O amintire. Atat.

Azi mi-am facut curat prin suflet si am dat peste tine.
Puteam sa jur ca te-am aruncat de acolo...
Si-atunci cand te-am gasit, zeci de amintiri au inceput sa se invarta in jurul meu, atat de repede ca m-au ametit.
Am inceput sa-mi aduc aminte de toate lucrurile marunte pe care noi doi le-am avut candva.
Oare cum de ne-am pierdut?

Ma intreb cum am fi fost acum...
Cate ar fi mers altfel daca nu ai fi plecat...

Apoi mi-am amintit de jocurile noastre prostesti.
Jocuri care ne-au terminat, pana ne-au redus toata iubirea din lume la un singur cuvant: alegere.
Intr-o zi a trebuit sa aleg intre ei si tine.
Te-am ales fara sa ma gandesc la alternative.
Apoi, in alta zi a trebuit sa aleg intre mine si tine.
Din nou tu ai fost singura optiune pe care am putut sa o accept.

Si intr-o zi...
Intr-o zi nu mi-ai mai dat de ales.
Mi-ai spus: plec si ai facut-o fara sa-ti pese de nimic.
Am simtit cum toata iubirea ce ne-a legat s-a rupt ca o coarda de care trageam amandoi, dar in sensuri diferite.

Da, asa ne-am pierdut. Acum mi-am amintit.

Am invatat mai apoi sa te urasc, sa-mi doresc sa nu ne fi iubit niciodata.

Te-am luat din suflet pentru a nu stiu cata oara si te-am aruncat departe, sa nu te mai visez in veci!
Si stiu ca intr-o zi, cand voi face din nou curat, te voi gasi acolo, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Am sa te arunc iar departe, doar pentru ca stiu ca te vei intoarce.
Altfel n-as fi facut-o niciodata!