Nu mai am nimic in mine.
Traiesc intr-o lume care nu-mi mai apartine, desi o numesc "a mea".
Sentimentele mele au inghetat. Cuvintele nu mai au ecou cand le rostesc, la fel ca alta data.
Ma mint.
Atat de des ma pierd in propriile mele minciuni.
Fericirea e un concept pe care l-am uitat.
Nu rad pentru ca ma bucur. E doar un instinct din trecut, care imi aduce aminte ca am fost om.
Mi-e dor de tine. Cu timpul, mi-am dat seama ca eram dependenta.
Am respirat atat de mult parfumul tau, am trait atat de mult ghemuita in bratele tale, incat am suferit un adevarat soc cand te-am pierdut.
Acum, desi vorbesc cu detasare despre tine, inca mi-e dor.
Nu e nicio diferenta intre o dependenta de droguri si dependenta mea pentru tine. Tu esti drogul meu care ma purta in Paradis si care ma facea sa plutesc.
Dar te-ai terminat, iar eu n-am mai avut bani sa continui.
Am intrat in sevraj o perioada.
Apoi m-am vindecat.
Dar dorinta de a te consuma este in continuare prezenta in mine.
Ma macina in fiecare dimineata si ma face sa te vreau.
Chiar de va trebui sa ma lege, n-am sa te mai gust in veci!
Mi-ai facut rau, iar acum ma mint ca pot si fara tine.
Si nu-mi pare rau.
Chiar daca uneori si asta este o minciuna.
:|
RăspundețiȘtergereda:( cunosc senzatia...se spune ca timpul vindeca...oare? trece dependenta, trece sevrajul. dar ceva ramane. acest ceva e mult mai puternic decat orice altceva...Be strong!
RăspundețiȘtergereO sa incerc sa fiu... Atat cat mai pot. :(
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu.
>:D<
timpul nu vindeca, timpul doar trece...
RăspundețiȘtergere