E ciudat sa te pierzi cand trebuie doar sa urmezi niste indicatoare... E ciudat...
Eu ma pierd...
Ma pierd printre lucruri marunte, printre sperante, iluzii...
E ciudat si tare complicat.
Pentru ca e prea tarziu sa inceapa, vreau doar sa se termine!
Sunt suparata pe mine pentru ca nu imi tin promisiunile pe care mi le fac... Sunt suparata pe mine pentru fiecare lucru pe care il fac gresit. Ma cert si ma contrazic la fiecare gand... O parte din mine imi spune ca e bine ce fac, insa alta parte e total impotriva faptelor mele.
E ciudat cum un sentiment la anihileaza pe toate celelalte...
Uneori imi vine sa renunt la tot... Sa fug departe. Insa stiu ca nu se poate.
Trebuie sa raman aici si sa continui ce-am inceput.
Nu pot ascunde ce simt. Unele lucruri se intampla pentru ca asa trebuie... Unele, pentru ca asa vrem noi...
Sunt confuza si am nevoie de o harta sa ajung la destinatie...
Ma pierd. In fiecare minut, in fiecare ora... Ma pierd!
Pentru ca acum sunt prinsa intre lucruri ce ma deprima.
Pentru ca in mine se da o lupta si pentru ca nu stiu cine o va castiga.
Pentru ca e ciudat cum am momente cand rad si cand ma intristez brusc.
Pentru ca sunt fortata de imprejurari sa raman cu picioarele pe pamant cand eu am cea mai mare nevoie sa zbor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu