Ganduri de copil...

Ma gandesc cum ar fi sa existe un rasarit fara soare. :)
Sau niste stele fara cer...

Idei prostesti.
Sunt situatii, momente cand imi dau seama cat de copil sunt uneori...

Da...
Sunt zile cand imi place sa fiu fetita care pune intrebari si descopera lumea ca pe o carte de povesti cu poze mari, care prezinta intamplarile.
Sunt fetita care crede cand i se spun minciuni cu zambete si o privire nevinovata.
Uneori inocenta. Pierduta printre greselile altora, fericta ca am descoperit un nou tip de desert delicios sau poate vreo carte interesanta...
Fata care se bucura din nimicuri adorabile.
Care se teme de responsabilitati si care spune ce gandeste fara a se gandi ca va fi judecata, ca i se vor intoarce cuvintele pe toate partile, ca i le vor aseza altfel ca sa le dea un nou inteles...

Sunt fata care zambeste pe strada si care intoarce priviri dragute oamenilor batrani, copiiilor sau mamelor acestora. :)
Fata care inca mai crede in Fat-Frumos uneori...
Care isi pierde obiectele, isi uita tot ce se poate uita si nu e atenta cand i se adreseaza intrebari.


Si de cate ori ma intreb daca mai sunt copil, toate argumentele de mai sus imi spun ca da, dar toate celelalte ganduri imi spun ca nu si ca daca as mai fi totusi, e timpul sa ma schimb!

Cand o sa invat sa fac incheierea articolelor, o sa fiu probabil o scriitoare de succes... =))