Aproape ca te uitasem.
Eram sigura ca am trecut peste tot, ca esti doar un capitol bine incuiat cu lacatul din viata mea.
Si intr-o zi, chiar cand ma asteptam mai putin, mi s-a facut dor de tine.
Nu ma intreba de ce. Nu ma intreba carei parti din iubirea bolnava pe care am trait-o i-am dus lipsa cel mai tare. Nu voi sti sa iti raspund. Cert este ca te-am vrut.
Si m-am impotrivit. Stiam ca daca te gust o data, nu ma voi mai putea opri. Din tine nu am putut niciodata sa iau bucatele, eu te-am vrut mereu cu totul.
Si tie ti-a fost dor. Nu nega, nu te justifica. Asa este.
A fost de ajuns sa te revad, sa te privesc o data ca alta data si mi-am dat seama ca de fapt nu am trecut peste tine niciodata.
Nu te pot lasa sa te intorci. Din principiu. Pentru ca le-am promis lor, dar mai ales pentru ca mi-am jurat mie.
Am inceput sa te descopar din nou, sa vad daca s-a schimbat ceva la tine de cand nu ai mai fost al meu. Si ai ramas exact la fel.
Cu nimic mai bun, fara nicio urma de schimbare, cu aceleasi defecte, cu aceleasi dorinte de a domina totul din jur. Si mai presus de toate astea, la fel de special.
Nu stiu cum te vad altii, stiu ca in ochii mei imaginea ta apare mereu inconjurata de un val de perfectiune. De ce? Nici asta nu ma intreba...
Oricat mi-ar pasa, oricat mi-as dori, NU ma vei mai avea niciodata, in niciun fel.
M-ai avut mult. Ai avut timp suficient sa ma convingi ca esti " the one", dar in schimb tu m-ai facut sa ma indepartez...
Sti ceva? Te iubesc, te-am iubit si probabil te voi mai iubi. Dar nu iti voi mai permite niciodata sa te joci cu ceea ce simt pentru tine.
Probabil iti va fi mai greu sa sti ca te iubesc, dar nu te mai vreau decat daca te-as minti ca nu te mai iubesc.
Te-am cautat in altul. Eram atat de goala, incat am luat totul din el. Imi era atat de pofta de tine, incat mi-am lasat trupul prada altuia. I l-am dat cu totul, i-am luat fiecare rasuflare si mi-am bagat-o adanc in mine sa ma satur de iubire.
Pentru un timp mi-am negat toate sentimentele. Traiam ca sa le consum pe ale altora. Il luam pe el si pe masura ce ma apropiam de el, pe masura ce imi atingea trupul, distrugeam tot. Ii permiteam tot, ca sa uit de mine. Ii ofeream orice in schimbul indiferentei pe care incercam sa o construiesc in jurul meu.
Imi simteam trupul greu de atatea sentimente imbacsite. Am aruncat tot. Mi-am dezgolit si cea mai ascunsa parte din mine si l-am lasat sa imi curete ranile.
Imi placea, ma consuma si in acelasi timp ma elibera.
Si apoi ai venit tu. Si el a plecat...
Eram goala. Eram doar un trup gol inaintea ta. Si te-am privit in ochi. O fractiune de secunda. TOT ce am aruncat, tot ce am crezut ca nu mai aveam, a reaparut.
Si sentimente, si dorinta, si pasiune. Si, singura de care vroiam cu adevarat sa scap, gelozia.
Am crezut ca m-am obisnuit cu ideea ca alta e langa tine. Ca te iubeste si ca o iubesti. Si chiar m-am obisnuit. O parte din mine insa, si-ar dori ca tu sa nu fi facut asta niciodata.
Stiu ca nu m-ai iubit. Sti ca iti amintesti tot ce faci cu ea, dar ca nu mai sti nimic din ce a fost cu mine.
Stiu ca nu ma visezi si mai stiu ca doar m-ai folosit. "Pana cand jucaria s-a saturat si a plecat" Asa a fost. ( Si da, eu am fost jucaria)
Mi-e dor. Mi-e dor de tot si m-as intoarce in trecut in clipa asta, sa mai fi o data al meu, sa mai fiu o data a ta...
Dar nu, astazi nu mai e la fel. Astazi nu mai apartinem unul altuia! Tu esti al ei, iar eu... Eu sunt a nimanui. Eu sunt a oricui o sa vrea sa ramana fara suflet. O sa ma hranesc cu sentimentele lor ca sa scap de ale mele.
