marți, 3 mai 2011

...

Ploua. Si eu plang din nou...
Plang pentru fiecare lucru pe care stiu ca l-as fi putut avea, dar pe care am decis sa ti-l cedez tie, pentru fiecare clipa de singuratate pe care mi-ai promis ca nu o sa trebuiasca sa o simt niciodata.
De ce am avut incredere in tine? De ce credeam ca e suficient sa te strang in brate ca tu sa nu mai pleci niciodata de langa mine?
Mi-ai spus sa nu fiu copil. Mi-ai spus ca te vei intoarce repede... Si eu plangeam.
Stiam ca n-o sa mai vi.
Cand privesc in urma si ma uit la fiecare moment pe care l-am petrecut cu tine realizez ca eram asa departe unul de celalalt.. Desi legata de tine, desi prinsa in stransoarea saruturilor tale, inimile noastre nu se puteau atinge niciodata...
Si de cate ori ma gandesc la noi realizez a nu stiu cata oara ca nu a fost iubire! A fost obsesie, a fost drog si a urmat dependenta...
Ti-a placut atat de mult sa ma chinui... Sa ma torturezi cu fiecare plecare de-a ta, cu fiecare sarut ce ma trezea la viata dupa o despartire. Dar probabil ca asta a fost si ideea. Ai vrut sa te joci... Plecai doar pentru a reveni sa-mi stergi lacrimile si sa imi vezi zambetul, ca mai apoi sa il transformi iar in lacrimi.
Poate ca pentru tine a fost un simplu joc din lista lunga de jocui de noroc pe care mi-ai prezentat-o intr-o zi... Insa cand la mijloc sunt sentimentele unui om, risti sa distrugi destine...
Tie nu ti-a pasat...
Si acum stiu ca ai putea sa ma privesti in ochi fara niciun regret si sa imi spui ca eu am vrut sa se intample asa, ca nu m-ai obligat in niciun fel.
Da, nu m-ai tinut in lanturi, dar stii prea bine ca inima mea era legata de a ta printr-un proces de natura fizica sau chimica pe care oricum nu mi-l pot explica nici macar mie...
Nu inteleg ce ai avut de castigat. Ce obiect, ce lucru, ce sentiment a meritat sa ma lasi sa alunec de langa tine fara sa incerci sa ma prinzi?
Ai facut-o din orgoliu? Din lasitate? Din curiozitate?
N-o sa aflu niciodata...
Si cu toate ca inca esti aici uneori, pentru mine ai disparut de mult...
Nu mai esti tu, nu mai sunt eu. Te-ai schimbat si o data cu tine m-ai schimbat si pe mine.
As vrea sa iti spun sa pleci pentru totdeauna, dar inca a mai ramas ceva din aroma parfumului tau ce ma face sa te doresc...
Ai sa pleci si am sa te astept sa te intorci ca de fiecare data.
Si poate n-ai sa mai vi...

4 comentarii:

  1. nu mai scrisesem de mult...
    recunosc ca nici eu nu prea am mai trecut pe la tine pe blog... nu prea am mai avut timp. sper ca de acum inainte sa am... pt mine scrisul o sa fie mereu o pasiune, ma ajuta mult.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cat de frumos scrii ...

    RăspundețiȘtergere