Doar prieteni. E posibil?

Am nevoie de tine.
Am nevoie sa ma trezesti in fiecare dimineata, sa imi spui ce urmeaza sa facem in ziua respectiva.
Am nevoie sa ma suni din nou dupa 10 minute, sa imi aduci aminte sa nu intarzi ca de obicei.
Am nevoie sa vorbim cu orele, sa imi spui toate planurile tale de viitor, sa folosesti cuvinte precum "avem", "o sa mergem" si "vedem noi".
Am nevoie sa ma ti in brate atunci cand ma doare. Am nevoie sa te prind de mana inainte sa cad.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim muult ca in zilele calduroase de vara.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim 10 minute, dupa care sa adormi. Si eu sa tin ca de obicei telefonul deschis inca o ora si 50 de minute doar ca sa te aud cum respiri.
Am nevoie sa ma cert cu tine din toate nimicurile si apoi sa ne impacam si sa imi stergi lacrimile cu un servetel aspru, care imi irita pielea, dar eu sa nu pot sa iti spun sa te opresti pentru ca imi place sa stiu ca iti pasa.
Am nevoie sa iti cer sfaturi si sa iti povestesc tot ce fac.
Am nevoie sa te aud cum te lauzi, cum astepti sa fi laudat si cum te crezi cel mai bun.
Am nevoie sa iti spun ca esti cel mai bun.
Am nevoie sa ma protejezi, sa ma pot ascunde in spatele tau de cate ori mi se intampla ceva rau.
Nu vreau sa ne comportam ca si cum nu ne-am cunoscut niciodata.
Nu te mai iubesc, nu te mai pot considera iubitul meu nici macar o secunda, dar imi doresc sa ramanem ceea ce am fost inca de la inceput: prieteni.
Nu vreau sa imi iau inapoi toate lucrurile, nu vreau sa iti inapoiez chestia aia mica si rotunda pe care mi-ai asezat-o pe deget cu putin timp in urma.
Vreau sa fim prieteni, cel mai frumos tip de prietenie.

Stiu ca nu se poate. Stiu ca tu ma vrei altfel si ca nu vei putea sa ma accepti asa. Si va trebui sa merg mai departe, sa nu privesc nici macar pentru o clipa in urma mea!
Nu pot sa ma mai intorc la tine, nu pot sa te las sa ma mai ai in felul ala.
Ai facut prea multe greseli, te-am iertat de prea multe ori.
Acum va trebui sa alegi: prietenie sau nimic. Depinde de tine...