Contradictie.

Incerc sa imi dau seama ce simti acum.
Am facut un exercitiu bizar azi dimineata.
Mi-am imaginat ca sunt in inima ta.
Ma uitam pe pereti, cercetam fiecare rana.
Am vazut niste cicatrici, undeva in coltul stang.
M-a durut.
Erau rani vindecate, dar candva pe acolo iesea sange, iar eu speram ca tu sa nu fii suferit niciodata.
Si din cerul ochilor mei, au inceput sa curga picaturi de ploaie.
Vroiam sa-ti sarut fiecare urma de pe inima.
Vroiam sa sterg cu buretele tot trecutul tau si pe al meu o data cu el.
Si sa o luam de la capat.
Intr-o lume noua, a noastra.
Vreau sa-mi creez propriul meu univers.
In care sa ai voie doar tu.
Sa ne incuiem in interior cu un lacat si sa ne prefacem ca am uitat unde e cheia.
Si sa ramanem acolo.
Pentru totdeauna.
Sau...
Inchide-ma in inima ta.
Pune-mi ziduri si gratii si zeci de lacate sa nu mai pot scapa.
Ajuta-ma sa nu te pierd.
Ajuta-ma sa nu ma pierd.
Si as vrea sa stiu ce gandesti...
As vrea sa stiu daca ai regrete si sa-ti alung fiecare gand urat.

Oare te cunosc atat de bine incat sa fiu sigura de ce-o sa urmeze?