duminică, 22 mai 2011

El si visele...

Imi repet la nesfarsit ca il iubesc. E refrenul pe care il fredonez zilnic in drum spre statia de tramvai si chiar atunci cand ma asez pe scaunul ala incomod de plastic tot asta imi trece prin minte. Poate incerc sa ma conving singura ca asa e... Sau poate chiar o simt. Nu prea imi pot da seama.
Stiu cat de mult inseamna pentru mine. Stiu cate as putea sa fac pentru el. Stiu ca pentru mine e cel mai important... Si inca nu realizez cat de naiva sunt...
Nu imi dau inca seama ca pentru el sunt ca o bucata de plastelina usor de modelat... Si ma strange intre palmele lui puternice, iar eu prind forma degetelor sale.
Nu ma pot opune, nu ii pot rezista farmecelor. E de ajuns sa ma priveasca in ochi si cea mai ferma decizie a mea se poate schimba intr-o secunda...
Am incredere in el. Cu toate ca nu e genul de persoana pentru care sa lasi totul...
Ma minte, iar eu stiu. Nu-mi pasa.... Minte asa de frumos!
Ma face fericita, chiar daca altii nu imi inteleg fericirea. V-am mai spus ca pentru mine e altfel...
Nu sunt inca pregatita sa il pierd. Mai am multe de luat din el. Ma agat de gatul lui cu fiecare ocazie si incerc sa trag adanc in plamani tot aerul ce il inconjoara, sa ii pot pastra aroma parfumului macar pana ajung acasa.
Mi-as dori sa pot sa ii despic fara mila pielea si sa ma bag pe sub ea. Sa o iau printr-o vena de-a lui si sa ajung la inima. Sa raman acolo. Sa nu mai poata sa ma scoata.
Adorm in fiecare seara cu gandul la el, iar dimineata imi doresc doar sa nu fi fost un vis...
Mi-e frica. Nu mai am ce sa ii dau, are deja totul.
Daca o sa se plictiseasca si o sa imi ceara ceva nou? Nu mai am nimic in mine... Totul e deja al lui.
Si imi repet din nou ca il iubesc... Si ca trebuie sa mai fie ceva sa-i ofer, gasesc eu...
Mi-a dat termen limita: trei zile, altfel nu va mai veni in vise si ar fi chiar pacat sa-l pierd asa, dintr-o prostie...

marți, 3 mai 2011

...

Ploua. Si eu plang din nou...
Plang pentru fiecare lucru pe care stiu ca l-as fi putut avea, dar pe care am decis sa ti-l cedez tie, pentru fiecare clipa de singuratate pe care mi-ai promis ca nu o sa trebuiasca sa o simt niciodata.
De ce am avut incredere in tine? De ce credeam ca e suficient sa te strang in brate ca tu sa nu mai pleci niciodata de langa mine?
Mi-ai spus sa nu fiu copil. Mi-ai spus ca te vei intoarce repede... Si eu plangeam.
Stiam ca n-o sa mai vi.
Cand privesc in urma si ma uit la fiecare moment pe care l-am petrecut cu tine realizez ca eram asa departe unul de celalalt.. Desi legata de tine, desi prinsa in stransoarea saruturilor tale, inimile noastre nu se puteau atinge niciodata...
Si de cate ori ma gandesc la noi realizez a nu stiu cata oara ca nu a fost iubire! A fost obsesie, a fost drog si a urmat dependenta...
Ti-a placut atat de mult sa ma chinui... Sa ma torturezi cu fiecare plecare de-a ta, cu fiecare sarut ce ma trezea la viata dupa o despartire. Dar probabil ca asta a fost si ideea. Ai vrut sa te joci... Plecai doar pentru a reveni sa-mi stergi lacrimile si sa imi vezi zambetul, ca mai apoi sa il transformi iar in lacrimi.
Poate ca pentru tine a fost un simplu joc din lista lunga de jocui de noroc pe care mi-ai prezentat-o intr-o zi... Insa cand la mijloc sunt sentimentele unui om, risti sa distrugi destine...
Tie nu ti-a pasat...
Si acum stiu ca ai putea sa ma privesti in ochi fara niciun regret si sa imi spui ca eu am vrut sa se intample asa, ca nu m-ai obligat in niciun fel.
Da, nu m-ai tinut in lanturi, dar stii prea bine ca inima mea era legata de a ta printr-un proces de natura fizica sau chimica pe care oricum nu mi-l pot explica nici macar mie...
Nu inteleg ce ai avut de castigat. Ce obiect, ce lucru, ce sentiment a meritat sa ma lasi sa alunec de langa tine fara sa incerci sa ma prinzi?
Ai facut-o din orgoliu? Din lasitate? Din curiozitate?
N-o sa aflu niciodata...
Si cu toate ca inca esti aici uneori, pentru mine ai disparut de mult...
Nu mai esti tu, nu mai sunt eu. Te-ai schimbat si o data cu tine m-ai schimbat si pe mine.
As vrea sa iti spun sa pleci pentru totdeauna, dar inca a mai ramas ceva din aroma parfumului tau ce ma face sa te doresc...
Ai sa pleci si am sa te astept sa te intorci ca de fiecare data.
Si poate n-ai sa mai vi...