nu stiu...

-Cand inimile noastre s-au atins sa-si ia ramas bun, s-au lipit la loc.

-Dar, eu nu vreau... Eu...

-O sa ne doara iar daca le separam... Operatii dureroase... Sange... Cicatrici...

-Atunci hai sa le lasam asa... lipite...

nimic.

Ma chinui de 10 minute sa scriu ceva interesant.
Dar nu-mi iese...

Dupa "Colectia celor mai frumoase poezii ale copiiilor din oras"

Ok... Ttitlul sugereaza numele concursului si chiar al cartii despre care este vorba...
Dar sa incep cu inceputul.
Stiti ca am scris eu acum cateva luni despte un concurs de poezie la care am fost selectata sa mi se publice poeziile intr-o carte?
Astazi visul meu s-a implinit.
Dintre 823 de candidati, am fost aleasa printre cei 112 care au fost premiati si care au avut onoarea de a se regasi printre numele si poeziile din carte.
Mi-au pus 4 din cele 5 poezii trimise. Destul de multe avand in vedere ca multora nu li s-a pubilat decat una...
Puteti cumpara cartea de la grupul Humanitas sau din libraria Eminescu.
Poeziile mele se numesc: Despre ea, Ingerii, Poveste si Scrisoare si le gasiti la poeziile din clasa a 8-a, la numele Alexandra-Cristina Marin.
Acum despre festivitatea de premiere...
A fost frumos.:)
A fost prezent si faimosul personaj de desene animate Garfield de care cei mici s-au bucurat foarte mult.
Am primit o diploma de merit, reviste si dvd-uri si privilegiul de a face o poza de grup alaturi de Presedintele Asociatiei Scriitorilor Romani la sectia de Poezie .
De asemenea, a fost prezenta in pubilc profesoara mea de Limba si Literatura Romana alaturi de sora sa, precum si mama mea:D.
Sunt fericita ca am realizat ceva...
Si o sa scriu in continuare poezii si proza.
Aaa mi-au placut foarte mult poeziile unei alte fete de clasa a 8-a numita Ana-Maria Ghetu. Daca din intamplare treci pe aici ( cu toate ce e putin probabil ) as vrea sa-ti urez felicitari. Ai cu adevarat mult talent.:)

Ce as face daca as putea alege cum sa fiu.

Imi trec prin minte lucruri complicate, lucruri la care cu siguranta voi nu va ganditi acum.

Dar am sa ma rezum la unul din lucrurile simple... O intrebare: " Ce as face daca as putea alege cum sa fiu?" sau mai bine zis ce mi-ar placea sa fac, cum mi-ar placea sa fiu...

Trebuie sa mentionez ca ideea mi-a venit chiar in momentul in care am intrat pe blog( acum 2 minute) si nu sunt sigura ce va iesi din articolul asta.

Deci...
Daca as putea alege cum sa fiu...
As vrea sa fiu mereu sincera, as vrea sa fiu mai putin emotiva si mult mai vesela.
As vrea sa fiu mai putin confuza si mai "cu picioarele pe pamant".
Poate mi-as dori sa am si o alta copilarie...
Nu stiu... Nu neaparat, dar mi-as dori.
Nu, nu va ganditi ca vroiam genul ala de copilarie cu bani multi si toate jucariile si rochitele din lume. Doar una mai fericita... Sau nu, mai linistita... Si de ce nu... mai lunga.
Zic asta pentru ca imi pun din ce in ce mai des intrebarea: " Sunt copil sau om mare?".
Ok... Recunosc ca am inceput inca de la 12 ani, daca nu chiar mult mai devreme, sa ma simt nu stiu daca matura, ci doar mare.
Atunci cand iei decizii, cand iti spui parerea si cand te confrunti cu probleme( de cam toate tipurile) de poti considera "om mare".


Revenind la tema articolului...
Daca as putea alege cum sa fiu ( peste cativa ani ), mi-ar placea sa am pe cineva care sa ma iubeasca. Cineva putin mai matur decat mine si foarte intelegator. Cu toate ca -desigur, cu toata modestia mea:)) - gresesc chiar putin in general, as avea nevoie de cineva intelegator. Cineva care sa-mi accepte nebuniile si care sa rada cand ma impiedic stangaci sau cand gresesc la ceva anume...
Mi-ar placea sa nu depind de nimeni si sa iau deciziile -macar cele importante- de una singura.

As vrea sa ma enervez cat mai rar, sau nu... Nu sa ma enervez rar, doar sa arat rar ca sunt nervoasa.:))

As vrea sa-mi iau o casa pe malul marii. Sa imi amenajez un birou cu vedere la mare si sa scriu acolo poezii care mai apoi sa devina celebre. Nu, nu eu sa devin celebra... Doar poeziile.:)
As vrea sa scriu o carte autobiografica si multe altele cu povesti interesante de dragoste.


Daca as putea alege cum sa fiu as alege exact ce scrie mai sus...
Dar daca nu pot alege, pot macar sa-mi doresc...
O dorinta din aia dezinteresata la care nu speri sa ti se indeplineasca... Pe care o pastrezi doar in suflet ca pe un model pe care sa-l spui peste ani copiiilor gen: " Mami a avut vise mari cand era de varsta voastra... Acum si-ar dori sa aveti voi ce ea n-a avut":).



Atat azi.

Obsesie.

Eu cred ca de cele mai multe ori oamenii confunda obsesiile lor prostesti cu dragostea.
Insa, dragoste e doar atunci cand e la fel pentru amandoi, dragoste e numai cand esti sincer cu tine insati, dar si cu persoana catre care e indreptata dragostea ta.

Dragostea e pura, e sincera si lipsita de orice rautate.

Obsesiile sunt iubiri bolnave, iubiri care te termina putin cate putin pana te distrug de tot.
Sunt peste tot in jurul nostru si le vedem la fiecare pas, ne temem de ele si spunem ca noi nu suntem asa si ca nu vom face niciodata la fel, dar la un moment dat ne vom lovi de una din aceste iubiri.

Unii au puterea sa treaca peste, sa isi lase obsesiile in urma si sa paseasca -poate cu mai multa incredere decat ar trebui- spre o alta iubire, de data asta -spera ei- sincera si dezinteresata.

Daca as putea deosebi mai usor o obsesie de o iubire...

Spunem mereu "Hei, de data asta va fii bine, simt ca asa o sa fie!", dar mereu, mereu e la fel...

Si la sfarsit, cand oamenii trag acea linie neagra si isi aduna sentimentele, iubirile si trairile, prea putini se pot lauda cu una, o singura iubire adevarata.

Poti sa faci obsesii pentru orice: un joc, o emisiune tv, un serial cu vampiri, o carte...
Insa, cand faci o obsesie pentru un om, e atat de periculos...


Si ai sa confunzi si tu cu siguranta dragostea cu o banala obsesie...
Ai sa te intrebi " Ce simt? " si ai sa spui mult prea repede:"IUBIRE" ca mai apoi sa-ti reprosezi ca te-ai inselat...
Sau, poate vei trai intreaga viata cu gandul ca iubesti, ca la sfarsit sa-ti dai seama ca n-ai iubit niciodata cu adevarat.

Sau nu... Poate tu vei fi altfel si te vei indragosti cu adevarat. Poate tu imi vei demonstra ca ma insel si ca iubirea e sincera mereu...

Si m-as bucura.
M-as bucura sa ma insel, si sa ai tu dreptate.

Trezire.

Intinsa, prinsa intre doua lumi, dormea.
Dar ceva, un stimul mic si total necunoscut ei, a trezit-o.
Muschii au inceput sa i se contracte din nou, iar ploapele i se deschideau putin cate putin.
Lumina a durut-o si a atins-o pana in adancul sufletului, dar ceva din ea i-a spus ca nu are de ce sa-i fie teama.
Ii era insa frica sa se ridice din pozitia in care se afla, i se parea ca daca se misca, corpul ei firav si amortit se va rupe si va cadea din nou...
Treptat i-au revenit toate simturile.
Putea din nou sa vada clar, putea auzi sunetele din jurul ei, dar fara sa isi dea seama ce le producea, putea sa simta mirosul si chiar si-a adus aminte ca il stie de undeva. Era acelasi miros vechi... Daca si-ar putea aminti de unde il stia...

A simtit ceva.
S-a uitat pe mana stanga si a vazut o alta mana, ceva mai mare si mai puternica decat a ei... A urmat cu privirea degetele lungi, apoi a trecut de incheietura, a ajuns pe fata necunoscutului, si s-a oprit cu privirea in dreptul ochilor lui.
-Ah...
Incerca sa spuna ceva, dar mana baiatului i-a atins buzele si atunci, doar atunci a realizat ca-i era frig.

A ajutat-o sa se ridice, dar ea inca nu era constienta de miscarile pe care le facea... Corpul nu o asculta, iar el facea ca totul sa para normal, firesc.

A vrut sa o ridice in picioare si sa-i dea o clipa drumul pentru ca ea sa poata sa-si recapetele echilibrul, dar vazand ca se prabuseste a prins-o si a strans-o in brate.

Incerca sa deschida gura, sa-l intrebe unde se afla si ce e cu ea, dar de fiecare data baiatul ii aseza doua degete pe buze, iar cuvintele i se opreau in gat.


In cele din urma i-a spus:
-Nu ai nevoie de cuvinte aici. De-acum vei putea vorbi si fara ele...

Si fata l-a privit ciudat... Vorbise, il auzise. Dar nu-si miscase buzele.
A incercat din nou sa le deschida pe ale ei, dar aceleasi degete calde si rabdatoare au oprit-o.

Ti-am spus, doar gandeste si te voi auzi. Nu ai nevoie de cuvinte. Lasa-le in tine si ingroapa-le adanc in suflet.

Invata sa traiesti fara ele. Cuvintele sunt de prisos aici.

Ploi de mai...

A inceput ploaia.
Chestia aia rece si umeda care pica din cer...
In mai ploile sunt placute.
Uneori ele iti rascolesc sufletul, dar de cele mai multe ori te fac sa zambesti.:)
Depinde doar cum privesti tu lucrurile...
Daca esti genul de persoana care se gandeste la trecut, ploaia iti aduce lacrimi pe obraz, insa daca traiesti amaratul asta de prezent, vei zambi la fel ca mine. :)
Daca te gandesti la viitor, lucrurile sunt interpretabile... Fiecare simte diferit.

De data asta am o durere de cap tare placuta. Nu ma deranjaza chiar deloc.
Si nici oboseala nu ma supara prea tare.
Nici stresul si nici macar plictiseala.





~ Chestie fara nicio legatura cu articolul... Am luat 9,90 la examen la Romanaaaa \m/~

Despre cum(cand) sa renunti...

De cate ori ai spus "Renunt!", dar ai continuat sa lupti?
De cate ori ti-ai dorit sa nu fi inceput ca sa nu aiba ce sa se sfarseasca?
Sunt insa clipe cand destinul, ne forteaza sa renuntam.
Renunti cand nu mai poti, cand nu mai vor ceilalti, cand te plictisesti sau cand ii plictisesti pe altii.
Renunti des si spui ca data viitoare o sa ai ceva mai mult curaj...
Si stii ca n-o sa ai.

Insa sunt lucruri, fiinte si idei la care iti juri ca n-ai sa renunti.
La cate dintre ele nu vei renunta cu adevarat?

Spui " Te iubesc si asa va fii toata viata", dar inchizi ochii mereu si mergi mai departe... Rostesti altei persoane aceleasi cuvinte mincinoase ca mai apoi sa renunti pentru o alta...

Si cand nu esti sigur daca sa renunti sau nu... Uita-te in oglinda, dar incearca sa-ti privesti sufletul. Uita-te atent si vezi ce spune el...
Sunt atatea lucruri pentru care ar merita sa lupti, dar pentru care renunti, ca un las...
Oare esti demn sa-ti porti sufletul ala mincinos daca renunti la lucruri pe care le iubesti?

Incearca sa intelegi... Priveste in jur si cauta dintre milioanele de idei, pe cea la care ti-ai dori sa nu renunti niciodata. Si ia-o. Si ai grija de ea. Nu renunta... Pentru ca viata e doar un joc si o data ce ti-ai permis sa renunti si sa arunci ceva, nu vei mai putea recupera niciodata.

Dorinte

Poate cer prea multe
Lumii-n care traiesc
Dar sunt clipe prea scurte
Cand la ele ma gandesc.

Si n-am cerut avere,
Nu am cerut comori…
Mi-ajunge doar iubire
Ma multumesc cu flori.

Si-un sac cu amintiri
Pe care sa-l pastrez
Cu imagini si priviri
Ce m-ar face sa visez…

Nu vreau o stea a mea
Am sa o-mpart cu toti.
Stiu, e o dorinta grea,
Sa mi-o dai tu n-ai sa poti.

Ai sa spui acum
Ca-s greu de multumit
Criticile mi le-asum
Dar daca m-ai fi iubuit…

Amintiri deja le ai
Un sac tu poti gasi,
Ai putea sa mi le dai
Si nu mi-ai mai lipsi.

Cat despre stea,
Tu-mi poti allege
Sa-mi spui ca e a mea
Si eu te-as intelege.

Ti-as da-o inapoi,
S-o pui iar intre stele
Si as avea-o apoi
In gandurile mele.

Actori

Suntem actori
Cu roluri mici, in filme proaste
Si primim flori
Treptat uitam visele noastre.

Aveam atatea planuri de viitor,
Dar am pierdut
Si ne gandim cu dor
La ce am fi avut…

Pe scena vietii ne-am jucat
E prea tarziu sa renuntam.
Cortina ne-a impiedicat
Lumea de-afara s-o aflam.

Stim viata ca un cerc
Cu o lungime infinita
Si-n fiecare zi incerc
Sa ies, dar de Cortina sunt oprita.

In lumea mea e interzis
Sa treci de usa libertatii
Cu lacatul este inchis
Dulapul personalitatii.

Si suntem toti mai diferiti,
Dar obligati purtam o masca.
Si de aceasta sunt opriti
Toti sa spunna, sa doreasca.

Sa fi actor e-atat de greu
Si sa ai masti diferite…
Daca as putea fie eu,
As avea masti fericite!

Leapsa

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Probabil 17...

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
Sa nu incerci.

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
Pentru ca unele lucruri care ne plac sunt mult prea greu de realizat. Pentru ca suntem intr-un fel „legati” si nu putem face tot ce vrem.

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
Cred ca sunt amandoua cam in mod egal. Ok... vorbesc eu mult,dar cred ca de cele mai multe ori fac ce zic.

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
Nu stiu... Nu pot sa zic ca as fii miliardara. As avea insa destule monezi... De asta sunt sigura:).

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?As vrea sa fie corecti. Atat.

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
Sunt doar eleva asa ca momentan fac ceea ce trebuie sa fac si atat. Daca o iau din punct de vedere al felului cum sunt eu ca persoana sunt(si fac) ceea ce vreau eu.

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Probabil as face mai repede anumite lucruri pe care mi le doresc si n-as mai folosi expresia aia „ E timp pentru toate” .

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
Cum trebuie.

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
Sa nu renunte orice s-ar intampla si sa fie atent la oameni...

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un prost fericit:))

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
As alege sa pierd toate amintirile pe care le am pana acum, dar sa-mi pot face altele de acum inainte...

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
Imi aduc aminte, si intr-un fel mai are importanta, dar nu la fel de mare ca atunci.

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
Hmm... Greu de zis... Imi placea mult(si inca mai imi place) cand mergeam cu ai mei la mare. Cand eram mai mica era insa diferit. Fugeam in apa si greu ma mai scoteau ai mei de acolo.
O alta amintire frumoasa e cand imi citea o vecina poezii si eu nu vroiam sa mai plec de la ea. :)

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
Fac scoala... Si probabil nu as renunta pt ca nu se stie cum as putea sa pierd toti banii aia... :))

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Acum 3 ani.

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Aseara, inainte sa adorm.

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?Sa calatoresc in mai multe tari. Pai ma opreste lipsa timpului si a banilor si ca nu vor ai mei :)).

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Sunt sincera si uneori mult prea intelegatoare. Si stiu sa ascult.

M-am intors.:)

Hmm...

Am venit.

Sau cel putin asa cred... Inima mea e inca la mare:). Cred ca va mai sta acolo o vreme.

A fost asa frumos.:x

Si a fost atata linisteee... :)

Si-am avut timp sa ma gandesc la multe.

Sa ma gandesc la ce vreau cu adevarat si ce am de gand sa fac.

Am gasit unele raspunsuri, dar de altele inca ma mai indoiesc.

Mi-e destul de greu sa reintru in ritmul "normal" al vietii mele.

Cand am ajuns acasa imi doream doar sa merg inapoi.

Ma gandeam ca aici oricum nu mai e nimic de facut. Totul e vechi si mi-e atat de cunoscut...

La mare totul e mereu nou si bun de explorat.

Poze n-am facut prea multe... Dar o sa pun cateva si aici... :)

Maine dau examen la Romana asa ca nu promit sa postez ceva... Poate miercuri...