Intuneric

Camera in care ma aflu e rotunda , nu are iesire ... O ceata densa nu te lasa sa privesti inainte ... Blestemata asta de liniste nu ma lasa sa-mi aud gandurile ...
Vreau sa ma intreb atatea lucruri ... Paraca nu mi le mai aduc aminte ...
As vrea sa ma intreb ce caut aici , cum am ajuns si cum am sa ies . Mintea mea e blocata ...
Corpul nu mai simte ... Inima nu mai bate . pare ca nu mai respir aer ... Doar ceata .
Si buzele-mi sunt inclestate . Nu pot rosti nicio silaba .
Ce se intampla cu mine ? De ce se invarte camera asta in jurul meu ca un ironic carusel imens ?
Stop ! Vreau inapoi !
Si simt pe cineva cum se apropie ... Pasii lui ma asurzesc .Bataile inimii sale par tobe mult prea ritmate .
Ii simt caldura inainte sa ma atinga ... Palma lui imi mangaie umarul atat de amortit .
Ma ia de brat ... ma trage si ma arunca in lumina .
Ma zguduie tare si incearca sa-mi trezeasca corpul la realitate , si mintea , si inima .
Primele reactii l-au speriat . Contractii ale muschilor mei faceau zgomote ciudate . Mintea nu parea ca si-a revenit ... inima nu parea ca s-a incalzit ...
Si-atunci si-a dat seama !
M-a luat in brate si m-a strans cu putere .
Simteam cum un val de caldura imi patrunde in corp , prin piele . Prin vene a inceput sa curga usor , un sange fierbinte ... Ma ardea la inceput , apoi m-am obisnuit ...
Mi-a dat usor drumul ... M-am temut sa nu cad ... Si-a dat seama si m-a prins de brat .
Am facut un pas timid si usor impiedicat ...
Era primul meu pas spre lumina ... Primul pas ca am acceptat lumea sa ...
Intre noi n-au fost niciodata cuvinte ... A fost lumina ...
Si un sarut fierbinte mi-a ars buzele reci ...
Si n-o sa uit niciodata cine mi-a aratat lumina !