Obsesie.

Eu cred ca de cele mai multe ori oamenii confunda obsesiile lor prostesti cu dragostea.
Insa, dragoste e doar atunci cand e la fel pentru amandoi, dragoste e numai cand esti sincer cu tine insati, dar si cu persoana catre care e indreptata dragostea ta.

Dragostea e pura, e sincera si lipsita de orice rautate.

Obsesiile sunt iubiri bolnave, iubiri care te termina putin cate putin pana te distrug de tot.
Sunt peste tot in jurul nostru si le vedem la fiecare pas, ne temem de ele si spunem ca noi nu suntem asa si ca nu vom face niciodata la fel, dar la un moment dat ne vom lovi de una din aceste iubiri.

Unii au puterea sa treaca peste, sa isi lase obsesiile in urma si sa paseasca -poate cu mai multa incredere decat ar trebui- spre o alta iubire, de data asta -spera ei- sincera si dezinteresata.

Daca as putea deosebi mai usor o obsesie de o iubire...

Spunem mereu "Hei, de data asta va fii bine, simt ca asa o sa fie!", dar mereu, mereu e la fel...

Si la sfarsit, cand oamenii trag acea linie neagra si isi aduna sentimentele, iubirile si trairile, prea putini se pot lauda cu una, o singura iubire adevarata.

Poti sa faci obsesii pentru orice: un joc, o emisiune tv, un serial cu vampiri, o carte...
Insa, cand faci o obsesie pentru un om, e atat de periculos...


Si ai sa confunzi si tu cu siguranta dragostea cu o banala obsesie...
Ai sa te intrebi " Ce simt? " si ai sa spui mult prea repede:"IUBIRE" ca mai apoi sa-ti reprosezi ca te-ai inselat...
Sau, poate vei trai intreaga viata cu gandul ca iubesti, ca la sfarsit sa-ti dai seama ca n-ai iubit niciodata cu adevarat.

Sau nu... Poate tu vei fi altfel si te vei indragosti cu adevarat. Poate tu imi vei demonstra ca ma insel si ca iubirea e sincera mereu...

Si m-as bucura.
M-as bucura sa ma insel, si sa ai tu dreptate.