Sfarsit de vise.

Daca eu as fi alta, iar noi nu am avea un trecut ca acesta probabil ti-as cere sa te intorci.
Dar acum stiu ca e prea tarziu pentru sperante.
A fost frumos si a trecut.
Nu stiu cine a gresit. Nu stiu daca ne-am pierdut. Poate ca acesta era planul. Poate noi doar l-am respectat.
Iubirea noastra a fost ca o cursa intr-un carusel. Intai stai la coada, cumperi doua bilete si esti avetizat de durata cursei "aveti 4 minute", te urci, caruselul porneste usor, dar pentru ca timpul e scurt ajunge repede la o viteza care sa te faca sa simti adenalina. Si se opreste. Chiar cand ajungi sa simti placerea, sa scapi de teama si sa te bucuri de fiecare rotire, se termina. Vine un om si striga la tine "da-te jos, mai sunt si altii care stau la coada sa prinda locuri", iar tu vrei sa tipi ca n-ai chef sa te dai jos, dar iti amintesti ca "aveti 4 minute" si ca ele tocmai au trecut.
Noi am avut un sfarsit anuntat, la fel ca trenurile in care te urci stiind clar unde au ultima statie si cate ore fac pana la destinatie.
Nu sunt dezamagita.
Nici macar nu ma doare.
Ma simt ametita, pentru ca tocmai am coborat din carusel.
Dar aceasta stare e trecatoare, iar eu stiu ca ma voi simti mai bine in doar cateva clipe.
Si voi ramane cu amintirile dintr-un carusel in care n-o sa ma mai urc.
Nu acum.
Poate niciodata.
Poate viata e mai frumoasa decat cred eu...