Azi am numarat norii ...
18 ...
Azi am privit formele lor usor conturate si m-am decis ... un arici ... o mana ... un inger .. o floare ... un trandafir ... un lup ... un castel ... si-o inima ...
Restul ?
Forme nedefinite ... O combinatie ciudata intre inimioare neterminate si buchete de flori usor indoite sau din care parca lipsea ceva ... ca o piesa de puzzle ...
Si-am stat pe-o banca si-am numarat norii ... Am stat si i-am privit ...
Am inceput incet ...
1
2
3
4 ...
"Ce e aia ? "
" Off ... m-am incurcat ... de la capat ... "
1
2
3
[...]
16
17
18
"Da ... 18 ... gata ! 18 nori ... "
" Nuuuu .. l-am pierdut pe ala ... "
" Ba nu ... e bine "
"NU ! "
" De la capat"
1
2
3
[...]
16
17
18
"18 ... sunt 18 !! 18 !!! "
" Sau a disparut unul ? "
" Nu ... sunt 18 ... doar 18 ... 18 nori si gata !"
" 18 nori ... "
Si-am terminat de numarat norii ... si mi-a fost dor sa-i mai numar o data ...
1
2
3
[...]
18 ...
18 nori ...
Si toti in orizontul meu ...
18 nori ...
Unul pentru fiecare speranta din sufletul meu ...
Unul pentru fiecare lacrima din ochii mei caprui ...
Unul pentru fiecare gand ce ma facea sa gresesc numaratoarea lor ...
Si-am spus tare ... tare cat sa ma auda fiecare nor in parte ... Tare si clar sa auda si inimioara si lupul si ariciul si mana si ingerul si trandafirul si castelul si floarea ... Tare de tot :
" 18 ... suntetzi 18 ... DOAR atati ... 18 !!! "