Sa nu te pierd…

Te rog sa nu pleci chiar acum,

Te rog doar sa ma tii in brate.

Te rog sa nu mi-arati un drum

Pe care sa ma lasi fara sperante.

Te rog sa nu ma certi ca uit sa te iubesc.

Imi pare rau ca nu sunt acolo mereu…

Si nu imi cere prea des sa-ti multumesc

Uneori ar putea fi foarte greu.

Prea des ma gandesc cum se va termina,

Esti aici, dar eu te vad mereu departe

Prea des te vad si-mi spun ca vei pleca,

Iar eu te voi striga timid prin noapte.

Mi-e frica, spune-mi ca te voi gasi si maine

Capul meu va alege mereu umarul tau sa se aseze.

Pot sa pierd orice, mai putin sa te pierd pe tine.

Doar tu poti sa faci durerea sa -nceteze.

Probabil totul ar disparea o data cu tine

Probabil va fi de parca nici n-ai existat

Probabil o sa uit tot ce-ai insemnat pentru mine

Si poate nu-mi voi aminti ce mult te-am asteptat.

O sa te uit cand ma vei lasa s-o fac,

Acum ai toata puterea asupra mea.

Cand te privesc in ochi trebuie doar sa tac

Nu pot sa iti spun nimic, chiar de as vrea.

Ti-as da orice, daca as stii ca vei ramane

As da tot ce a fost vreodata bun in jurul meu.

As da momentele si zilele si clipele cele mai bune

Doar sa stiu ca vei ramene langa mine, mereu!

Am ramas aceiasi, si tu si eu.

Aproape ca te uitasem.
Eram sigura ca am trecut peste tot, ca esti doar un capitol bine incuiat cu lacatul din viata mea.
Si intr-o zi, chiar cand ma asteptam mai putin, mi s-a facut dor de tine.
Nu ma intreba de ce. Nu ma intreba carei parti din iubirea bolnava pe care am trait-o i-am dus lipsa cel mai tare. Nu voi sti sa iti raspund. Cert este ca te-am vrut.
Si m-am impotrivit. Stiam ca daca te gust o data, nu ma voi mai putea opri. Din tine nu am putut niciodata sa iau bucatele, eu te-am vrut mereu cu totul.
Si tie ti-a fost dor. Nu nega, nu te justifica. Asa este.
A fost de ajuns sa te revad, sa te privesc o data ca alta data si mi-am dat seama ca de fapt nu am trecut peste tine niciodata.
Nu te pot lasa sa te intorci. Din principiu. Pentru ca le-am promis lor, dar mai ales pentru ca mi-am jurat mie.
Am inceput sa te descopar din nou, sa vad daca s-a schimbat ceva la tine de cand nu ai mai fost al meu. Si ai ramas exact la fel.
Cu nimic mai bun, fara nicio urma de schimbare, cu aceleasi defecte, cu aceleasi dorinte de a domina totul din jur. Si mai presus de toate astea, la fel de special.
Nu stiu cum te vad altii, stiu ca in ochii mei imaginea ta apare mereu inconjurata de un val de perfectiune. De ce? Nici asta nu ma intreba...
Oricat mi-ar pasa, oricat mi-as dori, NU ma vei mai avea niciodata, in niciun fel.
M-ai avut mult. Ai avut timp suficient sa ma convingi ca esti " the one", dar in schimb tu m-ai facut sa ma indepartez...
Sti ceva? Te iubesc, te-am iubit si probabil te voi mai iubi. Dar nu iti voi mai permite niciodata sa te joci cu ceea ce simt pentru tine.
Probabil iti va fi mai greu sa sti ca te iubesc, dar nu te mai vreau decat daca te-as minti ca nu te mai iubesc.
Te-am cautat in altul. Eram atat de goala, incat am luat totul din el. Imi era atat de pofta de tine, incat mi-am lasat trupul prada altuia. I l-am dat cu totul, i-am luat fiecare rasuflare si mi-am bagat-o adanc in mine sa ma satur de iubire.
Pentru un timp mi-am negat toate sentimentele. Traiam ca sa le consum pe ale altora. Il luam pe el si pe masura ce ma apropiam de el, pe masura ce imi atingea trupul, distrugeam tot. Ii permiteam tot, ca sa uit de mine. Ii ofeream orice in schimbul indiferentei pe care incercam sa o construiesc in jurul meu.
Imi simteam trupul greu de atatea sentimente imbacsite. Am aruncat tot. Mi-am dezgolit si cea mai ascunsa parte din mine si l-am lasat sa imi curete ranile.
Imi placea, ma consuma si in acelasi timp ma elibera.
Si apoi ai venit tu. Si el a plecat...
Eram goala. Eram doar un trup gol inaintea ta. Si te-am privit in ochi. O fractiune de secunda. TOT ce am aruncat, tot ce am crezut ca nu mai aveam, a reaparut.
Si sentimente, si dorinta, si pasiune. Si, singura de care vroiam cu adevarat sa scap, gelozia.
Am crezut ca m-am obisnuit cu ideea ca alta e langa tine. Ca te iubeste si ca o iubesti. Si chiar m-am obisnuit. O parte din mine insa, si-ar dori ca tu sa nu fi facut asta niciodata.
Stiu ca nu m-ai iubit. Sti ca iti amintesti tot ce faci cu ea, dar ca nu mai sti nimic din ce a fost cu mine.
Stiu ca nu ma visezi si mai stiu ca doar m-ai folosit. "Pana cand jucaria s-a saturat si a plecat" Asa a fost. ( Si da, eu am fost jucaria)
Mi-e dor. Mi-e dor de tot si m-as intoarce in trecut in clipa asta, sa mai fi o data al meu, sa mai fiu o data a ta...
Dar nu, astazi nu mai e la fel. Astazi nu mai apartinem unul altuia! Tu esti al ei, iar eu... Eu sunt a nimanui. Eu sunt a oricui o sa vrea sa ramana fara suflet. O sa ma hranesc cu sentimentele lor ca sa scap de ale mele.

Despre cum sa vindeci o obsesie care te distruge.

Si mi-am promis ca nu o sa mai plang. Mi-am jurat ca nu o sa imi mai pese.
De ce este inca asa de greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu mai e al meu?
Parca e in fiecare zi din ce in ce mai dureros sa il stiu acolo, oferindu-i ei tot ce mi se cuvine de fapt MIE.
Stiu ca nu isi mai aminteste nimic. Sau ca refuza cu incapatanare sa isi aminteasca tot ce a fost.
Si mai stiu ca tine la ea.
Nu ma doare ca nu mai e al meu, ma doare ca e al alteia.
Nu il mai vreau pentru mine, dar nu suport sa il stiu pentru alta.
Imi amintesc cat am plans chiar si atunci cand eram impreuna si realizez ca intreaga noastra relatie a fost cladita de fapt din lacrimi. Prea putine dintre ele au fost de bucurie.
De curand m-a intrebat daca imi este dor de el. I-am raspuns ca da, imi e dor de el asa cum era la inceput. Noul "el" nu va mai putea sa fie niciodata al meu. De "el" nu imi e dor.
Si imi dau seama ca oricat de rau imi pare, nu are cum sa fie vina mea ca s-a terminat.
Da, eu am pus punct. Am pus punct dupa ce adaugasem sute de virgule povestii noastre.
Nici macar nu aveam ce sa iubesc la el si cu toate astea, am facut-o.
Nu am suportat sa il am doar pe jumatate, decat sa privesc zilnic in ochii omului care mi-a facut cel mai mult rau, am decis sa ii spun sa plece.
Macar daca ar fi stiut sa lupte pentru mine... Nici macar faptul ca nu ne-am impacat nu e vina mea. Nu a stiut sa ma aduca inapoi, as fi facut-o.
E greu sa treci peste cel ce pana nu de mult a insemnat totul. E greu sa capeti incredere in tine cand l-ai pierdut pe singurul om care iti dadea putere.
Desi daca cineva ar vedea filmul povestii mele de iubire mi-ar spune ca nu am trait nimic, eu cred ca a fost TOT.
Macar ma lua in brate dupa ce ma ranea... Ca un fel de consolare stupida. Si plangeam acolo, cu capul pe umarul lui. Si as fi vrut sa il lovesc, sa il doara cum ma durea pe mine. Imi venea sa tip sa vada ca nu mai rezist. Imi doream sa plece.
Si a plecat.
Am crezut ca daca se va termina totul, voi fi din nou ca inainte sa-l cunosc, dar se pare ca m-a schimbat prea mult. Poate voi ramane pentru totdeauna asa... Poate nu o sa imi mai treaca niciodata.
Nici macar nu vreau sa-l uit.
Nu il mai iubesc, dar obsesiile se vindeca greu.

Nu, nu cedez. Trebuie sa mearga de data asta. Trebuie sa trec peste.

In lipsa ta

A trecut ceva timp de cand nu mai esti al meu. Imi este greu, dar orgoliul meu si greselile tale pe care le-am invatat deja pe derost ma fac in fiecare zi sa nu cedez.

Nu regret nimic, singurul lucru de care imi pare rau este ca imi lasi impresia ca tu ai trecut deja peste noi, cand eu nici macar nu stiu cum sa fac asta.

Si incerc sa nu te urasc in totalitate. Inca iti mai caut scuze jalnice de genul "asa e el" sau "atunci chiar ma iubea".

Ma mint singura ca te-am uitat, dar cel mai bine ma pricep sa-mi mint pe altii. Te mint chiar si pe tine ca imi este mai bine ca niciodata.

Ei bine, afla ca ma doare sufletul de cate ori te vad, ca as vrea sa iti vorbesc mai des, ca imi place cand incerci sa incepi conversatii cu mine. Cu toate ca eu nu le continui niciodata.

Ma doare ca te-am pierdut in favoarea ei.

Ma doare ca m-ai inlocuit cu ea, din toate punctele de vedere.

Ma doare ca ea a obtinut tot, ba chiar mai mult decat mine, intr-un timp mult mai scurt.

Ma doare ca desi imi doresc, nu poate sa mai fie niciodata ce a fost.

Cum as putea eu sa te mai privesc in ochi dupa ce stiu ca te-ai lasat purtat in bratele alteia?

Ce as putea sa mai iubesc si sa mai iert la un om care nu a avut nici macar respectul sa lupte pentru fata care i-a fost alaturi mai bine de un an si pe care a dat-o la o parte pentru ceva "mai nou"?

Inca raman uneori surprinsa cand te privesc in ochi si nu gasesc omul de care m-am indragostit in vara aceea si care m-a facut sa ii ofer tot ce am avut mai bun de oferit.

Nu m-am simtit niciodata amenintata de vreo fata. Credeam ca am locul meu special in inima ta. Si probabil asa a si fost. Nu am stiut insa ca inima ta poate avea mai multe astfel de locuri speciale, toate la fel de importante.

Cat despre mine, am invatat din nou sa traiesc fara sa depind de nimeni si nu mi-as mai da libertatea pentru nimic in lume, nici macar pentru tine!

Am inteles ca este mult mai bine asa si stiu ca o sa imi fie bine.

Am invatat sa traiesc, fara sa ma leg de iubirea ta bolnava!

Doar prieteni. E posibil?

Am nevoie de tine.
Am nevoie sa ma trezesti in fiecare dimineata, sa imi spui ce urmeaza sa facem in ziua respectiva.
Am nevoie sa ma suni din nou dupa 10 minute, sa imi aduci aminte sa nu intarzi ca de obicei.
Am nevoie sa vorbim cu orele, sa imi spui toate planurile tale de viitor, sa folosesti cuvinte precum "avem", "o sa mergem" si "vedem noi".
Am nevoie sa ma ti in brate atunci cand ma doare. Am nevoie sa te prind de mana inainte sa cad.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim muult ca in zilele calduroase de vara.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim 10 minute, dupa care sa adormi. Si eu sa tin ca de obicei telefonul deschis inca o ora si 50 de minute doar ca sa te aud cum respiri.
Am nevoie sa ma cert cu tine din toate nimicurile si apoi sa ne impacam si sa imi stergi lacrimile cu un servetel aspru, care imi irita pielea, dar eu sa nu pot sa iti spun sa te opresti pentru ca imi place sa stiu ca iti pasa.
Am nevoie sa iti cer sfaturi si sa iti povestesc tot ce fac.
Am nevoie sa te aud cum te lauzi, cum astepti sa fi laudat si cum te crezi cel mai bun.
Am nevoie sa iti spun ca esti cel mai bun.
Am nevoie sa ma protejezi, sa ma pot ascunde in spatele tau de cate ori mi se intampla ceva rau.
Nu vreau sa ne comportam ca si cum nu ne-am cunoscut niciodata.
Nu te mai iubesc, nu te mai pot considera iubitul meu nici macar o secunda, dar imi doresc sa ramanem ceea ce am fost inca de la inceput: prieteni.
Nu vreau sa imi iau inapoi toate lucrurile, nu vreau sa iti inapoiez chestia aia mica si rotunda pe care mi-ai asezat-o pe deget cu putin timp in urma.
Vreau sa fim prieteni, cel mai frumos tip de prietenie.

Stiu ca nu se poate. Stiu ca tu ma vrei altfel si ca nu vei putea sa ma accepti asa. Si va trebui sa merg mai departe, sa nu privesc nici macar pentru o clipa in urma mea!
Nu pot sa ma mai intorc la tine, nu pot sa te las sa ma mai ai in felul ala.
Ai facut prea multe greseli, te-am iertat de prea multe ori.
Acum va trebui sa alegi: prietenie sau nimic. Depinde de tine...