Timpul nu sta niciodata in loc, iar eu alerg dupa el ca la un adevarat maraton.
Totul e in miscare, nu e timp de regrete.
Remuscarile le pastrez pentru mai tarziu, acum trebuie sa fug.
Ma uit in spatele meu sa vad daca mai este cineva, dar nu zaresc pe nimeni.
Oare doar eu alerg dupa timp? Oare doar eu mai am putin pana sa-l ajung? Sau oare sunt toti inaintea mea?
Cineva m-a intrebat odata de ce ma grabesc asa, iar eu i-am spus ca timpul nu asteapta pe nimeni si daca vrei sa ai parte de el, trebuie sa-l prinzi tu. Apoi el m-a intrebat daca nu imi pierd cumva timpul, alergand dupa timp.
Ciudata intrebare... N-am putut sa-i raspund, ma grabeam.
Si ma simt ca intr-o roata mare care se invarte undeva la inaltime, deasupra unui oras de beton.
Mai repede, mai repede.
Se invarte, iar eu simt ca o sa mi se faca rau si o sa cad.
Si timpul inca se scurge, iar eu sunt tot in spatele lui, pierzand propriul meu timp.
Nu pot sa ma opresc acum.
Viteza e prea mare, m-as putea izbi de ceva.
sa ai grija, daca ai inchide ochii nu ar fii mai bine?
RăspundețiȘtergeredaca as inchide ochii, mintea mea ar incepe sa deruleze toate acele amintiri pe care nu mai vreau sa le privesc din nou.
RăspundețiȘtergereprobabil mi-ar prinde bine daca cineva m-ar tine de mana, dar e calatoria mea in cautarea timpului, asa ca nu pot lua pe nimeni.
l-as pierde oricum pe drum.
fiecare are "timpul " lui . si pana la urma ce e timpul ?! nu e doar minut , sedunda , ora , luna , an ?
RăspundețiȘtergere