Inchisoare de ingeri.

Sunt multi acolo.
Legati in lanturi isi asteapta sentinta.
Cu ochii lor sinceri si curati se zbat sa inteleaga de ce se afla in acel loc intunecat.
Pielea lor alba straluceste chiar si in acele colturi mucegaite ale lumii.
Sunt sinceri, dar gardienii care ii pazec nu pot vedea bunatatea lor angelica.
Nu se zbat. Nu vor sa scape din lanturi. Forta lor le-ar rupe in cateva secunde, dar ei nu vor sa incalce nicio regula.
S-au lasat prinsi, legati, batuti si calcati in picioare cu brutalitate pentru ca au vrut sa demonstreze lumii ca se inseala.
N-au reusit.
De ultima data cand au trecut ei pe aici, Planeta s-a schimbat. Nimic nu mai merge cum trebuie.
Oamenii nu mai au suflete, au minti demonice. Vor sa distruga tot. Ce-i acela adevar intr-o lume in care fiecare cuvant se poate interpreta in mii de feluri?
N-o sa mai fie liberi niciodata.
Isi vor trai eternitatea in inchisoarea propiei lor vointe.
Sunt buni. Prea buni sa stea afara, printre muritorii cu trupul si sufletul patate de rautatea lor exagerata. E mai bine in inchisoare. Acolo puritatea lor va ramane neatinsa... Nu se vor murdari niciodata.
Poate li se va face mila si ii va executa cineva intr-o zi... Poate asa vor ajunge inapoi in lumea lor.
Sau poate vor ramane prinsi, agatati cumva intre cele doua lumi. Intre rau si bine, intre lumina si intuneric.