Alexandra.

Despre cum sa vindeci o obsesie care te distruge.

2012-02-13T00:00:00.005+02:00

Si mi-am promis ca nu o sa mai plang. Mi-am jurat ca nu o sa imi mai pese.
De ce este inca asa de greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca nu mai e al meu?
Parca e in fiecare zi din ce in ce mai dureros sa il stiu acolo, oferindu-i ei tot ce mi se cuvine de fapt MIE.
Stiu ca nu isi mai aminteste nimic. Sau ca refuza cu incapatanare sa isi aminteasca tot ce a fost.
Si mai stiu ca tine la ea.
Nu ma doare ca nu mai e al meu, ma doare ca e al alteia.
Nu il mai vreau pentru mine, dar nu suport sa il stiu pentru alta.
Imi amintesc cat am plans chiar si atunci cand eram impreuna si realizez ca intreaga noastra relatie a fost cladita de fapt din lacrimi. Prea putine dintre ele au fost de bucurie.
De curand m-a intrebat daca imi este dor de el. I-am raspuns ca da, imi e dor de el asa cum era la inceput. Noul "el" nu va mai putea sa fie niciodata al meu. De "el" nu imi e dor.
Si imi dau seama ca oricat de rau imi pare, nu are cum sa fie vina mea ca s-a terminat.
Da, eu am pus punct. Am pus punct dupa ce adaugasem sute de virgule povestii noastre.
Nici macar nu aveam ce sa iubesc la el si cu toate astea, am facut-o.
Nu am suportat sa il am doar pe jumatate, decat sa privesc zilnic in ochii omului care mi-a facut cel mai mult rau, am decis sa ii spun sa plece.
Macar daca ar fi stiut sa lupte pentru mine... Nici macar faptul ca nu ne-am impacat nu e vina mea. Nu a stiut sa ma aduca inapoi, as fi facut-o.
E greu sa treci peste cel ce pana nu de mult a insemnat totul. E greu sa capeti incredere in tine cand l-ai pierdut pe singurul om care iti dadea putere.
Desi daca cineva ar vedea filmul povestii mele de iubire mi-ar spune ca nu am trait nimic, eu cred ca a fost TOT.
Macar ma lua in brate dupa ce ma ranea... Ca un fel de consolare stupida. Si plangeam acolo, cu capul pe umarul lui. Si as fi vrut sa il lovesc, sa il doara cum ma durea pe mine. Imi venea sa tip sa vada ca nu mai rezist. Imi doream sa plece.
Si a plecat.
Am crezut ca daca se va termina totul, voi fi din nou ca inainte sa-l cunosc, dar se pare ca m-a schimbat prea mult. Poate voi ramane pentru totdeauna asa... Poate nu o sa imi mai treaca niciodata.
Nici macar nu vreau sa-l uit.
Nu il mai iubesc, dar obsesiile se vindeca greu.

Nu, nu cedez. Trebuie sa mearga de data asta. Trebuie sa trec peste.

In lipsa ta

2012-01-26T22:05:00.006+02:00

A trecut ceva timp de cand nu mai esti al meu. Imi este greu, dar orgoliul meu si greselile tale pe care le-am invatat deja pe derost ma fac in fiecare zi sa nu cedez.

Nu regret nimic, singurul lucru de care imi pare rau este ca imi lasi impresia ca tu ai trecut deja peste noi, cand eu nici macar nu stiu cum sa fac asta.

Si incerc sa nu te urasc in totalitate. Inca iti mai caut scuze jalnice de genul "asa e el" sau "atunci chiar ma iubea".

Ma mint singura ca te-am uitat, dar cel mai bine ma pricep sa-mi mint pe altii. Te mint chiar si pe tine ca imi este mai bine ca niciodata.

Ei bine, afla ca ma doare sufletul de cate ori te vad, ca as vrea sa iti vorbesc mai des, ca imi place cand incerci sa incepi conversatii cu mine. Cu toate ca eu nu le continui niciodata.

Ma doare ca te-am pierdut in favoarea ei.

Ma doare ca m-ai inlocuit cu ea, din toate punctele de vedere.

Ma doare ca ea a obtinut tot, ba chiar mai mult decat mine, intr-un timp mult mai scurt.

Ma doare ca desi imi doresc, nu poate sa mai fie niciodata ce a fost.

Cum as putea eu sa te mai privesc in ochi dupa ce stiu ca te-ai lasat purtat in bratele alteia?

Ce as putea sa mai iubesc si sa mai iert la un om care nu a avut nici macar respectul sa lupte pentru fata care i-a fost alaturi mai bine de un an si pe care a dat-o la o parte pentru ceva "mai nou"?

Inca raman uneori surprinsa cand te privesc in ochi si nu gasesc omul de care m-am indragostit in vara aceea si care m-a facut sa ii ofer tot ce am avut mai bun de oferit.

Nu m-am simtit niciodata amenintata de vreo fata. Credeam ca am locul meu special in inima ta. Si probabil asa a si fost. Nu am stiut insa ca inima ta poate avea mai multe astfel de locuri speciale, toate la fel de importante.

Cat despre mine, am invatat din nou sa traiesc fara sa depind de nimeni si nu mi-as mai da libertatea pentru nimic in lume, nici macar pentru tine!

Am inteles ca este mult mai bine asa si stiu ca o sa imi fie bine.

Am invatat sa traiesc, fara sa ma leg de iubirea ta bolnava!

Doar prieteni. E posibil?

2012-01-03T21:29:00.003+02:00

Am nevoie de tine.
Am nevoie sa ma trezesti in fiecare dimineata, sa imi spui ce urmeaza sa facem in ziua respectiva.
Am nevoie sa ma suni din nou dupa 10 minute, sa imi aduci aminte sa nu intarzi ca de obicei.
Am nevoie sa vorbim cu orele, sa imi spui toate planurile tale de viitor, sa folosesti cuvinte precum "avem", "o sa mergem" si "vedem noi".
Am nevoie sa ma ti in brate atunci cand ma doare. Am nevoie sa te prind de mana inainte sa cad.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim muult ca in zilele calduroase de vara.
Am nevoie sa te sun seara si sa vorbim 10 minute, dupa care sa adormi. Si eu sa tin ca de obicei telefonul deschis inca o ora si 50 de minute doar ca sa te aud cum respiri.
Am nevoie sa ma cert cu tine din toate nimicurile si apoi sa ne impacam si sa imi stergi lacrimile cu un servetel aspru, care imi irita pielea, dar eu sa nu pot sa iti spun sa te opresti pentru ca imi place sa stiu ca iti pasa.
Am nevoie sa iti cer sfaturi si sa iti povestesc tot ce fac.
Am nevoie sa te aud cum te lauzi, cum astepti sa fi laudat si cum te crezi cel mai bun.
Am nevoie sa iti spun ca esti cel mai bun.
Am nevoie sa ma protejezi, sa ma pot ascunde in spatele tau de cate ori mi se intampla ceva rau.
Nu vreau sa ne comportam ca si cum nu ne-am cunoscut niciodata.
Nu te mai iubesc, nu te mai pot considera iubitul meu nici macar o secunda, dar imi doresc sa ramanem ceea ce am fost inca de la inceput: prieteni.
Nu vreau sa imi iau inapoi toate lucrurile, nu vreau sa iti inapoiez chestia aia mica si rotunda pe care mi-ai asezat-o pe deget cu putin timp in urma.
Vreau sa fim prieteni, cel mai frumos tip de prietenie.

Stiu ca nu se poate. Stiu ca tu ma vrei altfel si ca nu vei putea sa ma accepti asa. Si va trebui sa merg mai departe, sa nu privesc nici macar pentru o clipa in urma mea!
Nu pot sa ma mai intorc la tine, nu pot sa te las sa ma mai ai in felul ala.
Ai facut prea multe greseli, te-am iertat de prea multe ori.
Acum va trebui sa alegi: prietenie sau nimic. Depinde de tine...

Craciunul.

2011-12-25T13:19:00.004+02:00

Am revenit oficial pe blog. :)
Vreau doar sa va urez un Craciun fericit. Sper ca magia acestei zile speciale sa isi faca loc si in casele voastre.

~ Despre mine voi scrie intr-un articol viitor. Nu sunt bine, dar incerc sa ma prefac. De dragul Craciunului. ~

Imi pare doar rau ca am dezamagit o anumita persoana.

Punct.

2011-12-10T22:38:00.002+02:00

Astazi am pus punct. Definitiv!
1 an, 4 luni si 4 zile. O pierdere de vreme. A fost pentru prima si ultima data cand am iubit asa!
Dar de maine nu va mai contea nimic, in afara de mine!
S-a terminat. :)
Nu te mai iubesc, pleaca! Uita-ma.
Uita ca am fost vreodata langa tine. Uita ca te-am iubit, acum nu o mai fac!
La revedere, pentru ultima oara!

P.S. Abandonez si blogul o perioada. Imi pun ordine in ganduri si revin.

Azi te-am iubit

2011-12-09T21:23:00.004+02:00

Azi te-am iubit. Poate la fel ca alta data, poate mai putin... Dar te-am iubit!
Imi pare rau ca vreau sa renunt la tine, chiar imi pare. Ajuta-ma sa nu te pierd, baby si nici tu sa nu ma pierzi pe mine... Da-mi speranta ca o sa te schimbi, spune-mi ca maine o sa fie mai bine ca azi.
Putem sa trecem peste toate, putem sa lasam totul in urma si sa o luam de la capat.
Stiu ca acum toata lumea va crede ca nu stiu ce simt, ca ma contrazic singura... Nu te mai iubesc, dar astazi am SIMTIT ca te-as putea iubi din nou...
Azi m-ai tinut in brate. Umarul tau era adapostul lacrimilor mele. Plangeam pentru ca te aveam si nu vroiam sa te mai pierd niciodata. Plangeam si te strangeam atat de tare... Si erai acolo. Nu ai mai disparut ca alta data...
Te descopar altfel in fiecare dimineata... Mai cald, apoi mai rece si apoi din nou cald... Insa in fiecare seara ajung prin a regreta din nou ca te-am iubit cu o zi in plus...
Vreau sa fi langa mine! In fiecare zi, in fiecare clipa. Sa nu ma mai minti, sa nu ne mai ascundem unul de celalalt, sa pot sa iti spun tot ce simt fara sa ma tem ca nu o sa ma intelegi...
Nu ma lasa sa cad. Nu vreau sa ma pierd! VREAU sa te iubesc, invata-ma sa o fac din nou...
Un om iubeste o singura data in viata, o singura persoana. Eu stiu ca te-am ales pe tine. Decat sa traiesc o viata fara iubire, VREAU sa te iubesc din nou pe tine.
Acum e seara. Astept din nou sa sfarsim prin a ne certa... Apoi astept sa se faca dimineata, sa iti spun ca te iubesc si sa mergem mai departe.
Nu stiu ce simt, dar stiu ca te VREAU asa cum nu am mai vrut pe nimeni niciodata.
Nu iti bate joc, intr-o zi s-ar putea sa fie prea tarziu. Nu ma mai dezamagi... S-ar putea sa o faci pentru ultima oara.
Azi te-am iubit...

Asteptand sa imi dai drumul

2011-12-07T23:19:00.005+02:00

Nu te mai iubesc!
E prima oara cand iti spun asta, prima oara cand pot sa rescunosc ca asa este.
Nu stiu ce simti tu, nu stiu de ce incerci sa ma mai ti langa tine, dar eu vreau doar sa se termine.
Poate suntem prea diferiti, poate pur si simplu nu mai merge. Hai sa ne comportam ca doi oameni maturi si sa recunoastem ca s-a terminat.
Nu mai vreau nimic de la tine si imi pare rau ca te las sa te intorci chiar si acum.
M-am saturat de fiecare cearta, de fiecare repros inutil, de fiecare cuvant urat. Nu mai vreau!
Nu mai am nevoie sa te iubesc. Stiu ce trebuie sa fac in continuare, stiu ca merit pe cineva caruia sa ii pese cu adevarat.
Nu mai ai loc in lumea mea. Nu te mai potrivesti cu decorul... Si nici eu nu mai am loc in lumea ta.
Am inteles ca ai sentimente pentru mine, dar imi pare rau ca nu ai putut sa recunosti asta. Nu e de ajuns sa simti, trebuie sa ma faci si pe mine sa imi dau seama.
Poate ai renunta la anumite lucruri pentru mine, dar nu ai fi niciodata in stare sa iti lasi vechile obiceiuri de o parte ca sa ma pastrezi. Eu as fi renuntat la orice.
Ma doare ca mi-a trebuit atata timp sa imi dau seama ca n-am sa te pot schimba niciodata.
Si stiu ca o sa iti para rau, ca o sa incerci sa ma aduci inapoi. In parte din orgoliu, in parte din cauza a ceea ce simti, vei face foarte multe lucruri sa ma castigi din nou.
Dar ceea ce nu sti tu e ca eu nu mai simt nimic.
Poate ti-am spus chiar de curand ca te iubesc, dar nu a mai fost ca alta data. Era doar o stare de moment, nu era sentimentul ala pe care l-am avut la inceput.
A fost frumos, dar nu mai este. Nici pentru mine, nici pentru tine.
Adorm seara cu telefonul la ureche, cu mult dupa ce tu ai adormit. Iti spun mereu ca m-am saturat si vad ca uneori incerci sa faci ca mine, dar nu ne iese baby.
Si m-am hotarat sa renunt la tine. As vrea doar sa ma lasi sa o fac.
Da-mi drumul! Lasa-ma sa fiu fericita. Tu nu imi mai aduci fericirea...
Nu-ti fie teama ca o sa ma pierzi. Daca a fost iubire adevarata, probabil ma voi intoarce inapoi.
Nu ma mai tine langa tine doar pentru ca asa esti tu mai fericit. Macar acum, cand iti spun ca nu te mai vreau... Lasa-ma sa plec!

Nu mai simt...

2011-11-03T17:48:00.004+02:00

Astazi nu am mai simtit nimic. Imbratisarile tale nu au mai avut niciun efect asupra mea...
Toate lucrurile care imi placeau la tine, acum mi se par banale...
M-ai lasat sa ma indepartez usor, nu ai stiut sa ma aduci inapoi.
Acum m-ai pierdut.
Nu-ti voi spune ca s-a terminat. Te voi lasa sa descoperi singur...
Nu credeam vreodata ca vei putea sa ma atingi fara sa tresar, sa ma mangai fara sa imi spun in gand cat te iubesc, sa-mi spui ceva iar eu sa nu mai am incredere in tine.
Nu mai am iubire, baby... Incerc sa iti dau tot ce pot, dar vorbele tale ma dor prea tare.
De cate ori faci lucruri ce alta data imi faceau placere, imi amintesc cat m-ai ranit. Si nu mai am cum sa trec peste.
Inima mea a inghetat la loc. Toata caldura pe care mi-ai oferit-o sa mi-o incalzesti a disparut si ea.
Inca mai sunt cateva scurte momente cand te ador, dar ceva imi spune ca in curand o sa dispara si ele...
Nu prea mai pot sa iubesc un om care nu ma intelege... Care nu e langa mine cand ma doare, care nu ma tine in brate decat dupa ce ma raneste.
Imi pare rau ca mi-ai stricat lumea. Ca pentru tine am pierdut tot si stiu bine ca asta ai si vrut. Ai vrut sa depind mereu de tine... Sa fiu prinsa in toate jocurile tale si sa nu pot sa ma impotrivesc niciodata.
Ma doare pentru ca am crezut ca esti altfel, ca in spatele mastii acesteia pe care o folosesti de fata cu ei, exista ceva bun... Cred ca m-am inselat.
Am asteptat mereu sa imi dovedesti ca merita toate lacrimile mele, dar in schimb am ajuns sa vars si mai multe lacrimi...
Si ma doare pentru ca trebuia sa nu se intample niciodata. Si ma bucur pentru ca a fost cel mai frumos lucru din viata mea. Si imi pare rau pentru ca nu a iesit cum vroiam eu...
Nu voi renunta niciodata sa sper ca intr-o zi va fi bine. Indiferent ce o sa insemne binele asta... Va trebui sa-l accept in cele din urma.

Pentru ca...

2011-08-12T13:51:00.003+03:00

Pentru ca stiu ca daca m-ai intreba vreodata daca am incetat, chiar si pentru o clipa sa te iubesc, as putea sa iti jur ca nu.
Pentru ca a trecut suficient timp si pentru ca s-au petrecut destul de multe intamplari incat sa stiu ca as putea face orice pentru tine si nici macar nu e doar un joc de cuvinte...
Pentru ca de cate ori ai plecat singurul motiv pentru care nu renuntam era speranta ca te voi face sa te intorci daca imi doresc cu adevarat.
Pentru ca ai fost mereu acolo cand am avut nevoie doar sa iti ascult vocea. Pentru ca nu m-ai judecat atunci cand toti din jurul meu ar fi facut-o.
Pentru ca m-ai facut sa iti spun cuvinte pe care nu ma asteptam sa le spun asa curand, pentru ca nu stiam nici macar cum suna rostite de mine.
Pentru ca am trecut prin multe, pentru ca am pierdut multe, pentru ca am uitat multe, dar niciodata nu m-am gandit serios sa renunt la tine.
Pentru ca nu as putea sa renunt la tine.
Pentru ca viata mea se leaga intr-un mod total neasteptat de ochii tai caprui si de sprancenele alea arcuite.
Pentru ca privind in ochii tai simt ca pot trece peste orice.
Pentru ca ai tu un fel de tortuta atat de dulce, incat ma scoate din minti.
Pentru ca mi-am pierdut capul cu tine cam de un milion de ori.
Pentru ca de cate ori intalnesc un baiat, il compar cu tine si imediat dupa aceea fug inapoi in bratele tale speriata ca as putea sa te pierd...
Pentru ca stiu ca o sa te uit doar atunci cand tu imi vei da voie sa o fac...
Pentru ca sunt doar o alta victima care isi iubeste criminalul...

El si visele...

2011-05-22T00:51:00.004+03:00

Imi repet la nesfarsit ca il iubesc. E refrenul pe care il fredonez zilnic in drum spre statia de tramvai si chiar atunci cand ma asez pe scaunul ala incomod de plastic tot asta imi trece prin minte. Poate incerc sa ma conving singura ca asa e... Sau poate chiar o simt. Nu prea imi pot da seama.
Stiu cat de mult inseamna pentru mine. Stiu cate as putea sa fac pentru el. Stiu ca pentru mine e cel mai important... Si inca nu realizez cat de naiva sunt...
Nu imi dau inca seama ca pentru el sunt ca o bucata de plastelina usor de modelat... Si ma strange intre palmele lui puternice, iar eu prind forma degetelor sale.
Nu ma pot opune, nu ii pot rezista farmecelor. E de ajuns sa ma priveasca in ochi si cea mai ferma decizie a mea se poate schimba intr-o secunda...
Am incredere in el. Cu toate ca nu e genul de persoana pentru care sa lasi totul...
Ma minte, iar eu stiu. Nu-mi pasa.... Minte asa de frumos!
Ma face fericita, chiar daca altii nu imi inteleg fericirea. V-am mai spus ca pentru mine e altfel...
Nu sunt inca pregatita sa il pierd. Mai am multe de luat din el. Ma agat de gatul lui cu fiecare ocazie si incerc sa trag adanc in plamani tot aerul ce il inconjoara, sa ii pot pastra aroma parfumului macar pana ajung acasa.
Mi-as dori sa pot sa ii despic fara mila pielea si sa ma bag pe sub ea. Sa o iau printr-o vena de-a lui si sa ajung la inima. Sa raman acolo. Sa nu mai poata sa ma scoata.
Adorm in fiecare seara cu gandul la el, iar dimineata imi doresc doar sa nu fi fost un vis...
Mi-e frica. Nu mai am ce sa ii dau, are deja totul.
Daca o sa se plictiseasca si o sa imi ceara ceva nou? Nu mai am nimic in mine... Totul e deja al lui.
Si imi repet din nou ca il iubesc... Si ca trebuie sa mai fie ceva sa-i ofer, gasesc eu...
Mi-a dat termen limita: trei zile, altfel nu va mai veni in vise si ar fi chiar pacat sa-l pierd asa, dintr-o prostie...

...

2011-05-03T09:56:00.005+03:00

Ploua. Si eu plang din nou...
Plang pentru fiecare lucru pe care stiu ca l-as fi putut avea, dar pe care am decis sa ti-l cedez tie, pentru fiecare clipa de singuratate pe care mi-ai promis ca nu o sa trebuiasca sa o simt niciodata.
De ce am avut incredere in tine? De ce credeam ca e suficient sa te strang in brate ca tu sa nu mai pleci niciodata de langa mine?
Mi-ai spus sa nu fiu copil. Mi-ai spus ca te vei intoarce repede... Si eu plangeam.
Stiam ca n-o sa mai vi.
Cand privesc in urma si ma uit la fiecare moment pe care l-am petrecut cu tine realizez ca eram asa departe unul de celalalt.. Desi legata de tine, desi prinsa in stransoarea saruturilor tale, inimile noastre nu se puteau atinge niciodata...
Si de cate ori ma gandesc la noi realizez a nu stiu cata oara ca nu a fost iubire! A fost obsesie, a fost drog si a urmat dependenta...
Ti-a placut atat de mult sa ma chinui... Sa ma torturezi cu fiecare plecare de-a ta, cu fiecare sarut ce ma trezea la viata dupa o despartire. Dar probabil ca asta a fost si ideea. Ai vrut sa te joci... Plecai doar pentru a reveni sa-mi stergi lacrimile si sa imi vezi zambetul, ca mai apoi sa il transformi iar in lacrimi.
Poate ca pentru tine a fost un simplu joc din lista lunga de jocui de noroc pe care mi-ai prezentat-o intr-o zi... Insa cand la mijloc sunt sentimentele unui om, risti sa distrugi destine...
Tie nu ti-a pasat...
Si acum stiu ca ai putea sa ma privesti in ochi fara niciun regret si sa imi spui ca eu am vrut sa se intample asa, ca nu m-ai obligat in niciun fel.
Da, nu m-ai tinut in lanturi, dar stii prea bine ca inima mea era legata de a ta printr-un proces de natura fizica sau chimica pe care oricum nu mi-l pot explica nici macar mie...
Nu inteleg ce ai avut de castigat. Ce obiect, ce lucru, ce sentiment a meritat sa ma lasi sa alunec de langa tine fara sa incerci sa ma prinzi?
Ai facut-o din orgoliu? Din lasitate? Din curiozitate?
N-o sa aflu niciodata...
Si cu toate ca inca esti aici uneori, pentru mine ai disparut de mult...
Nu mai esti tu, nu mai sunt eu. Te-ai schimbat si o data cu tine m-ai schimbat si pe mine.
As vrea sa iti spun sa pleci pentru totdeauna, dar inca a mai ramas ceva din aroma parfumului tau ce ma face sa te doresc...
Ai sa pleci si am sa te astept sa te intorci ca de fiecare data.
Si poate n-ai sa mai vi...

Prinsă. Lanţurile se strâng, iar eu nu îmi doresc să plec.

2011-03-10T23:59:00.002+02:00

Mi-am promis de atâtea ori că am să trec peste... Că n-o să-mi mai pese că i-am dat lui tot ce-am avut, iar acum nu mai am nimic...
M-am săturat să fiu o umbră din spatele lui. Mereu gata să îmi schimb poziţia în funcţie de mişcările dezorganizate pe care le face zilnic, mereu dispusă să îi fiu parteneră de drum atunci când e singur...
Am început din ce în ce mai des să îl condamn pe el pentru fiecare clipă de trsteţe pe care o resimt.
Ştiu că toate s-ar fi petrecut altfel în viaţa mea dacă destinul nu m-ar fi aruncat total întâmplător în braţele lui. De ce tocmai ale lui?
De câte ori nu m-am simţit legată de el cu lanţuri invizibile. Pentru că deşi nu le vedeam, corpul meu le simţea de fiecare dată când încerca să se îndepărteze...
Şi m-am acuzat o perioada pe mine. Că nu am suficient curaj, că nu sunt destul de puternică să plec... Dar în timp am înţeles că această despărţire a noastră nu depinde, nu ar avea cum să depindă de mine. E ceva mult mai puternic de atât. E strânsoarea asta ciudată care mă opreşte dimineaţa să mă dezlipesc de lângă trupul lui cald şi să mă duc până la magazinul de jos, să cumpăr o pâine. E dorinţa de a sta lângă el chiar şi atunci când nu mi-o cere, chiar şi când îmi aruncă în faţă cuvinte puternice, iar eu ma grăbesc să i le adun repede de pe jos şi să i le dau înapoi ca nu cumva să mă afecteze in vreun fel.
Simt că eu sunt cea care se agaţă mereu de fiecare lucru bun pe care mi-l oferă. Îi găsesc scuze, îmi spun mereu că dacă aş ştii că nu mă iubeşte aş fi plecat de mult sau i-aş fi spus lui să plece. Dar nu, el ţine la mine şi asta mă face să îi dăruiesc totul, fără să aştept vreo confirmare.
Poate că sunt naivă. Poate nu am fost făcută să simt vreodată sentimentele astea atât de puternice pe care el mă îndeamnă în fiecare zi să le accept ca fiind o parte din mine.
Şi totuşi încă mai rezist.
Aşa, printre obsesiile mele absurde, printre dorinţele lui aberante, încă mai pot să ma bucur de fiecare clipă.
Şi ştiu că va veni o zi când am să regret, dar nu mi-e teamă. Am înţeles de mult că între minunile şi dezastrele pe care le trăim în viaţă există un echilibru perfect. Iar dacă acum zâmbesc, am înţeles că oricum va veni şi ziua în care zâmbetul îmi va fi transformat în lacrimi.
Şi am învăţat să spun că: " E friesc!".

Pentru că e singura ce încă mai crede că o iubeşti.

2011-01-11T21:34:00.003+02:00

Ce te-ai face fără ea?
Cum ai putea să mai respiri fără să îi simţi dimineaţa aroma plăcută de vanilie printre cearceafurile tale mototolite?
Te-ai obişnui oare vreodata să trăieşti fără zâmbetele ei calde, fără privirile rugătoare ce te-au îndemnat nopţi la rând să o visezi?
Mai ştii când te atingea pe mână şi urma cursul sângelui ce îţi pulsa prin fiecare venă?
Şi cât de tare ţi-ai fi dorit sa fie mereu lângă tine.Chiar şi în cele mai mohorâte zile de noiembrie.
Şi "te iubesc"-ul ăla pe care nu l-ai mai putut ţine în tine... Şi lacrimile ei. Atât de sincere.
Cu sufletul curat. Pătat doar de dorinţele tale murdare...
Te-a iubit, omule!
Şi nu regretă pentru că ştie că undeva, în tine, în spatele măştilor din oţel pe care le afişezi zilnic în toate locurile publice aglomerate în care te poate surpinde cineva, se ascunde el, cel care a făcut-o să viseze.

Poate nu meritai nici un sfert din câte ţi-a oferit.
Poate că nu aveai dreptul să intri în lumea ei cu vise neîmplinite şi poate că nici nu ar trebui să afli despre lacrimile ce i se scurg dn ochii ai căror unic posesor eşti doar tu.
Era normal ca una ca ea să se îndrăgostească de lumea pe care tu i-ai arătat-o. Vedem mereu asta prin filme şi ne spunem că sunt iubiri fără speranţă. Nici ea nu mai are speranţe. Le-a pierdut pe toate în jocul periculos ale cărui regului le-ai stabilit singur, fără ca măcar să o întrebi.
E prea naivă să îndrăznească să îţi reproşeze că trişezi, că te joci cu inima ei şi că s-ar putea să i-o pierzi.
Şi chiar dacă e puţin cam târziu să dai înapoi, iubeşte-o sau las-o!
Da-i drumul. Las-o pe ea să treacă peste toate. Singură.
Oricum va fi bine. Mereu a fost.
Chiar dacă a strâns în inimă atâta venin încât să otrăvească tot universul ce o înconjoară.
Ar muri.
Şi probabil că ar învia iar... Doar pentru tine, pentru iubirea pe care ştie că i-o porţi, indiferent ce îi spui când o întâlneşti în drum spre serviciu.

Senzaţii.

2011-01-06T10:37:00.004+02:00

Eşti atât de fragilă...
Asta îţi spui în timp ce braţele lui puternice apasă pe încheieturile firave ale mâinilor tale mici şi subţiri, aproape ca ale unei păpuşi de porţelan.
Te cuprinde de şolduri şi te dezlipeşte de sol.
Îţi laşi toată greutatea în mainile lui.
Nu te temi nici măcar o secundă că vei cădea.
Eşti sub vraja unei siguranţe ciudate ce te face să pluteşti nestingherită.
Te agăţi de el încleştându-ţi cu putere degetele în cămaşa lui de mătase.
Începe să te învărtă în cercuri strânse, iar mireasma fină a parfumului său se simte peste tot în jur.
Ameţeşti. Prin faţa ochilor iţi trec frânturi de imagini înlănţuite ca trailer-ul unui film de la cinematograf.
Exaltare.
Milioane de fluturaşi fericiţi se rostogolesc prin stomacul tău şi simţi că vei leşina.

- Domnişoară, caruselul s-a oprit. Mai doriţi un bilet sau vă daţi jos?

Cum ne-am despărţit.

2010-12-29T13:08:00.008+02:00

Te-am întâlnit cu mult timp în urmă, undeva pe o stradă gri dintr-un oraş îmbâxit de suflete prăfuite.
Ai ştiut să te faci remarcat prin gesturile tale atent calculate şi prin mişcările inocente, dar atât de precise...
Ţi-am privit cu atenţie braţele şi mi-am promis atunci că în curând mă vor cuprinde doar pe mine.
M-ai chemat să stau lângă tine pentru câteva clipe ce mai apoi s-au transformat în mici eternităţi pe care ăştia din jurul meu le numesc probabil "luni".
Şi ai început să-mi arăţi lumea în care te ascunzi tu seara înainte să te duci la culcare. Mi-ai spus în ce crezi, care sunt marile tale temeri şi chiar ce ţi-ai dori dacă ai privi o stea căzătoare într-o seara senina de aprilie.
Ai început să-mi îndeşi în minte ideile tale bolnave despre cum lumea ar putea sa fie perfectă dacă te-aş urma undeva sus, poate pe un bloc de beton sau vreo macara ruginită.
Urcam în fiecare zi trepte alături de tine.
Uneori oboseam şi spuneam că vreau să luăm o pauză, dar tu mă luai în braţe şi îmi spuneai că mai e aşa de puţin până sus şi că e păcat să pierdem timpul.
Am mers după tine. Nu mi-a fost greu să ţin pasul, dar îmi era imposibil să-mi mai car în spate toate visele, amintirile şi dorinţele, aşa că am aruncat câte ceva pe drum...
Şi mă mai trezeam din când în când uitându-mă în jos cu nostalgie... Apoi priveam în ochii tăi plini de magie şi porneam mai departe.
Într-o zi mi-ai spus că am ajuns.
Eram bucuroasă şi am vrut să mă ghemuiesc în braţele tale să împărţim fericirea, dar te-ai împotrivit şi m-ai împins cu putere. Prea multa putere...
M-am dezechilibrat şi am alunecat pe marginea ultimei trepte. Ştiam că dacă voi cădea, am să pierd tot. Ai venit lângă mine, m-ai apucat de braţ să mă tragi lângă tine, departe de orice pericol, dar nu ai putut.
Măna mi-a alunecat până ce s-a desprins în totalitate. Nu mă mai temeam. Acceptasem sfârşitul.
În gol, mă rostogoleam alături de visele, amintirile şi dorinţele ce îmi mai rămăseseră. Şi strigătul tău disperat, cu glasul ce îmi era aproape străin "Nu am vrut să se întămple aşa!".
Da, iubire, nici eu nu am vrut... Şi totuşi, soarta ne adusese acolo, pe ultima treaptă a iubirii noastre. Dacă am fi rămas pe cea de dedesubt, probabil că acum am sta îmbrăţişaţi, deasupra tuturor, dar nu chiar în vârf...
Nu ai vrut.
Spuneai mereu că nu vom avea cum să ne hrănim acolo sufletele care cerşeau cu disperare să muşte din ceva.
Însă n-ai ştiut niciodată că aş fi avut eu iubire cât să le umplu pe amândouă...
Acum sunt jos.
Tu ai rămas acolo pentru că ai frică de înălţime... Nu poţi să sari.
Atunci, de ce mi-ai cerut să urc cu tine? De ce mă încurajai când spuneam că nu mai pot?
Oare nu tocmai pentru că te temeai să nu fi tu cel care va cădea?

Craciun fericit!

2010-12-24T23:31:00.004+02:00

Vreau sa va urez tuturor un Craciun fericit, si sa va multumesc inca o data pe aceasta cale ca imi vizitati blogul( chiar daca postez din ce in ce mai rar, si imi cer scuze).
Sper sa va distrati alaturi de familie, de prieteni si de cei dragi voua.
Chiar daca pentru mine, in timp, zilele de Craciun s-au schimbat din ce in ce mai mult inca le mai astept cu nerabdare si inca ma mai bucur de venirea" mosului".

Sarbatori fericite. >:d<

Cutremur.

2010-12-15T11:05:00.004+02:00

In viata mea au loc la intervale regulate, cutremure de proportii. Mici evenimente ce imi zguduie lumea si ma aduc intr-o stare neasteptata de soc.
Sunt scurte si de mare intensitate. Ca o ploaie torentiala de august, pe o plaja pustie ce nu iti ofera niciun adapost sigur.
Ma tem mereu de aparitia unui nou cutremur menit sa imi provoace panica, insa stiu ca el va veni oricum, inevitabil, exact cand ma voi astepta mai putin.
In timpul lor, adrenalina se simte cel mai bine in mine. Lumea se invarte, se misca, aluneca putin cate putin spre stanga. Si schimba destine: ciocneste oameni ce trebuie sa se cunoasca, separa pe cei ce nu mai au alta cale.
Asa ca ma las si eu in voia cutremurelor din lumea mea, pentru a avea sansa de a-mi urma dstinul intortochiat in care am fost aruncata fara sa mi se ceara parerea.

Sperand la noi...

2010-12-02T23:27:00.004+02:00

Doar daca nu m-am inselat.
Doar daca nu a mai ramas o sansa.
Doar daca nu o sa se schimbe totul...

Ma intreb ce o sa se intample in seara aia cand ne vom vedea.
Cu toti brazii, si toate luminitele, si agitatia, si dorintele ascunse care nu mai vor sa se ascunda...
Poate sunt eu de vina ca nu stiu sa accept unul dintre capriciile tale. Si poate inca ma mai tem sa te iubesc...
Esti unic. Si poate iti atribui prea des adjective care nu te reprezinta deloc, poate iti dau privilegii care nu ar trebui sa ti se acorde niciodata.
Ne-am spus amandoi ca nu e bine, ca mai tarziu sa putem sa ne prefacem ca am uitat.
Si o sa ne iubim iar, fiecare in stilul lui, cu atata putere incat muntii o vor lua singuri din loc fara ca macar sa ii atingem.

Leapsa.

2010-12-02T21:30:00.004+02:00

1. Expresia care o folosesti prea des?
„Adevarat.” „Nu stiu” :))

2. Melodia preferata?
Acum, VANK - Balada pentru o minune.

3. Esti fericit/a?
Oarecum…

4.Melodiile care te pot face sa plangi?
Bryan Adams - Everything I Do, Christina Aguilera - Hurt, Ronan Keating - If tomorrow never comes.

5. Melodiile care iti ridica moralul cand lumea nu poate?
Adda & Teasta - Minti murdare facute praf

6.Poti spune ca ai iubit vreodata cu adevarat?
Nu stiu. Mereu imi zic „ Gata, de data asta e iubire”, ca peste un timp sa-mi dau seama ca m-am inselat…

7.Urasti pe cineva?
Nu. Pot spune ca nu imi plac anumite persoane, dar nu le urasc…

8.Daca ai putea, ai da timpul inapoi?
Nu prea. Fiecare eveniment isi are rolul lui…

9. Ai incredere in oameni?
Nu. Sunt foarte putine persoane in care chiar am incredere…

10. Esti printre norocosii care stiu ca cineva ii iubeste in momentul asta?
Cineva da, cu siguranta, dar cine mi-as dori eu… probabil ca nu.

11. Crezi in dragoste la prima vedere?
Nu. Nu se poate sa iubesti o persoana pe care nici macar nu o cunosti…

12. Ce parere ai despre iubirile tinute in secret?
Sunt incitante. Dar de cele mai multe ori se termina prost…

13. Te-ai trezit vreodata dimineata cu regrete legate de trecutul tau?
Da, dar am incercat sa alung orice regret.

14. Crezi in miracole?
Sunt posibile, dar nu in lumea mea.

15. Exista lucruri pe care nu le-ai spus din frica sau rusine?
Da, cand eram mai mica. Acum am curaj sa-mi spun propriile pareri fara sa-mi fie frica sau rusine.

16. Ti-e dor de cineva, in momentul asta?
Da.

17. Cum iti e mai bine, independent/a sau alaturi de cineva?
Uneori e mai bine sa fiu independenta, dar de cele mai multe ori am nevoie sa fiu alaturi de cineva.

18. Ai inselat/mintit/furat vreodata?
Da. Le-am facut pe toate.

20. Cum te vezi peste 10 ani?
Grea intrebare. Nu stiu. Cred ca implinita, atat pe plan profesional cat si sentimental… Mandra de toate faptele mele si fara niciun regret.

21. Brunete sau blonde
?Nu prea inteleg intrebarea… Sa zicem brunetele… :))

22. Pentru fete-baiatul care e intotdeauna la moda, fotbalistul, sau artistul? Pentru baieti-fata dupa care se intorc toti, cea care iti face ochi dulci doar tie, sau cea independenta care nu tine cont de parerea nimanui?
Artistul. :)

23. Iti plac surprizele?
Da, normal. :)

24. Esti usor infulentabil/a? Iti schimbi parerea sau punctul de vedere in functie de ceilalti?
Eram usor influentabila, acum nu prea mai sunt. Parerea oricum nu mi-o schimb, dar de multe ori dau dreptate celor din jurul meu, doar pentru ca nu am chef sa ma contrazic cu ei…

25. Prietenii sau prietenul/a?
Depinde. In general prietenii, dar o sa vina o vreme cand probabil o sa aleg prietenul.

26. Te consideri o persoana curajoasa?
Da. Si puternica. Si chiar nu exagerez. Daca m-ati cunoaste, ati stii.

27. Consideri ca poti sa o iei de la inceput oricand vrei?
Da. Mereu poti sa o iei de la inceput. :)

28. Ce apreciezi cel mai mult la o persoana?
Capacitatea de a lasa de-o parte propriile sale nevoi, dorinte pentru a se darui altor persoane.

29. Merita oamenii o a doua sansa? Le-o oferi?
Merita. Unii chiar merita. Si nu stiu daca de fapt merita ei sau noi avem nevoie sa le acordam a doua sansa ca sa nu ii pierdem…

.

2010-11-26T14:08:00.000+02:00

Am crezut ca pot.
Sa am rabdare, sa te astept sa alegi.
Am crezut ca o sa fie simplu. Ca trebuie doar sa imi indrept atentia spre alte lucruri, ca trebuie sa-mi umplu viata cu ceva.
Si poate ca nu e pentru mine toata asteptarea asta, tot hazardul...
Pentru ce?
Cata incredere sa ai intr-un om care nu ti-a dat niciodata vreun semn?
Ce inseamna pentru tine ca o sa fie bine? Asta? Pentru ca mie nu mi-e bine.
Si mi-ai promis! Si m-ai mintit!
Puteai macar sa ma anunti ca incepe furtuna.
Nu ti-as fi cerut nicio umbrela, m-as fi descurcat singura daca stiam ca vine...
M-ai facut sa te ador, iar apoi ai plecat ca un las.
Si imi vine in minte un singur cuvant: tradare. Tradare printule, tradare!

El...

2010-11-11T21:59:00.003+02:00

Încă mai crede că o să fie bine.
Că o sa vină proasta aia înapoi şi o să poată să-i atingă iar umerii şi antebraţul.
Că o să se iubească 50 de ani în mii de feluri şi că n-o sa se plictisească niciodată de buzele lui.
Că n-o să-l lase ca altă dată cu ochii-n soare, că n-o sa mai fugă după autobuze şi că vor aştepta amândoi, cuminţi pe o bancă, să ia un taxi.
E unul din oamenii ăia ce încă mai cred în iubire veşnică, iar eu mă chinui în fiecare zi să-l dezvăţ de visatul ăsta inutil.
O caută în continuare pe fata care i-a sucit minţile şi a plecat cu sufletul lui, la fel ca în toate filmele proaste de dragoste la care s-au uitat adesea împreună.
Ea şi-a bătut joc, dar pentru el nimic nu contează.
De câte ori i-a smuls bucăţi din inimă, de câte ori şi-a înfipt colţii în pielea lui sensibilă şi a sfâşiat-o fără milă.
Şi el urla că o iubeşte.
Şi încă mai crede că iubirea-i plină de suferinţă.
Şi o vrea înapoi pe a lui.

Îl întâlnesc adesea ca din întâmplare în metrou sau prin cafenele aglomerate.
Pierdut în mulţime, cercetează atent fiecare persoana pe care o întâlneşte şi speră ca undeva în spatele privirilor nepăsătoare ale trecatorilor, să îşi găsească muza.

Şi-a jurat că o va iubi pentru totdeauna, iar acum se ţine de cuvânt.
Chiar dacă iubirea lui s-a rătăcit undeva pe drum şi s-a pierdut printre fumul ţigărilor din barul în care se duce în fiecare noapte, să uite că a pierdut-o.

Contradictie.

2010-11-08T21:23:00.003+02:00

Incerc sa imi dau seama ce simti acum.
Am facut un exercitiu bizar azi dimineata.
Mi-am imaginat ca sunt in inima ta.
Ma uitam pe pereti, cercetam fiecare rana.
Am vazut niste cicatrici, undeva in coltul stang.
M-a durut.
Erau rani vindecate, dar candva pe acolo iesea sange, iar eu speram ca tu sa nu fii suferit niciodata.
Si din cerul ochilor mei, au inceput sa curga picaturi de ploaie.
Vroiam sa-ti sarut fiecare urma de pe inima.
Vroiam sa sterg cu buretele tot trecutul tau si pe al meu o data cu el.
Si sa o luam de la capat.
Intr-o lume noua, a noastra.
Vreau sa-mi creez propriul meu univers.
In care sa ai voie doar tu.
Sa ne incuiem in interior cu un lacat si sa ne prefacem ca am uitat unde e cheia.
Si sa ramanem acolo.
Pentru totdeauna.
Sau...
Inchide-ma in inima ta.
Pune-mi ziduri si gratii si zeci de lacate sa nu mai pot scapa.
Ajuta-ma sa nu te pierd.
Ajuta-ma sa nu ma pierd.
Si as vrea sa stiu ce gandesti...
As vrea sa stiu daca ai regrete si sa-ti alung fiecare gand urat.

Oare te cunosc atat de bine incat sa fiu sigura de ce-o sa urmeze?

Despre tine, in lipsa ta...

2010-10-25T22:01:00.004+03:00

Mi-e dor sa ma cuprinzi cu bratele tale puternice.

Mi-e atat de dor sa fiu eu. Pentru ca de cand ai plecat, sunt doar o umbra.

As veni sa te caut, as merge oriunde daca as avea siguranta ca te voi gasi. M-am saturat sa alerg dupa fantasme. M-am saturat sa te caut in chipurile, dar mai ales in sufletele altora. M-am saturat sa rascolesc prin suflete straine in cautarea unei particele cat de mici, care sa-mi aminteasca de tine.

In lipsa ta, noptile au devenit mai lungi, iar momentele de tristete mai evidente in viata mea.
Mi-as dori sa te intorci, dar stiu ca pasii tai grabiti nu mai merg de mult spre mine, acum au probabil alta directie, alta muza...
Mai stii cand ma pictai?
Ma asezai pe o canapea veche si rupta, imi dezgoleai umerii si imi ridicai barbia. " Priveste drept inainte si nu te misca", dar eu ma miscam mereu, ca un model ce nu si-a invatat bine rolul. Eram incapatanata " Dar de ce sa nu ma misc? N-ar fi mai bine sa-mi surprinzi dinamismul in pictura ta?" si incepeam sa dau din picioare ca o fetita razgaiata care nu si-a primit cadourile de Craciun.
Tu imi explicai calm ca ai dori sa-mi desenezi liniile corpului meu si ca ai nevoie sa stau nemiscata pentru asta. " Cat timp?", "Cateva ore, iubito...", " Nu pot astepta atat, ma voi plictisi aici, pe canapeaua asta", "Ma iubesti?" ," Da.", " Atunci n-o sa te plictisesti. Gandeste-te cat de mult voi aprecia ce ai facut... Va fi o pictura perfecta".
Si am stat. O ora, doua... Nu mai simteam amorteala, nici oboseala. Am facut-o pentru tine.

Dar toate astea au trecut, acum sunt singura si mi-as dori sa te intorci sa ma pictezi iar.
As sta nemiscata o viata, doar sa te simt aproape.
Picteaza-ma in culori calde pentru ca asa a fost iubirea noastra, calda...

Cat as vrea sa te intorci...

Inchisoare de ingeri.

2010-09-26T21:14:00.003+03:00

Sunt multi acolo.
Legati in lanturi isi asteapta sentinta.
Cu ochii lor sinceri si curati se zbat sa inteleaga de ce se afla in acel loc intunecat.
Pielea lor alba straluceste chiar si in acele colturi mucegaite ale lumii.
Sunt sinceri, dar gardienii care ii pazec nu pot vedea bunatatea lor angelica.
Nu se zbat. Nu vor sa scape din lanturi. Forta lor le-ar rupe in cateva secunde, dar ei nu vor sa incalce nicio regula.
S-au lasat prinsi, legati, batuti si calcati in picioare cu brutalitate pentru ca au vrut sa demonstreze lumii ca se inseala.
N-au reusit.
De ultima data cand au trecut ei pe aici, Planeta s-a schimbat. Nimic nu mai merge cum trebuie.
Oamenii nu mai au suflete, au minti demonice. Vor sa distruga tot. Ce-i acela adevar intr-o lume in care fiecare cuvant se poate interpreta in mii de feluri?
N-o sa mai fie liberi niciodata.
Isi vor trai eternitatea in inchisoarea propiei lor vointe.
Sunt buni. Prea buni sa stea afara, printre muritorii cu trupul si sufletul patate de rautatea lor exagerata. E mai bine in inchisoare. Acolo puritatea lor va ramane neatinsa... Nu se vor murdari niciodata.
Poate li se va face mila si ii va executa cineva intr-o zi... Poate asa vor ajunge inapoi in lumea lor.
Sau poate vor ramane prinsi, agatati cumva intre cele doua lumi. Intre rau si bine, intre lumina si intuneric.

Nu gasesc niciun titlu acum.

2010-09-11T18:54:00.005+03:00

Ce daca?

2010-09-02T14:08:00.005+03:00

Si ce daca gresesc? Sunt om, lasati-ma sa fac lucruri imperfecte.
Si ce daca o sa regret? Sunt bine acum si oricum stiu ca pentru fiecare clipa de fericire o sa primesc doua de tristete.
Ce daca a trecut vara? In toamna mea este inca cald si va fi asa poate pana vara viitoare.
Ce daca toti din jur se agita? Eu vreau sa raman in visul meu, nu vreau sa ma trezesc. Agitatia lor nu face decat sa-mi intretina visul ca pe un foc de tabara in care se arunca mereu cateva crengi.
Ce daca incepe scoala? O sa cunosc oameni noi, o sa-mi fac prieteni si o sa capat din nou un program echilibrat de somn, studiu, mancare...
Ce daca am fost aeriana toata vara? Acum imi revin. Incer, dar sigur.
Ce daca m-am distrat 3 luni de zile si ce daca nu regret nimic din ce ar trebui s-o fac?
Ce daca mi-am permis sa-mi acord MIE tot timpul de care dispun?
Ce daca m-am razgandit de o mie de ori si am ajuns tot de unde am plecat?
Ce daca ma bucur pentru altii la fel de tare cum ma bucur pentru mine?
Ce daca am incredere?
Ce daca sunt mai matura decat ma cred unii si ce daca pastrez anumite ganduri doar pentru mine?
Ce daca am invatat sa fiu rece, dar calda in acelasi timp?
Ce daca am invatat sa dau doar cat mi se da, iar atunci cand nu mai primesc sa ma simt ca la inceput?
Ce daca am facut "cercetari secrete" despre diferite tipuri de oameni ca sa invat cum sa ma port cu ei in viitor?

Maine plec in Turcia, la mare( Kusadasi).
Revin duminica viitoare, pe 12, cu amintiri, vise si impresii din calatoria mea.
E ultima mea saptamana de libertate.
Si imi vine sa tip de fericire ca am avut o vara de neuitat.:x
Le multumesc lor. Tuturor celor care prin gesturi mici mi-au facut zilele mai placute si mi-au daruit cea mai reusita vacanta.
Am spus-o de multe ori vara asta: M-am distrat!
Chiar daca toate planurile de la inceput au fost in zadar. Chiar daca niciunul nu s-a realizat( sau aproape niciunul), vacanta mea a fost perfecta! A fost peste planuri, peste asteptari, peste dorintele mele.
Si, nu conteaza anotimpul atata timp cat in sufletul meu, amintirile vor avea mereu mirosul placut al marii.

Multumesc celor care mi-au citit vara aceasta blogul.
Sper sa il cititi si de acum inainte.
Nu stiu daca voi avea net in Turcia, dar daca voi avea, promit sa postez ceva. Cateva poze, niste informatii...
La revedere, dragilor. >:D<

Sfarsit de vise.

2010-08-23T11:54:00.004+03:00

Daca eu as fi alta, iar noi nu am avea un trecut ca acesta probabil ti-as cere sa te intorci.
Dar acum stiu ca e prea tarziu pentru sperante.
A fost frumos si a trecut.
Nu stiu cine a gresit. Nu stiu daca ne-am pierdut. Poate ca acesta era planul. Poate noi doar l-am respectat.
Iubirea noastra a fost ca o cursa intr-un carusel. Intai stai la coada, cumperi doua bilete si esti avetizat de durata cursei "aveti 4 minute", te urci, caruselul porneste usor, dar pentru ca timpul e scurt ajunge repede la o viteza care sa te faca sa simti adenalina. Si se opreste. Chiar cand ajungi sa simti placerea, sa scapi de teama si sa te bucuri de fiecare rotire, se termina. Vine un om si striga la tine "da-te jos, mai sunt si altii care stau la coada sa prinda locuri", iar tu vrei sa tipi ca n-ai chef sa te dai jos, dar iti amintesti ca "aveti 4 minute" si ca ele tocmai au trecut.
Noi am avut un sfarsit anuntat, la fel ca trenurile in care te urci stiind clar unde au ultima statie si cate ore fac pana la destinatie.
Nu sunt dezamagita.
Nici macar nu ma doare.
Ma simt ametita, pentru ca tocmai am coborat din carusel.
Dar aceasta stare e trecatoare, iar eu stiu ca ma voi simti mai bine in doar cateva clipe.
Si voi ramane cu amintirile dintr-un carusel in care n-o sa ma mai urc.
Nu acum.
Poate niciodata.
Poate viata e mai frumoasa decat cred eu...

Viteza.

2010-08-15T10:22:00.004+03:00

Timpul nu sta niciodata in loc, iar eu alerg dupa el ca la un adevarat maraton.
Totul e in miscare, nu e timp de regrete.
Remuscarile le pastrez pentru mai tarziu, acum trebuie sa fug.
Ma uit in spatele meu sa vad daca mai este cineva, dar nu zaresc pe nimeni.
Oare doar eu alerg dupa timp? Oare doar eu mai am putin pana sa-l ajung? Sau oare sunt toti inaintea mea?
Cineva m-a intrebat odata de ce ma grabesc asa, iar eu i-am spus ca timpul nu asteapta pe nimeni si daca vrei sa ai parte de el, trebuie sa-l prinzi tu. Apoi el m-a intrebat daca nu imi pierd cumva timpul, alergand dupa timp.
Ciudata intrebare... N-am putut sa-i raspund, ma grabeam.
Si ma simt ca intr-o roata mare care se invarte undeva la inaltime, deasupra unui oras de beton.
Mai repede, mai repede.
Se invarte, iar eu simt ca o sa mi se faca rau si o sa cad.
Si timpul inca se scurge, iar eu sunt tot in spatele lui, pierzand propriul meu timp.
Nu pot sa ma opresc acum.
Viteza e prea mare, m-as putea izbi de ceva.

Am pierdut...

2010-08-12T22:42:00.005+03:00

M-am aruncat in jocuri periculoase.
Am facut greseli si am pierdut.
Am stiut de la inceput ca nu e bine, dar aveam nevoie.
Acum doare.
Sunt suparata, dar nu pe altii.
Sunt suparata pe mine pentru ca nici macar acum nu regret.
Cum sa nu regreti ca ai pierdut?
Sunt altfel si lumea din jurul meu pare diferita.
Doare cum n-a mai durut nimic pana acum.
Nu simt durerea, dar ma macina si imi rascoleste inima ca un pradator care sfasie pielea victimei sale.
Sange.
Simt sange cum imi trece prin fiecare vena si cauta o cale sa-mi iasa din corp. L-as ajuta, dar imi este prea teama...
Mi-a fost frica. Am trecut peste tot. Principii, orgoliu, pareri si presentimente.
Si-am pierdut.
Mai mult ca niciodata.

Trec prin niste schimbari greu de explicat.
Ma sufoc in propriile mele limite.
Daca ar putea sa ma ia cineva de aici...

Gol.

2010-08-08T21:08:00.003+03:00

Nu mai am nimic in mine.
Traiesc intr-o lume care nu-mi mai apartine, desi o numesc "a mea".
Sentimentele mele au inghetat. Cuvintele nu mai au ecou cand le rostesc, la fel ca alta data.
Ma mint.
Atat de des ma pierd in propriile mele minciuni.
Fericirea e un concept pe care l-am uitat.
Nu rad pentru ca ma bucur. E doar un instinct din trecut, care imi aduce aminte ca am fost om.
Mi-e dor de tine. Cu timpul, mi-am dat seama ca eram dependenta.
Am respirat atat de mult parfumul tau, am trait atat de mult ghemuita in bratele tale, incat am suferit un adevarat soc cand te-am pierdut.
Acum, desi vorbesc cu detasare despre tine, inca mi-e dor.
Nu e nicio diferenta intre o dependenta de droguri si dependenta mea pentru tine. Tu esti drogul meu care ma purta in Paradis si care ma facea sa plutesc.
Dar te-ai terminat, iar eu n-am mai avut bani sa continui.
Am intrat in sevraj o perioada.
Apoi m-am vindecat.
Dar dorinta de a te consuma este in continuare prezenta in mine.
Ma macina in fiecare dimineata si ma face sa te vreau.
Chiar de va trebui sa ma lege, n-am sa te mai gust in veci!
Mi-ai facut rau, iar acum ma mint ca pot si fara tine.
Si nu-mi pare rau.
Chiar daca uneori si asta este o minciuna.

Nu mai cred.

2010-07-30T19:23:00.003+03:00

Nu stiu unde esti acum, dar stiu ca eu sunt singura.
A trecut asa mult timp.
Nu-mi mai aduc aminte chipul tau. Cand te visez, iti vad doar ochii.
Imi aduc aminte cat imi placea sa ma ghemuiesc intre bratele tale puternice si sa-mi asez capul pe pieptul tau. Era singurul loc unde ma simteam in siguranta, dar acum nu-l mai am.
Cand sunt trista nu mai am umarul tau. Lacrimile imi ating acum barbia pentru ca tu nu mai esti sa mi le stergi de pe obraz.
Am avut incredere. Nu credeam ca vei pleca, dar ai facut-o.
De-atunci mi-am jurat sa nu mai cred in iubire. In lumea noastra nu exista printi si printese.
N-am ramas cu nimic de la tine.
N-am nicio dovada ca iubirea noastra a fost reala.
Poate a fost doar iubirea mea.
Am incercat sa te tin aici. M-am agatat de tine de teama sa nu te pierd. M-am luptat cu toti pentru ca am stiu ca merita, dar am sfarsit ca toti ceilalti.
Si de astazi, nu mai cred in nimic.
S-ar putea sa fac greseli in viitor si asta ma sperie.
As vrea sa mai fiu cum eram, dar fara tine sunt altfel.
Am sa ma pierd printre amalgamul lor de idei si iubiri neimplinite. Nu sunt cu nimic mai speciala decat restul oamenilor chiar daca tu ma faceai sa ma simt asa...
Imi pare rau, dar de astazi nu mai cred ca exista "noi" cu adevarat. Nicaieri.

Suferinta ta.

2010-07-24T18:57:00.005+03:00

Candva vei intelege de ce am pus capat acestei iubiri imperfecte.
Stiu ca tu crezi in noi, , dar nu vezi ca tot ce a ramas sunt doua umbre, chipurile s-au pierdut.
Incerc sa imi imaginez lumea ta.
E asa cald acolo sus... Te-ai hranit cu atatea iluzii, te-ai agatat de atatea ori de franghii care s-au rupt...
Si stiu ca vorbele mele vor ingheta pentru cateva clipe tot ce te inconjoara.
Iti vad suferinta si ma face sa ma simt atat de mica pe langa tine... Ma intreb cum de suporti sa traiesti asa in propriul tau univers... De ce nu ti-l schimba cineva?
Candva am crezut ca te pot ajuta. Am crezut ca daca vreau, va fi simplu, dar m-am inselat.
Trebuie sa plec si nu te pot lua cu mine.
Nu te pot lua din lumea ta, abia acum am inteles ca pe tine suferinta te defineste, iar eu nu pot sa mai car suferinta in spate.
Esti puternic. De parca toate durerile lumii ar sta pe bratele tale.
Ma doare sa te vad asa.
Sper sa iti gasesti linistea.
Sper ca pe umerii tai sa mai aiba loc inca o persoana, care sa te scape de toate celelalte.
Ceva imi spune ca vei fi bine.
Esti puternic.
Eu nu am atata putere...
Poate n-am inteles nimic.

Iubire, soare si nisip.

2010-07-17T20:14:00.005+03:00

Soarele straluceste deasupra noastra.
Noi suntem aici jos si ne iubim, sub razele lui fierbinti.
Zambim si asta e tot ce conteaza.
Dar soarele arde din ce in ce mai tare. Caldura sa devine insuportabila. Ne sufoca iubirea, iar noi ne topim tinandu-ne de maini si privindu-ne unul altuia durerea din privire.
Tu imi poti simti teama si eu o pot simti pe a ta.
Of, cat mi-as dori o ploaie acum!
E cald.
Ne topim.
Lacrima mea ce abia a cazut pe obraz se transforma in vapori si o ia in sus, spre cer.
Tu incerci sa-mi spui ceva, dar buzele tale sunt uscate.
Vrem o picatura de apa rece.
Nu e nimeni sa ne ajute.
Privesc in jur, dar tot ce gasesc cu privirea este nisip.
Si cad.
Suntem amandoi jos, in genunchi, iar nisipul aspru si fierbinte imi raneste pielea.
Nu am fost facuta sa simt aceasta durere.
Nu e pentru mine.
E prea mult.
Tu esti puternic. Te ridici si incerci sa ma tragi dupa tine, dar nu reusesti.
Iti spun sa ma lasi pentru ca nu voi mai putea continua aceasta calatorie fara sfarsit, sub un soare atat de fierbinte.
Tu nu vrei sa pleci, dar eu te implor asa ca o faci.
Raman acolo, pe nisip, scufundandu-ma cu fiecare secunda care trece...
Cand mai aveam putin pana cand trupul meu sa fie acoperit de finitiv, o ploaie rece se revarsa peste trupul meu incalzit.
Imi da putere si eu ma ridic.
Te strig, dar tu nu mai esti acolo.
Si ma supar pe mine pentru ca n-am luptat mai mult, pentru ca nu te-am lasat sa ramai langa mine.
Imi zic in gandul meu ca vremea de aici e ca iubirea noastra. Atat de fierbinte zile la rand, apoi atat de ploioasa...
Stiu ca nu te vei intoarce.
Ma plimb prin nisip incercand sa gasesc un capat al calatoriei mele.
Poate am sa te gasesc eu...
Inainte sa ma topeasca cu adevarat soarele.

Peisaj. ( Nu e vara mea... )

2010-07-13T15:01:00.004+03:00

Am invatat din nou cum e sa mergi desculta pe nisipul mult prea rece si aspru pentru niste talpi asa de fine...
M-am taiat in scoici si m-am intrebat de ce naiba nu le asaza cineva cu partea neteda in sus...
Plaja e ciudata si pustie.
Ploua mereu.
Parca totul e diferit fata de verile trecute pe care le iubeam.
Nu... Asta nu e vara mea!
Cred ca s-a defectat ceva la lume...
S-a facut o greseala, imi vreau soarele inapoi!

~ Postarea aceasta si cea de dedesubt, sunt scrise de cand eram la mare. Am reusit in sfarsit sa le transcriu de pe foi.:D ~

Rgrete...

2010-07-13T14:54:00.003+03:00

Sunt lucruri ce nu le-am facut,
Sunt oameni ce i-am iubit.
Sunt clipe cand nu am putut,
Persoane care m-au mintit.

Clipe cand vroiam sa dispar
Sa las toate visele-n mare.
Locuri de unde am vrut sa sar,
Zile cand spuneam ca ma doare.

Regret c-am visat
La lumini orbitoare.
Regret c-am uitat
Ca pe cer este soare.

Dar toate au trecut
Acum imi este bine
Si chiar de n-am crezut,
E soare pentru mine.

O amintire. Atat.

2010-07-09T23:34:00.004+03:00

Azi mi-am facut curat prin suflet si am dat peste tine.
Puteam sa jur ca te-am aruncat de acolo...
Si-atunci cand te-am gasit, zeci de amintiri au inceput sa se invarta in jurul meu, atat de repede ca m-au ametit.
Am inceput sa-mi aduc aminte de toate lucrurile marunte pe care noi doi le-am avut candva.
Oare cum de ne-am pierdut?

Ma intreb cum am fi fost acum...
Cate ar fi mers altfel daca nu ai fi plecat...

Apoi mi-am amintit de jocurile noastre prostesti.
Jocuri care ne-au terminat, pana ne-au redus toata iubirea din lume la un singur cuvant: alegere.
Intr-o zi a trebuit sa aleg intre ei si tine.
Te-am ales fara sa ma gandesc la alternative.
Apoi, in alta zi a trebuit sa aleg intre mine si tine.
Din nou tu ai fost singura optiune pe care am putut sa o accept.

Si intr-o zi...
Intr-o zi nu mi-ai mai dat de ales.
Mi-ai spus: plec si ai facut-o fara sa-ti pese de nimic.
Am simtit cum toata iubirea ce ne-a legat s-a rupt ca o coarda de care trageam amandoi, dar in sensuri diferite.

Da, asa ne-am pierdut. Acum mi-am amintit.

Am invatat mai apoi sa te urasc, sa-mi doresc sa nu ne fi iubit niciodata.

Te-am luat din suflet pentru a nu stiu cata oara si te-am aruncat departe, sa nu te mai visez in veci!
Si stiu ca intr-o zi, cand voi face din nou curat, te voi gasi acolo, de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Am sa te arunc iar departe, doar pentru ca stiu ca te vei intoarce.
Altfel n-as fi facut-o niciodata!

Schimbari

2010-07-08T17:25:00.004+03:00

Nu stiu ce e cu mine.
Nu ma mai recunosc, dar nu m-am schimbat in niciun fel.
Poate sunt doar plictisita.
Nu sunt eu.
Sau poate asa o sa fiu de acum inainte...
Poate are legatura cu sfarsitul ala.
Sau poate cu inceputul.

Poate nu are legatura cu nimic si gata.

Vreau sa scriu ceva. Chiar vreau, dar nu stiu ce... Nu stiu despre ce.
Intr-o zi voi sti.
Si voi scrie.
Pana atunci m-am apucat de un alt proiect dragut. Are legatura tot cu scrisul si este cel mai dificil lucru pe care l-am facut pana acum.
Nu vreau sa dau detalii, sper ca pana la sfarsitul verii sa termin chiar daca intre timp mai vreau sa fac multe alte lucruri.
Am un plan pentru vara asta. Dar deocamdata ma plictisesc. :))
Urmeaza sa ma apuc serios de respectarea planului. :P
De saptamana viitoare.

Intrebari si raspunsuri...

2010-07-07T22:17:00.006+03:00

~Imi place sa cred ca nu mi-am abandonat blogul...
Ca pur si simplu n-am avut nimic bun de zis... :))~

Am gasit o chestie cu intrebari din BVG care pot fi transformate intr-o leapsa interesanta...
M-am gandit sa le pun aici... Si sa raspund la ele... Le poate lua oricine...

Ce iti lipseste pentru a putea fi fericita?
Un zambet.

La ce simt ( vaz, auz, miros, gust, atingere) ai putea sa renunti? De ce?
La miros... Pai as simti gustul... M-as descurca si fara el... Cred.

Daca ai merge la o intalnire cu tine, te-ai placea?
Da. M-as adora.:))

Esti politicoasa?
Pai... Da. Chiar cred ca sunt.

Ai renunta pentru iubirea vietii tale la sarutat si tandreturi?
Da.

Te simti vreodata singura cu toate ca ai prieteni? Daca da, de ce?
Pai da... Sunt si momente din astea... Mai ales cand sunt plecati... Sau cand tin eu supararea ca proasta... :)) Sau ei...

O prietenie presupune povestirea tuturor secretelor?
Aproape. Adica depinde de prietenie... :D

Ai renunta la o intalnire cu un tip pentru zi petrecuta cu fetele?
Da. Pentru ca tipul ala intr-o zi o sa plece... Prieteniile ( unele) sunt pe viata.:)

Daca ceva merge gresit cauti vina la tine sau la altii?
Intai la altii, apoi la mine.:))

Crezi ca esti matura?
Pentru varsta mea eu zic ca da.

Iti doresti la sfarsitul vietii sa mori sau sa te reincarnezi intr-un animal?
Sa ma reincarez intr-un animal... Macar nu ma pierd definitiv... :))

Daca ai putea sa citesti ganduri, dar sa afli si lucruri neplacute, ai face-o?
Da.

Stiu ca nu e o postare tocmai interesanta...
Dar nu stiu ce sa scriu acum.
Nu prea am inspiratie, iar la intrebari e mai simplu de raspuns...
Sper sa revin maine cu ceva mai dragut...

Sfarsit.

2010-07-03T15:19:00.003+03:00

Stiam inca de cand ne-am cunoscut ca avea sa se termine.
Ceva din mine imi spunea sa nu dau totul, ca sa am mai putine de recuperat la final.

A fost frumos.
A fost un vis pe care l-as visa in fiecare noapte, daca as putea...

Zeci de amintiri imi spun ca ai fost aici, dar eu nu le cred.
Daca ai fi fost aici, n-ai fi plecat ca toti ceilalti...

Nu stiu daca ma doare.
Nu stiu pentru ca nu m-ai invatat sa separ iubirea de ura, fericirea de tristete.
Pentru noi totul era la fel.
"Te urasc" ne provoca acelasi sentiment ca "Te iubesc" pentru ca am crezut ca e mai bine sa nu punem pret pe cuvinte.
Ne-am mintit mult.
Dar nu unul pe celalalt.
Ne-am mintit singuri.
Ne-am mintit pe noi...

Si acum, trebuie sa avem puterea de a merge mai departe.
O caut peste tot in mine.
Jur ca am rascolit fiecare colt, dar n-o gasesc.

Si nu il vad ca pe un final trist.
Era un dezastru previzibil...
Sper sa fim bine.
Amandoi.

Boboaca in Sincai :D

2010-07-02T17:20:00.005+03:00

Heii...
Am vurt sa scriu asta ieri, dar eram putin cam prea entuziasmata si am zis sa astept pana azi... :))
Sunt boboaca in Sincai, la filologie... \m/
Felicitari tuturor fostilor mei colegi pentru ca au intrat la liceele la care au vrut >:D<.

Si, felicitari dragi boboci sincaisti, viitori colegi de clasa/profil/liceu :D.

Daca treceti pe aici ( si nu va am inca in lista de mess ) imi puteti lasa un id sau... Ma puteti baga voi in lista (ciucalata_ta_amaruie_2010). Am de gand sa imi fac alt id, dar promit sa va anunt pe toti atunci cand o voi face, asa ca pana atunci luati-l pe acesta.:D

Sper sa fie binee...
Sper sa fi ales liceul potrivit... :D
Pana acum sunt super-mega incantata de Sincai. :D
Deja vorbesc de liceul "MEU" si alte chestii din astea... :))

Sper sa se organizeze intalnirea bococilor cat mai repede. :D
Si sa venim cat mai multi.:)

Cam atat...
Chiar sunt fericita \:D/.

Daca as fi o portocala...

2010-06-30T15:11:00.002+03:00

As vrea sa ma storci de amintiri ca pe o portocala cu mult suc acrisor.

Apoi sa ma amesteci cu picaturi de lamaie si sa ma bei asa, fara zahar sau coloranti artificiali.
Daca as fi o portocala, ti-as umple gura de arome racoritoare.
Ti-as aluneca pe limba si apoi as lua-o in jos si as curge prin tine…

O parte din mine ar ramane pe buze si ti le-ar curata de toate saruturile fostelor tale iubite. Te-ar putea ustura putin, dar in final te vei simti mai bine.

Ti-as curata toate regretele si as putea patrunde in cele mai intunecate parti ale sufletului tau si sa le aduc lumina.

M-as pierde prin tine, printre dorintele si visele tale.

Asta doar daca as fi o portocala...

Am venit.

2010-06-29T16:32:00.004+03:00

Da, am ajuns in sfarsit acasa. :)
De fapt aseara, dar nu am postat nimic pentru ca n-am stiut ce sa scriu.
Nici acum nu stiu...

Despre mare...
Pai e tot acolo... Si cu exceptia faptului ca a plouat mult, a fost la fel ca de fiecare data...

Am scris cateva chestii pe acolo, dar o sa le postez mai tarziu pentru ca unele le am in laptop, iar altele pe niste foi...

Revin mai tarziu cu detalii...
Inca nu mi-am revenit... :))

De aici...

2010-06-23T23:31:00.004+03:00

Sunt la mare.
Luni a fost soare si m-am bronzat. Mi-a mirosit pielea a ulei de plaja si parul a mare.
Marti dimineata au fost nori, iar dupa pranz am facut din nou plaja si m-am mai bronzat putin.
Astazi a plouat. Nu pot sa zic ca mi-a parut rau de ploaie... Nu m-am plictisit. Nu prea mult. :))
In fiecare dimineata am iesit la "alergat".Oricum, alergam ce alergam, apoi o luam pe plaja si mergeam multtt prin apa...
E chiar placut.
M-am taiat in scoici. :)
Singura durere de care nu-mi pare rau si la care nu fac acel "auu" de fetita razgaiata.
Ma gandesc deja la chestiile pe care le am de facut cand vin acasa.
Unele ma incanta, altele ma fac sa vreau sa nu se mai termine saptamana.
Maine as vrea putin soare. :)

Revin...

Si-am sa plec la maree... :)

2010-06-20T21:44:00.003+03:00

Maine plec la mare.
O sa am net si tot restul, dar nu promit ca o sa postez...
Cel putin, nu zilnic.:D
Revin peste o saptamana...
Sper sa nu-mi simtiti lipsa... :D
Daca ploua... Voi posta mai des...
Dar va rog, lasati-ma sa am parte de soare. :x
Am nevoie.
:)

Hai sa ne mintim...

2010-06-18T12:56:00.003+03:00

Vara asta am chef sa ne mintim, sa ne prefacem ca e perfect totul.
Doar pana la toamna, apoi te las sa-mi iei visele.
Am nevoie de tine la fel de mult cum am nevoie de mare. Si crede-ma, chiar am!

Vreau sa ma minti si sa-mi spui tot ce de fapt poate nu simti.
Nu-mi spune ce crezi, spune-mi in ce nu crezi.
Minte-ma dimineata si spune-mi "buna" zambind in timp ce imi asezi pe pat o raza de soare in locul micului dejun...
La pranz spune-mi ca ti-e dor... Hraneste-ma cu sperante, iubeste-ma cu lacrimi.
Seara da-mi drumul si pleaca sa-mi cumperi fericire de la colt...
Inainte de culcare doar priveste-ma. Nu ma saruta si nu ma atinge. Doar uita-te la mine si asculta-mi respiratia in timp ce eu adorm... In siguranta, langa cel ce ma minte pentru ca asa vreau Eu.

Si poate minciunile vor deveni adevar.
Poate Marea ne va lega cu-adevarat.
Poate n-ai sa mai vrei tu sa pleci.

Si totusi, minte-ma doar vara asta!
Apoi o putem lua de unde am ramas...

Leapsa

2010-06-17T20:31:00.004+03:00

1.Care este cheia fericirii tale? Ce te face să zâmbeşti în fiecare zi?
Hmmm... Ma face sa zambesc o amintire... Mai multe. :) Si in rest zambesc fara motiv. Le numesc zambete neconditioanate sau fericire neconditionata si ma bucur sa o impart cu cei din jur.

2.Care este modelul tău în viaţă?
Nu pot sa zic ca am asa ceva. Imi place sa iau cate ceva bun de la toti si sa incerc sa le urmez exemplul. Mama pentru puterea cu care trece peste orice, tata pentru ambitie, Tudor Chirila pentru cum gandeste si nu stiu... Cred ca mai sunt cativa.

3.Crezi că ai pe cine să te bazezi când dai de greu?
Eu cred ca da...

4.Titlul melodiei preferate este?
O schimb o data la 2-3 zile dar acum este " Emeric Imre - Nebun de alb".

5.Păstrezi ceva ca amintire de la o persoană dragă?
Da.

6.Două lucruri pe care le ai mereu la tine?
Telefonul si visele. :)) Nu au nicio legatura intre ele... :))

7.Ce înseamna ura pentru tine?
Pentru mine ura inseamna atunci cand s-a pus atat de multa iubire incat s-a terminat toata si atunci a ramas ea...

8.Crezi că dincolo de moarte este viaţă?
Nu. Nu cred...

9.Poţi uita repede problemele?Poţi uita durerile din trecut?
Problemele le uit repede dupa ce le-am rezolvat, iar durerile din trecut se pot doar ierta celui care le-a produs, de uitat... Niciodata!

10.Cea mai mare realizare de până acum este?
Off... La 14 ani nu ma pot lauda cu prea multe. Poate ca ar fi poeziile care mi s-au publicat intr-o carte... Sau ca am avut cea mai mare medie de admitere la liceu din scoala. ( Ce-mi mai place sa ma laud uneori... :)) )In rest nu stiu... Sper sa am in curand o alta realizare de care insa nu o sa spun nimic...

Confuzie...

2010-06-17T19:57:00.005+03:00

Iar am doua "eu" in mine...
Iar se bat amandoua pe te miri ce si iar ma pun pe mine sa aleg invingatoarea...
Cata confuzie...
Nu stiu in ce parte sa o iau asa ca am decis sa stau pe loc. O vreme o sa fiu aici.
Stiu, o sa ma mint ca totul o sa ramana la fel si ca daca eu stau pe loc si lumea se va opri pentru mine...
Ce copil sunt!
Sa ma trezeasca cineva!
Sa-mi dea cineva o palma si sa-mi spuna ca sunt proasta si ca totul s-a terminat...
La ce mai visez eu?
E tarziu si stiu asta...
Ahhh... Dar nu pot!
Da... Spuneti-mi replica aia cu " Nu exista nu pot, exista doar nu vreau"...
Ba exista!
Cum sa nu existe daca eu o simt in mine de cate ori incerc sa ma rup de niste lucruri...
O sa ma credeti cu adevarat proasta daca va spun ca e a doua oara cand mi se intampla...
Doar ca, acum e atat de DIFERIT.
O simt...
Simt ca e cu totul altfel. Mai greu de uitat, mai intens, mai repede, mai complicat si de un milion de ori mai real.

Poate o sa ma schimb. Am planuri pentru vara asta, dar ceva inca ma mai tine pe loc.
Daca o sa fie bine, o sa raman pe loc pentru totdeauna.
Daca o sa iasa rau, o sa ma apuc de tot ce o sa numesc pe scurt "restul".
Pentru ca da... Pot spune ca acum sunt prinsta intre ceva si restul...

Stiu ca n-o sa scap curand de confuzie...
Oare in viata merge totul cu liste de motive pro si contra ca sa mergi mai departe sau sa stai si sa lupti?
Daca da, o sa incerc.
O sa pun totul pe niste hartii... O sa le pun una langa cealalta si o sa analizez optiunile...
Stiu ca n-o sa iasa nimic pentru ca sunt mult prea visatoare pentru astfel de planuri.:))
Insa trebuie sa fac ceva si sa-mi pun gandurile in ordine in maxim o luna...

P.S. E vara si cu toate ca sunt confuza, ma simt binee. Zambesc si visez si promit sa fac asta cat de des pot.
In fond, sunt probleme pe lumea asta mult mai grave decat cele de care imi fac eu griji...
Stiu ca pot sa fac orice.
Stiu ca pot sa schimb lumea. Lumea mea, desigur. :)

Ce mult te iubeste...

2010-06-15T18:56:00.003+03:00

Te rog sa ma crezi, te iubeste!

Atat de mult...
Si-ar face atatea pentru tine...
Ti-ar da toata lumea ei, toate visele, fiecare idee, fiecare intamplare sau amintire. Ti-ar da tot si nu s-ar supara daca le-ai arunca pe toate, dar ai lua-o in brate.

S-ar bucura la fiecare nimic pe care i l-ai arata.
S-ar bucura cand ai minti-o pentru ca ar crede ca incerci sa o protejezi.

N-ar trebui sa ii explici nimic. Doar sa o saruti din cand in cand in timp ce ea ar inchide ochii.
Ar fi placut sa o saruti, si sa o admiri in timp ce ea incearca sa fure cat mai mult din tine...

Stiu ca te iubeste. Si o stii si tu, dar orgoliul tau puternic nu te lasa sa recunosti...

Te iubeste cu totul. Cu toate calitatile tale, dar mai ales cu defectele...
Iti adora defectle pentru ca astfel simte ca situatia devine oarecum echilibrata.

Ar fi atat de simplu sa o iubesti pe ea.
Nici nu ar trebui sa o arati. Si-ar da seama de cum te vede cat la suta ocupa in inima ta.

Te-ar iubi. O viata. Daca ar putea te-ar iubi mai mult de atat...

Are iubire cat se te-nveleasca cu ea in fiecare seara la culcare, iar dimineata o poate arunca la gunoi pentru ca oricum, mai are suficienta pentru toate noptile ce ar urma...

Ce mult...
Atat de mult....
Cata iubire iti poate oferi aceasta fiinta!
Iti iubeste absenta, prezenta, umorul... Iti iubeste ideile, universul si palmele... Sa nu uitam palmele.

Insemni atat de multe pentru ea...

Dar nu te va obliga sa-i ramai alaturi nici macar o clipa.
Pentru ca te iubeste.
Cel mai mult.

Egoism...

2010-06-13T22:52:00.004+03:00

De ce te vreau?
Atat de des ma-ntreb de ce nu pot pur si simplu sa te las sa pleci...
Ce usor ar fi!
"Du-te! De acum traieste dupa propriile reguli!".
Ahh, nu pot!

Nu pot sa renunt la tine si stiu ca asta ma face putin egosita...
Am fost mereu egoista cand a venit vorba de "noi".

Ma suparam asa de rau cand aveam impresia ca cineva vrea sa te imparta cu mine...
Eu vroiam sa fi doar al meu!

Inca mi-e greu sa te las sa pleci stiind ca singurul drum pe care poti merge e peste sufleul meu.
Calca-l!
Hai du-te!
Atat de simplu...
Doar du-te.

Da, eu voi fi bine!
Am sa invat sa traiesc fara tot ce ai insemnat tu.
In timp n-am sa te mai visez.

Pleaca, daca asta te face fericit...
Lasa-ma pe mine.
Voi fi bine daca voi stii ca esti fericit,

Am...
Am nevoie de tine, dar nu vreau sa par egoista asa ca du-te!

Sentiment...

2010-06-12T19:56:00.003+03:00

Si sti tu mai bine decat ceilalti ce e iubirea?
Ai cunoscut tu mai bine ca ei adevaratul sens al acestui cuvant atat de simplu de rostit?

Nu!
Esti la fel ca toti ceilalti. Cu nimic mai special...
Bine... Poate doar putin.

Te-ai simtit si tu vreodata ca si cum ai avea sufletul gol? Sau ca si cum nu l-ai mai avea deloc...

Te-ai temut si tu, ca si mine, de schimbari?

Te-ai temut sa iei decizii? De greseli, de cuvinte care ar putea strica tot, de o imbratisare?
Pentru ca eu m-am temut de toate acestea...

Am vrut sa am mai mult curaj. Sa pot sa spun ceea ce sufletul imi spune de atata timp...
Am incercat, jur!

Imi pare rau ca n-am putut mai mult...
Si-mi pare rau ca acum imi vine sa plang de ciuda.

N-am sa aflu niciodata cum ar fi fost daca ti-as fi spus...

Si acum o sa tac.
Pentru ca tot ce putea sa insemne fericire, a plecat pentru o perioada de langa mine.

Straini.

2010-06-12T13:54:00.004+03:00

Si acum am ramas doi straini.
Doi straini ce nu mai sunt nevoiti sa se priveasca in ochi daca nu vor asta...

Nu ne mai leaga nimic.
Ba da, ne leaga putin trecutul... Dar daca nu vrem, nu trebuie sa ni-l mai amintim niciodata.

Te visez atat de des... Si inca te mai cunosc, strainule!

E ciudat cum s-a schimbat totul...
E ciudat ca am crezut ca pot, ca inteleg, ca va fi usor...
Nu a fost.

A fost greu. A fost complicat si n-am putut mai mult.
Si din nou iau toata vina asupra mea...
Sunt straina care candva iti era cunoscuta...

Si e greu sa stiu ca nu va mai fi asa...

Sunt obosita. Mi-e somn si vreau sa pot sa mai dorm...
Si nu pot sa mai scriu chestii dragute.

Perfect...

2010-06-09T20:28:00.004+03:00

Totul parea special. Te-am intalnit intr-o zi de vara si am crezut ca urma sa-mi fi cer in restul de viata care imi ramasese.
In timp, mi-am pus toata increderea in tine si ti-am cerut sa nu ma dezamagesti.
Incercam sa fac lucruri perfecte pentru tine si de cate ori faceam ceva gresit imi spuneam ca nu te merit si ca nu sunt demna de iubirea ta atat de perfecta...
Si de cate ori plangeam, ma acuzam tot pe mine ca n-am suficienta putere, ca nu sunt cum ar trebui sa fiu. Nu vroiam sa fiu slaba in fata ta si daca ma temeam de ceva, ma temeam sa nu cad la picioarele tale si tu, in loc sa ma ridici, sa imi intorci spatele spunandu-mi ca sunt impiedicata.

Mi-ai fost scop. Singurul.
Alergam nopti intregi printre ganduri si idei si oboseam. Tot efortul merita cand dimineata, te gaseam undeva, aproape si iti zambeam, iar tu raspundeai in acelasi mod.

Erai punctul meu de reper. Ma ajutai sa nu ma ratacesc pentru ca te urmam pe tine, cel mai perfect dintre muritori.

Prin tine am inteles ce inseamna sa faci lucruri bune si am luat din tine un dram de bunatate...

Dar intr-o zi ai incetat sa ma mai privesti cum o faceai in trecut.
Aveai ochii reci si cand i-am privit, m-ai facut sa clipesc.
Ai luat toata magia cu tine si ai plecat.

Acum am doar amintirea vaga a ceva ce a fost cu atat de mult timp in urma...
Si incep sa ma intreb daca ai existat cu adevarat, fiinta perfecta care m-ai facut sa nu imi mai doresc nimic.

Cat timp ai fost langa mine...
Oare chiar ai existat?

Doar o alta iubire. O alta idee...

2010-06-07T19:44:00.004+03:00

Mi-a spus sa plec si s-a uitat la mine cu o privire atat de dura incat m-a izbit de perete.
Dar n-am facut-o.
L-am privit sfidatoare in ochi si pret de o clipa am simtit ca a cedat.
Am profitat de momentul lui de slabiciune si mi-am ales cu grija cateva cuvinte care sa se indrepte spre inima lui atat de greu de atins...
- Sa plec? Imi ceri sa plec sub pretextul ca te iubesc prea mult? Oare esti sincer cu mine, cu tine? Gandeste-te bine! Imi ceri sa plec ca si cum m-ai fi intalnit azi dimineata in fata unui magazin de pantofi. Nu... Scuza-ma, dar eu sunt mai mult de atat! Eu sunt fata pe care o sunai noaptea tarziu cand te simteai singur... Si n-am sa plec! Nu acum! Nu cand stiu ca ma minti... Nu cand stiu ca mai tii la mine.

Si a tacut. Ma privea in continuare, dar pupilele lui imi aduceau acum aminte de o seara de vara in care stateam imbratisati pe o banca, intr-un loc pustiu pe care nu mi-l mai amintesc la fel de bine...
I-as fi spus mai multe... As fi aruncat in el cu o mie de cuvinte care l-ar fi durut cu siguranta. Dar n-am facut-o. Stiam ca inca ma mai iubeste.

A ramas tacerea. Simteam un milion de senzatii si imi opream cuvintele pe limba ca sa nu iasa afara.

I-am fost recunoscatoare cand m-a luat in brate. I-as fi zis " te iubesc" de atat de multe ori pana as fi ramas fara cuvinte. I-as fi spus " Da, uite, asta e baiatul de care m-am indragostit".
Dar am ales sa tac.

Si de atunci traim intr-o eternitate de tacere.
Ne e bine asa si am invatat sa ne acceptam reciproc nebuniile.
De atunci nu ne-am mai zis niciodata "pleaca"... Nici nu mai aveam cum... Si nici nu ne mai doream.
Eram atat de siguri pe iubirea noastra...

Inainte sa se termine.

Chestia.

2010-06-04T18:34:00.003+03:00

Nimeni nu ti-a spus ca va fi usor. Ti-au dat o viata, o inima si un corp. Ti-au dat drumul si te-ai vazut dintr-0 data liber. Si ti-e greu sa decizi in ce parte sa-ti incepi calatoria...
Si te hotarasti. Iei o busola, ceva bani si pleci spre o "chestie" care pare interesanta. Atata ambitie... Atatea planuri ca vei gasi "chestia" si ca viata ta se va schimba...
Mergi incet spre ea. Iti maresti pasii cu fiecare secunda, emotia se amplifica si inima iti bate din ce in ce mai tare, mai repede, mai ritmat...
Nu te plictisesti sa mergi. Cand mergi cu un scop totul pare normal...
Visezi sa atingi lucrul pe care il urmaresti.
Si, intr-o zi... Pe neasteptate ajungi in fata "chestiei" tale... Si nu stii ce sa faci... Te temi de ea? Nu... Ti se pare...
Mai faci un pas. E atat de aproape... E "chestia" ta.
O privesti atent. Descoperi ceva la care nu te asteptai. Chestia ta e o prostie! N-are niciun farmec. Iti doresti doar sa te intorci la "Start" si sa iti alegi alta destinatie.
Dar... Esti sigur ca in partea cealalta ai fi gasit lucruri mai interesante?
Adevarul este ca nu... Nu stii...
Te asezi langa destinul tau. Langa chestia ta ciudata, banala...

Si te astepti ca cineva, sa aleaga aceeasi "chestie" ca tine, sa aveti acelasi destin si sa va intalniti acolo. Iti irosesti restul de viata asteptand...

Nu vine.

Si mori. Singur.
Langa o "chestie" pe care nici macar n-ai avut timp sa o cunosti...

(Am pus titlul la sfarsit) Urma sa fie un articol trist, dar vad ca a devenit... Dragut... :))

2010-06-03T20:47:00.004+03:00

Ai simtit vreodata ca vrei sa nu mai stii nimic?
Momente din alea cand ai vrea sa uiti tot de la numele de familie pana la gramatica limbii romane si la ecuatiile de gradul 2?

Eu da.

Sunt momente cand cunostintele iti sunt inutile. Ba din contra, uneori te incurca teribil...

Sau cartile... Sigur ai citit pana acum o carte despre iubire. Si sigur ai simtit ( sau ai avut impresia ca simti) iubirea "pe pielea ta"... Era cumva ca in carte? NU! Era atat de diferit, real, intens... Mai mult decat descrierea aia seaca pe care a ales-o scriitorul tau preferat de romane de dragoste...

As vrea sa uit tot pentru o zi. Doar o zi... Mai mult mi-ar fi imposibil... O zi e rezonabil nu?

Sa dansez in ploaie, sa rad in fata statuilor si sa ma plimb noaptea printr-un parc pustiu.

Poate am chef doar sa visez...
Sau poate am chef sa testez toate astea de una singura.

Si multe... Atat de multe alte lucruri pe care mi-ar face placere sa le incerc...

Descrieri.( Eu si tu )

2010-06-02T19:44:00.003+03:00

Eu...
Sunt cea mai buna persoana de care te-ai putea indragosti in aceasta dimineata. Am cel mai curat suflet de fata din lumea ta cu orizonturi largi.
Buzele mele sunt cele mai fine dintre toate cele pe care le vei atinge in viata.
Ochii mei sunt cei pe care ii vei privi cel mai mult.
Mana mea e singura pe care o poti strange cat de tare doresti.
Si zambetul... Zambetul meu larg la vederea ochilor tai dulci... Zambetul ala e singurul cu adevarat sincer.

Tu...
Tu esti cel mai special om pe care l-as putea iubi o viata.
Ochii tai m-au urmarit pana i-au prins pe ai mei si m-au luat prizoniera in inima ta calda.
Atat de calda incat pe a mea a topit-o intr-o secunda.
Esti unic din atat de multe puncte de vedere...

Si suntem amandoi speciali prin ceva.
Facuti unul pentru celalalt, ne cautam scuze in nimicuri fara sens.

Ganduri de copil...

2010-06-01T21:37:00.004+03:00

Ma gandesc cum ar fi sa existe un rasarit fara soare. :)
Sau niste stele fara cer...

Idei prostesti.
Sunt situatii, momente cand imi dau seama cat de copil sunt uneori...

Da...
Sunt zile cand imi place sa fiu fetita care pune intrebari si descopera lumea ca pe o carte de povesti cu poze mari, care prezinta intamplarile.
Sunt fetita care crede cand i se spun minciuni cu zambete si o privire nevinovata.
Uneori inocenta. Pierduta printre greselile altora, fericta ca am descoperit un nou tip de desert delicios sau poate vreo carte interesanta...
Fata care se bucura din nimicuri adorabile.
Care se teme de responsabilitati si care spune ce gandeste fara a se gandi ca va fi judecata, ca i se vor intoarce cuvintele pe toate partile, ca i le vor aseza altfel ca sa le dea un nou inteles...

Sunt fata care zambeste pe strada si care intoarce priviri dragute oamenilor batrani, copiiilor sau mamelor acestora. :)
Fata care inca mai crede in Fat-Frumos uneori...
Care isi pierde obiectele, isi uita tot ce se poate uita si nu e atenta cand i se adreseaza intrebari.

Si de cate ori ma intreb daca mai sunt copil, toate argumentele de mai sus imi spun ca da, dar toate celelalte ganduri imi spun ca nu si ca daca as mai fi totusi, e timpul sa ma schimb!

Cand o sa invat sa fac incheierea articolelor, o sa fiu probabil o scriitoare de succes... =))

Negustorii de iubire...

2010-05-31T17:35:00.004+03:00

Tu il iubesti si el te iubeste.
Va iubiti reciproc, dar va pierdeti in cuvinte reci.

Uneori iesiti in strada si strigati ca va vindeti iubirea pe nimic doar pentru a va face gelosi unul pe celalalt. Si daca ar veni cineva, din intamplare, sa o cumpere? Chiar ti-ai vinde iubirea?

Si atunci de ce o spui? De ce spui lucruri pe care nu le simti? De ce ti-ai luat ca arme cuvinte pe care le infigi adanc in el?
Il doare. Si te doare si pe tine o data cu el.
Va doare, dar nu cedati. Trebuie sa inteleaga o data lectia pe care i-o dai nu?
Dar si tu... Si tu ai o lectie de invatat de la el.
Asa-i ca ti-e greu sa accepti?

Va iubiti, dar cu un fel de iubire care va distruge.
Si in curand nu va mai ramane nimic.

Si, totusi... Da... O sa va dati seama... O sa gasiti calea si scopul si sperantele...
O sa va regasiti pe voi si-o sa va iubiti fara sa va mai vindeti iubirea in fiecare marti, pe o strada oarecare.

Eu traiesc :)) Voi ce faceti?

2010-05-30T19:02:00.004+03:00

Imi cer scuze ca nu mai postez la fel de des ca inainte.
N-am avut treaba, dar nici timp de scris nu prea am avut.
Am fost pe acasa... Si la chestia aia care nu stiu de ce se numeste "targ" cu Oferta Educationala a liceelor in 2010-2011...
Deci n-a fost absolut nimic interesant pe acolo. :)) Doar niste "standuri" cu fiecare liceu, pliante cat cuprinde, dar cu informatii deloc utile... Adica nimic nou. Doar ce e si pe net.
Pentru ca ma razgandesc foarteee repede, mi-am schimbat de mult decizia pe care am pus-o iarna trecuta pe blog cum ca as vrea sa intru in Kretzulescu, acum vreau la Sincai la filologie.
Si am fost la standul Sincai-ului ( suna cam aiurea :D) si am aflat ca acolo n-o sa ma streseze profii cu matematica, ca o sa fac logica si tot felul de lucruri foarte dragute. Au si o trupa de teatru si pare interesanttt... :D

In rest nimic.

Maine stam iar acasa cu greva lor... Bine, nu ca m-ar deranja... :))
Marti ne luam si noi liber ca oricum e 1 iunie...
Am cam terminat cu scoala si ma bucur.
Am scapat de stress...
Acum ce-i drept ma cam plictisesc, dar e oricum mai bine decat sa invat. :))

La examene am iesit bine 9,90 la amandoua, la teze 10 la toate trei ( Romana, Matematica, Istorie) , media de anul asta imi iese 9,88, iar media pentru liceu 9,66 parca :)). Oricum sunt foarte multumita. :D

Asa, gata, hai ca nu ma mai laud... :D

Va las. :)

Ganduri din ora de Romana.

2010-05-26T09:27:00.003+03:00

Il iubesc pentru modul cum isi arcuieste sprancenele cand ma intreaba daca-l iubesc ca ieri, iar eu spun ca ieri e atat de departe incat azi il iubesc de infinit mai multe ori.

- Mi-a venit ideea in ora de Romana. Nu e terminata fraza si as putea sa o continui la nesfarsit doar ca acum am putin de repetat ca ma asculta azi la scoala. Poate revin. -

Ganduri din ora de Biologie.

2010-05-26T09:18:00.004+03:00

E o tristete ciudata. O tristete de om puternic, care a avut putin cam prea multa putere.

E ca o durere pe care nu o simti, dar de care stii ca exista acolo undeva.

Si sunt clipe cand nu mai poti nici macar sa plangi. Cand doar gandurile iti mai tublura ochii limpezi.

E teama. Teama de necunoscut, dar si de infinitul pe care spui ca-l stii. O teama pentru nimic, dar in acelasi timp pentru toate. Cand ai crezut in toate in care puteai crede, te temi de credinta-n nimic.

Acum sunt ganduri pe care nu pot sa le spun in cuvinte, nici in randuri scrise. Le am in mine si-o sa ramana acolo pana o sa se piarda.

Daca cineva m-ar putea intelege, acel cineva e putin cam departe. Doar putin.
Si o sa fie si mai departe... Atat de departe incat nu voi mai putea sa-i simt nici macar parfumul placut, nici respiratia pe pielea mea fina...

Lumea ascunsa.

2010-05-21T18:22:00.003+03:00

Poate-am sa te las o data sa-mi citesti inima ca pe-o carte.
Poate o sa te las sa-mi admiri linile fine ce-mi contureaza sufletul.
Daca imi vei castiga increderea ai sa poti sa-mi cunosti fiecare ruina pe care o detin in mine.

Acum mi-e teama.
Si stiu ca si tie ti-e teama sa vezi dincolo de ochii mei.
Poate deaia ne-am limitat tot timpul la priviri si zambete.

In timp, ai sa descoperi tot.
O sa-ti dezvalui toate marile secrete si toate ipotezele mele.
Am sa te las sa le asculti, dar n-am sa-ti dau dreptul sa le comentezi.

Cum? Cum sa las pe altii sa judece ceea ce ei au auzit doar prin prisma cuvintelor mele?
Unele lucruri trebuie mai intai incercate pentru a le comenta.
Dar n-am sa-ti cer sa le incerci, doar sa le asculti.

Pentru ca vei fi singurul care-mi va descoperi tainele as vrea sa fi special.
Dar as vrea sa fi tu insuti. Fara prefacatorii care nu si-ar avea rostul.
Asa ma vei castiga pentru totdeauna.

Si oricum, sa fi sigur ca daca imi vei afla lumea secreta...Vei ramane in ea pentru o eternitate.

Inimi.

2010-05-19T10:26:00.006+03:00

-Te-am gasit. Am ajuns la tine... Sunt atat de fericita...

-Dar... Eu am fost tot timpul aici.

-Da, stiu. Doar ca eu te-am cautat in alte locuri. Te-am cautat prima data in sufletul meu dar nu mai erai. Apoi am inceput sa te caut in fiecare trecator de pe strada mea. Nu te-am gasit. Si te-am cautat prin restaurante vechi si murdare care miroseau a vin si-a bere amestecate cu mucegai. Am fost fericita ca nu erai acolo.

-De ce m-ai cautat atat?

-Pentru ca, atunci cand ai plecat, ai uitat ceva la mine. De fapt eu am incercat sa iti pun in valiza, dar n-am putut. Ai uitat inima ta. Doar ca era lipita de a mea si a fost nevoie de multe luni, de multe operatii dureroase ca sa le separ. Uite. Ti-am adus-o. E putin murdara si are o cicatrice in locul unde fusese lipita de ea mea, dar stai linistit. Asa arata si a mea. Oricum, doctorul mi-a zis ca va fii bine si ca se va vindeca daca o vei lipi de alta.

-Multumesc ca mi-ai adus-o. Aveam nevoie de o inima.

-Sa stii ca daca vreodata vei avea nevoie de alta inima, ti-o pot imprumuta si pe a mea. Dar doar daca imi promiti ca mi-o vei inapoia.

-Bine. Daca am nevoie... Ti-o voi cere. Dar vrei sa spui ca ai batut atata drum doar ca sa-mi dai o inima?

-Ti se pare putin lucru? Stiam ca ai nevoie de ea... Ti-am adus-o dar acum vreau sa plec.

-Pot sa te rog ceva?

-Da...

-Las-o pe inima mea sa-si ia "ramas bun" de la a ta.

-Bine.

-Hei... Ce se intampla?

-Nu... nu stiu...

-Cand inimile noastre s-au atins sa-si ia ramas bun, s-au lipit la loc.

-Dar, eu nu vreau... Eu...

-O sa ne doara iar daca le separam... Operatii dureroase... Sange... Cicatrici...

-Atunci hai sa le lasam asa... lipite...

nimic.

2010-05-18T21:04:00.003+03:00

Ma chinui de 10 minute sa scriu ceva interesant.
Dar nu-mi iese...

Dupa "Colectia celor mai frumoase poezii ale copiiilor din oras"

2010-05-16T16:26:00.004+03:00

Ok... Ttitlul sugereaza numele concursului si chiar al cartii despre care este vorba...
Dar sa incep cu inceputul.
Stiti ca am scris eu acum cateva luni despte un concurs de poezie la care am fost selectata sa mi se publice poeziile intr-o carte?
Astazi visul meu s-a implinit.
Dintre 823 de candidati, am fost aleasa printre cei 112 care au fost premiati si care au avut onoarea de a se regasi printre numele si poeziile din carte.
Mi-au pus 4 din cele 5 poezii trimise. Destul de multe avand in vedere ca multora nu li s-a pubilat decat una...
Puteti cumpara cartea de la grupul Humanitas sau din libraria Eminescu.
Poeziile mele se numesc: Despre ea, Ingerii, Poveste si Scrisoare si le gasiti la poeziile din clasa a 8-a, la numele Alexandra-Cristina Marin.
Acum despre festivitatea de premiere...
A fost frumos.:)
A fost prezent si faimosul personaj de desene animate Garfield de care cei mici s-au bucurat foarte mult.
Am primit o diploma de merit, reviste si dvd-uri si privilegiul de a face o poza de grup alaturi de Presedintele Asociatiei Scriitorilor Romani la sectia de Poezie .
De asemenea, a fost prezenta in pubilc profesoara mea de Limba si Literatura Romana alaturi de sora sa, precum si mama mea:D.
Sunt fericita ca am realizat ceva...
Si o sa scriu in continuare poezii si proza.
Aaa mi-au placut foarte mult poeziile unei alte fete de clasa a 8-a numita Ana-Maria Ghetu. Daca din intamplare treci pe aici ( cu toate ce e putin probabil ) as vrea sa-ti urez felicitari. Ai cu adevarat mult talent.:)

Ce as face daca as putea alege cum sa fiu.

2010-05-13T20:34:00.004+03:00

Imi trec prin minte lucruri complicate, lucruri la care cu siguranta voi nu va ganditi acum.

Dar am sa ma rezum la unul din lucrurile simple... O intrebare: " Ce as face daca as putea alege cum sa fiu?" sau mai bine zis ce mi-ar placea sa fac, cum mi-ar placea sa fiu...

Trebuie sa mentionez ca ideea mi-a venit chiar in momentul in care am intrat pe blog( acum 2 minute) si nu sunt sigura ce va iesi din articolul asta.

Deci...
Daca as putea alege cum sa fiu...
As vrea sa fiu mereu sincera, as vrea sa fiu mai putin emotiva si mult mai vesela.
As vrea sa fiu mai putin confuza si mai "cu picioarele pe pamant".
Poate mi-as dori sa am si o alta copilarie...
Nu stiu... Nu neaparat, dar mi-as dori.
Nu, nu va ganditi ca vroiam genul ala de copilarie cu bani multi si toate jucariile si rochitele din lume. Doar una mai fericita... Sau nu, mai linistita... Si de ce nu... mai lunga.
Zic asta pentru ca imi pun din ce in ce mai des intrebarea: " Sunt copil sau om mare?".
Ok... Recunosc ca am inceput inca de la 12 ani, daca nu chiar mult mai devreme, sa ma simt nu stiu daca matura, ci doar mare.
Atunci cand iei decizii, cand iti spui parerea si cand te confrunti cu probleme( de cam toate tipurile) de poti considera "om mare".

Revenind la tema articolului...
Daca as putea alege cum sa fiu ( peste cativa ani ), mi-ar placea sa am pe cineva care sa ma iubeasca. Cineva putin mai matur decat mine si foarte intelegator. Cu toate ca -desigur, cu toata modestia mea:)) - gresesc chiar putin in general, as avea nevoie de cineva intelegator. Cineva care sa-mi accepte nebuniile si care sa rada cand ma impiedic stangaci sau cand gresesc la ceva anume...
Mi-ar placea sa nu depind de nimeni si sa iau deciziile -macar cele importante- de una singura.

As vrea sa ma enervez cat mai rar, sau nu... Nu sa ma enervez rar, doar sa arat rar ca sunt nervoasa.:))

As vrea sa-mi iau o casa pe malul marii. Sa imi amenajez un birou cu vedere la mare si sa scriu acolo poezii care mai apoi sa devina celebre. Nu, nu eu sa devin celebra... Doar poeziile.:)
As vrea sa scriu o carte autobiografica si multe altele cu povesti interesante de dragoste.

Daca as putea alege cum sa fiu as alege exact ce scrie mai sus...
Dar daca nu pot alege, pot macar sa-mi doresc...
O dorinta din aia dezinteresata la care nu speri sa ti se indeplineasca... Pe care o pastrezi doar in suflet ca pe un model pe care sa-l spui peste ani copiiilor gen: " Mami a avut vise mari cand era de varsta voastra... Acum si-ar dori sa aveti voi ce ea n-a avut":).

Atat azi.

Obsesie.

2010-05-11T19:04:00.004+03:00

Eu cred ca de cele mai multe ori oamenii confunda obsesiile lor prostesti cu dragostea.
Insa, dragoste e doar atunci cand e la fel pentru amandoi, dragoste e numai cand esti sincer cu tine insati, dar si cu persoana catre care e indreptata dragostea ta.

Dragostea e pura, e sincera si lipsita de orice rautate.

Obsesiile sunt iubiri bolnave, iubiri care te termina putin cate putin pana te distrug de tot.
Sunt peste tot in jurul nostru si le vedem la fiecare pas, ne temem de ele si spunem ca noi nu suntem asa si ca nu vom face niciodata la fel, dar la un moment dat ne vom lovi de una din aceste iubiri.

Unii au puterea sa treaca peste, sa isi lase obsesiile in urma si sa paseasca -poate cu mai multa incredere decat ar trebui- spre o alta iubire, de data asta -spera ei- sincera si dezinteresata.

Daca as putea deosebi mai usor o obsesie de o iubire...

Spunem mereu "Hei, de data asta va fii bine, simt ca asa o sa fie!", dar mereu, mereu e la fel...

Si la sfarsit, cand oamenii trag acea linie neagra si isi aduna sentimentele, iubirile si trairile, prea putini se pot lauda cu una, o singura iubire adevarata.

Poti sa faci obsesii pentru orice: un joc, o emisiune tv, un serial cu vampiri, o carte...
Insa, cand faci o obsesie pentru un om, e atat de periculos...

Si ai sa confunzi si tu cu siguranta dragostea cu o banala obsesie...
Ai sa te intrebi " Ce simt? " si ai sa spui mult prea repede:"IUBIRE" ca mai apoi sa-ti reprosezi ca te-ai inselat...
Sau, poate vei trai intreaga viata cu gandul ca iubesti, ca la sfarsit sa-ti dai seama ca n-ai iubit niciodata cu adevarat.

Sau nu... Poate tu vei fi altfel si te vei indragosti cu adevarat. Poate tu imi vei demonstra ca ma insel si ca iubirea e sincera mereu...

Si m-as bucura.
M-as bucura sa ma insel, si sa ai tu dreptate.

Trezire.

2010-05-09T18:33:00.005+03:00

Intinsa, prinsa intre doua lumi, dormea.
Dar ceva, un stimul mic si total necunoscut ei, a trezit-o.
Muschii au inceput sa i se contracte din nou, iar ploapele i se deschideau putin cate putin.
Lumina a durut-o si a atins-o pana in adancul sufletului, dar ceva din ea i-a spus ca nu are de ce sa-i fie teama.
Ii era insa frica sa se ridice din pozitia in care se afla, i se parea ca daca se misca, corpul ei firav si amortit se va rupe si va cadea din nou...
Treptat i-au revenit toate simturile.
Putea din nou sa vada clar, putea auzi sunetele din jurul ei, dar fara sa isi dea seama ce le producea, putea sa simta mirosul si chiar si-a adus aminte ca il stie de undeva. Era acelasi miros vechi... Daca si-ar putea aminti de unde il stia...

A simtit ceva.
S-a uitat pe mana stanga si a vazut o alta mana, ceva mai mare si mai puternica decat a ei... A urmat cu privirea degetele lungi, apoi a trecut de incheietura, a ajuns pe fata necunoscutului, si s-a oprit cu privirea in dreptul ochilor lui.
-Ah...
Incerca sa spuna ceva, dar mana baiatului i-a atins buzele si atunci, doar atunci a realizat ca-i era frig.

A ajutat-o sa se ridice, dar ea inca nu era constienta de miscarile pe care le facea... Corpul nu o asculta, iar el facea ca totul sa para normal, firesc.

A vrut sa o ridice in picioare si sa-i dea o clipa drumul pentru ca ea sa poata sa-si recapetele echilibrul, dar vazand ca se prabuseste a prins-o si a strans-o in brate.

Incerca sa deschida gura, sa-l intrebe unde se afla si ce e cu ea, dar de fiecare data baiatul ii aseza doua degete pe buze, iar cuvintele i se opreau in gat.

In cele din urma i-a spus:
-Nu ai nevoie de cuvinte aici. De-acum vei putea vorbi si fara ele...

Si fata l-a privit ciudat... Vorbise, il auzise. Dar nu-si miscase buzele.
A incercat din nou sa le deschida pe ale ei, dar aceleasi degete calde si rabdatoare au oprit-o.

Ti-am spus, doar gandeste si te voi auzi. Nu ai nevoie de cuvinte. Lasa-le in tine si ingroapa-le adanc in suflet.

Invata sa traiesti fara ele. Cuvintele sunt de prisos aici.

Ploi de mai...

2010-05-07T19:20:00.003+03:00

A inceput ploaia.
Chestia aia rece si umeda care pica din cer...
In mai ploile sunt placute.
Uneori ele iti rascolesc sufletul, dar de cele mai multe ori te fac sa zambesti.:)
Depinde doar cum privesti tu lucrurile...
Daca esti genul de persoana care se gandeste la trecut, ploaia iti aduce lacrimi pe obraz, insa daca traiesti amaratul asta de prezent, vei zambi la fel ca mine. :)
Daca te gandesti la viitor, lucrurile sunt interpretabile... Fiecare simte diferit.

De data asta am o durere de cap tare placuta. Nu ma deranjaza chiar deloc.
Si nici oboseala nu ma supara prea tare.
Nici stresul si nici macar plictiseala.

~ Chestie fara nicio legatura cu articolul... Am luat 9,90 la examen la Romanaaaa \m/~

Despre cum(cand) sa renunti...

2010-05-06T10:17:00.003+03:00

De cate ori ai spus "Renunt!", dar ai continuat sa lupti?
De cate ori ti-ai dorit sa nu fi inceput ca sa nu aiba ce sa se sfarseasca?
Sunt insa clipe cand destinul, ne forteaza sa renuntam.
Renunti cand nu mai poti, cand nu mai vor ceilalti, cand te plictisesti sau cand ii plictisesti pe altii.
Renunti des si spui ca data viitoare o sa ai ceva mai mult curaj...
Si stii ca n-o sa ai.

Insa sunt lucruri, fiinte si idei la care iti juri ca n-ai sa renunti.
La cate dintre ele nu vei renunta cu adevarat?

Spui " Te iubesc si asa va fii toata viata", dar inchizi ochii mereu si mergi mai departe... Rostesti altei persoane aceleasi cuvinte mincinoase ca mai apoi sa renunti pentru o alta...

Si cand nu esti sigur daca sa renunti sau nu... Uita-te in oglinda, dar incearca sa-ti privesti sufletul. Uita-te atent si vezi ce spune el...
Sunt atatea lucruri pentru care ar merita sa lupti, dar pentru care renunti, ca un las...
Oare esti demn sa-ti porti sufletul ala mincinos daca renunti la lucruri pe care le iubesti?

Incearca sa intelegi... Priveste in jur si cauta dintre milioanele de idei, pe cea la care ti-ai dori sa nu renunti niciodata. Si ia-o. Si ai grija de ea. Nu renunta... Pentru ca viata e doar un joc si o data ce ti-ai permis sa renunti si sa arunci ceva, nu vei mai putea recupera niciodata.

Dorinte

2010-05-04T21:09:00.002+03:00

Poate cer prea multe
Lumii-n care traiesc
Dar sunt clipe prea scurte
Cand la ele ma gandesc.

Si n-am cerut avere,
Nu am cerut comori…
Mi-ajunge doar iubire
Ma multumesc cu flori.

Si-un sac cu amintiri
Pe care sa-l pastrez
Cu imagini si priviri
Ce m-ar face sa visez…

Nu vreau o stea a mea
Am sa o-mpart cu toti.
Stiu, e o dorinta grea,
Sa mi-o dai tu n-ai sa poti.

Ai sa spui acum
Ca-s greu de multumit
Criticile mi le-asum
Dar daca m-ai fi iubuit…

Amintiri deja le ai
Un sac tu poti gasi,
Ai putea sa mi le dai
Si nu mi-ai mai lipsi.

Cat despre stea,
Tu-mi poti allege
Sa-mi spui ca e a mea
Si eu te-as intelege.

Ti-as da-o inapoi,
S-o pui iar intre stele
Si as avea-o apoi
In gandurile mele.

Actori

2010-05-04T21:07:00.002+03:00

Suntem actori
Cu roluri mici, in filme proaste
Si primim flori
Treptat uitam visele noastre.

Aveam atatea planuri de viitor,
Dar am pierdut
Si ne gandim cu dor
La ce am fi avut…

Pe scena vietii ne-am jucat
E prea tarziu sa renuntam.
Cortina ne-a impiedicat
Lumea de-afara s-o aflam.

Stim viata ca un cerc
Cu o lungime infinita
Si-n fiecare zi incerc
Sa ies, dar de Cortina sunt oprita.

In lumea mea e interzis
Sa treci de usa libertatii
Cu lacatul este inchis
Dulapul personalitatii.

Si suntem toti mai diferiti,
Dar obligati purtam o masca.
Si de aceasta sunt opriti
Toti sa spunna, sa doreasca.

Sa fi actor e-atat de greu
Si sa ai masti diferite…
Daca as putea fie eu,
As avea masti fericite!

Leapsa

2010-05-04T10:05:00.002+03:00

1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
Probabil 17...

2. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci?
Sa nu incerci.

3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac?
Pentru ca unele lucruri care ne plac sunt mult prea greu de realizat. Pentru ca suntem intr-un fel „legati” si nu putem face tot ce vrem.

4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut?
Cred ca sunt amandoua cam in mod egal. Ok... vorbesc eu mult,dar cred ca de cele mai multe ori fac ce zic.

5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi?
Nu stiu... Nu pot sa zic ca as fii miliardara. As avea insa destule monezi... De asta sunt sigura:).

6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni?As vrea sa fie corecti. Atat.

7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici?
Sunt doar eleva asa ca momentan fac ceea ce trebuie sa fac si atat. Daca o iau din punct de vedere al felului cum sunt eu ca persoana sunt(si fac) ceea ce vreau eu.

8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Probabil as face mai repede anumite lucruri pe care mi le doresc si n-as mai folosi expresia aia „ E timp pentru toate” .

9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie?
Cum trebuie.

10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla?
Sa nu renunte orice s-ar intampla si sa fie atent la oameni...

11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Un prost fericit:))

12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte?
As alege sa pierd toate amintirile pe care le am pana acum, dar sa-mi pot face altele de acum inainte...

13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum?
Imi aduc aminte, si intr-un fel mai are importanta, dar nu la fel de mare ca atunci.

14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială?
Hmm... Greu de zis... Imi placea mult(si inca mai imi place) cand mergeam cu ai mei la mare. Cand eram mai mica era insa diferit. Fugeam in apa si greu ma mai scoteau ai mei de acolo.
O alta amintire frumoasa e cand imi citea o vecina poezii si eu nu vroiam sa mai plec de la ea. :)

15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum?
Fac scoala... Si probabil nu as renunta pt ca nu se stie cum as putea sa pierd toti banii aia... :))

16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Acum 3 ani.

17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Aseara, inainte sa adorm.

18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte?Sa calatoresc in mai multe tari. Pai ma opreste lipsa timpului si a banilor si ca nu vor ai mei :)).

19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Sunt sincera si uneori mult prea intelegatoare. Si stiu sa ascult.

M-am intors.:)

2010-05-03T09:17:00.005+03:00

Hmm...

Am venit.

Sau cel putin asa cred... Inima mea e inca la mare:). Cred ca va mai sta acolo o vreme.

A fost asa frumos.:x

Si a fost atata linisteee... :)

Si-am avut timp sa ma gandesc la multe.

Sa ma gandesc la ce vreau cu adevarat si ce am de gand sa fac.

Am gasit unele raspunsuri, dar de altele inca ma mai indoiesc.

Mi-e destul de greu sa reintru in ritmul "normal" al vietii mele.

Cand am ajuns acasa imi doream doar sa merg inapoi.

Ma gandeam ca aici oricum nu mai e nimic de facut. Totul e vechi si mi-e atat de cunoscut...

La mare totul e mereu nou si bun de explorat.

Poze n-am facut prea multe... Dar o sa pun cateva si aici... :)

Maine dau examen la Romana asa ca nu promit sa postez ceva... Poate miercuri...

Plec..

2010-04-29T20:53:00.004+03:00

Maine plec la mare...
Ca multe zile de 1 mai, o sa o petrec si pe cea de anul acesta acolo. :)

Revin duminica cu impresii, ganduri noi si mintea poate putin mai limpede.
E ciudat cum marea spala toate lucrurile urate, toata confuzia si toate grijile din inimi.

Nu ma cautati.
N-o sa ma gasiti nici macar la telefon. 1. Sunt in Bulgaria deci nu pot vorbi si 2. O sa-l las aruncat pe undeva si o sa-l recuperez cand vin. :))

Sper sa ma ajute zilele astea si sper sa ma ajute marea. Am cateva intrebari sa-i pun, cateva secrete sa-i impartasesc si cateva rugaminti sa-i adresez.

Promit sa postez de indata ce ajung acasa. :)
Doar imaginatie sa am ca timp imi fac :).

Cautare.

2010-04-29T08:34:00.003+03:00

Te caut.
Te caut in toate chipurile inghetate pe care le intalnesc pe strada. Te caut in fiecare din locurile care candva ti-au apartinut. Te caut in inima mea pentru ca stiu ca acolo erai cel mai des.

Iti adulmec parfumul si nu ti-l mai pot deosebi de al celorlalti.

Te-am cautat zile la rand pe aceleasi strazi pustii pe care nu vroiam sa te intalnesc, dar pe care aveam atat de multa nevoie sa le vizitez...
Te-am cautat si la altele. Te-am cautat la fete frumoase, cu parul blond si inima inghetata, dar nu erai.
Una singura mi-a spus ca te-a vazut trecand pe acolo, dar ca te-ai uitat la ea cu ura.

Te caut, dar nu vreau sa te gasesc.
Trebuie sa te uit si daca te caut mai mult, pana la urma ma voi plictisi si voi inceta sa te mai visez.

Te caut pentru ca vreau sa ma conving ca ai plecat de tot.

Te caut pentru ca nu vreau sa te mai intorci.

Si daca te-as gasi, daca din gresala as da peste tine intr-unul din locurile acelea, as fugi atat de departe...
Dar inainte, inainte te-as privi in ochi. Si daca te-ai uita la mine ca in zilele alea, probabil ca m-ai face sa raman si probabil ca m-ai inchide iar in colivia aia mica de sticla din care am reusit sa scap...
Stii cat m-am chinuit sa gasesc cheia si sa ies?
Pentru tine probabil ca as lua-o de la capat... Pentru ca ochii tai inca mai au puterea aia ciudata asuprea mea. O putere pe care nu am inteles-o inca...

Dar eu sper sa nu te gasesc, sper sa nu mai dau peste tine niciodata.
Dar te voi cauta.

Te voi cauta in toate locurile indesate cu amintiri si regrete de-ale noastre...

Maine spre exemplu, te voi cauta la mare... Cu toate ca acolo nu sunt decat amintirile mele... E un loc sigur in care sa nu te gasesc...

Cred!

2010-04-26T21:51:00.003+03:00

Sunt lucruri in care cred neconditionat, persoane in care imi pun toata increderea pe care o am.

Stiu ca multe din lucrurile in care eu cred nu sunt reale si stiu ca anumite persoane imi vor trada increderea.

Dar eu cred...

Cred in ingeri si chiar daca ma intreb uneori cum poti crede in ceva ce nu ai vazut, imi raspund singura ca unele lucruri este suficient sa le simti ca sa stii ca sunt reale...

Cred in iubire chiar daca nu sunt sigura in care moment din viata mea am simtit-o cu-adevarat.

Cred in mare pentru ca ma linisteste, pentru ca ador sunetul valurilor si pentru ca imi place sa merg acolo.

Cred in muzica pentru ca tot ce faci in viata se potriveste cu o melodie, si pentru ca merita sa o asculti ca totul sa para mai usor.

Cred in suflete pereche, dar nu in dragoste la prima vedere pentru ca atunci cand intalnesti o persoana nu stii absolut nimic despre caracterul ei, doar despre corpul in care isi pastreaza sufletul.

Cred in coincidente fericite.

Cred ca in fiecare om este un dram de bunatate.

Cred in lumina, dar nu ma tem de intuneric.

Eu chiar cred multe... Si chiar nu ma tem sa recunosc in ce cred...

~Pentru ca vineri voi fi la mare :x si pentru ca o sa fie totul albastru :)~

Lumea.

2010-04-22T20:31:00.004+03:00

Visele sunt facute pentru a fi spulberate.
Dorintele sunt facute pentru a creea iluzii-n zadar.
Lumea e facuta din zambete si lacrimi asezate unele peste altele si amestecate intrun intreg imperfect.
Oamenii sunt nebuni cu doua inimi asezate una langa alta in acelasi trup blestemat. O inima e pentru iubire si una pentru ura.
Si tu traiesti aici.
Si te temi de fiecare zi pe care o incepi, te temi de fiecare data cand rasare soarele. Luna in schimb, iti da un sentiment de liniste... Luna te calmeaza in serile cand soarele ti-a cauzat traume serioase.

Cand viata ta e alcatuita din bine si rau, ambele de-odata te temi cel mai tare. Ti-e frica ca nu cumva sa pierzi binele... Si sa te invaluie din toate partile raul...

Te temi pentru altii, te temi pentru tine... Te temi de tine.

Lumea... Lumea e un loc straniu uneori.
E rece si trista. E ciudata si extrem de complicata pentru puterea unui singur om.
Nici nu stiu unde am atata putere... Nici nu stiu cat din ea am consumat, si cata voi mai putea sa o folosesc inca.

Stiu ca n-am dreptul sa cer nimic.

Sunt doar curioasa cum alege Dumnezeu destinele.
Sunt curioasa de ce mi l-a dat mie pe acesta si nu altul...
Daca as putea afla...

E rolul meu din filmul vietii. Am primit de la-nceput un rol tare greu de jucat, dar care sper ca ma va incadra la rangul de actori renumiti care au pasit pe scena lumii.

~Daca va intrebati cu ce are legatura articolul asta, daca e real sau simpla fictiune... Va spun ca e doar o stare... Atat.~

Ziua Pamantului. Noi ce facem?

2010-04-21T20:56:00.007+03:00

Maine, pe data de 22 Aprilie sarbatorim Ziua Pamantului. [ pe 27 martie a fost Ora Pamantului acum e Ziua ,ca sa nu se faca confuzii].

In scoala mea s-au organizat diferite activitati ecologice datorita profesoarei de geografie care s-a implicat si ne-a ajutat sa intelegem ce reprezinta de fapt ziua aceasta.

Din pacate maine este greva asa ca a trebuit sa ne descurcam cum am putut.

Astazi s-au publicat desene, poezii si afise. Sunt fericita ca am putut contrbui si eu cu ceva...

De asemenea, clasele mai mici au organizat scenete si au plantat flori in gradina scolii.

Voi cum aveti de gand sa va implicati in Ziua Pamantului?

Este aceasta zi un nou inceput pentru salvarea Planetei?

Ar fi suficient sa nu mai aruncati gunoi pe strada si sa protejati resursele naturale ale Terrei.

E chiar atat de greu?

Dorinte...

2010-04-21T20:47:00.003+03:00

OK... Sa zicem ca ai avea dreptul la o singura dorinta in toata viata ta. Esti sigur ca stii ce vei alege?
Eu... Cred ca stiu. Si daca mi s-ar pune intrebarea" Tu ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc?" as spune-o pe aceea.
De fapt... Nu e tocmai o dorinta. Este o idee, un mod de viata si un unghi din care mi-ar placea sa privesc viata.
E ciudat cum imi dau seama ca acum ceva timp aveam o cu totul alta dorinta, pe care acum... Nu numai ca nu o mai am... Dar imi doresc sa nu se implineasca niciodata!
Ne vindem dorintele pe tampenii ieftine: " Vreau o carte" ,"Vreau un calculator", "Vreau o masina" si de lucrurile cu adevarat importante uitam...

Vreau...
Nu... O sa imi tin ideea pentru mine. :)

Studiu despre mine...

2010-04-20T20:37:00.003+03:00

Ce am in mine? Ce sunt eu? Cate bucatele din inima mea sunt iubire? Cate sunt negre si pline de ura?
Sunt oare asa cum vreau sa fiu?
Poate nu fac greseli majore si poate nu sunt tocmai o persoana rea.
Dar uneori inchid ochii si ma pierd.
Incet, incep sa urasc fiecare parte din lumea in care traiesc.
Viata e gri si tu esti poate singura parte colorata pe care o zaresc. :)

Ttotul e o poveste. E povestea mea... Diferita.:)
Stii... Niciodata nu mi-am dorit sa traiesc intr-o poveste din aia cu printese( gen Cenusareasa) pentru ca... Nu vreau sa fiu fata care nu face altceva decat sa stea si sa astepte minuni. Practic printesa nu face altceva toata povestea decat sa astepte sa vina printul... Nici macar nu se implica acolo in lupta cu fortele raului... Ea doar sta...

In fiecare zi imi fac propria poveste. Poate nu e cea mai buna... Poate nu sunt la fel de fericita ca printesele alea despre care vorbeam... Dar eu stiu ca tot ce am citit cand eram mai mica, toate zanele si chiar si Fat Frumos sunt doar niste minciuni.
Parintii ne citesc povesti cand suntem mici, ne spun minciuni dragute doar pentru a ne proteja de adevarul ce ne-ar face sa intrebam "Daca e asa... Eu ce caut aici? " .

Eu... Nici macar nu pot raspunde la intrebari banale de la un timp: " Esti fericita?Esti trista?Iubesti?"

Hmm.. Fericita... Da... Uneori sunt... Dar nu e o stare generala... Doar ceva... Firesc...

Trista? Da ok... Daca as raspunde ca da, sunt trista 1. ar insemna ca propozitia de mai sus e o minciuna si 2. ar trebui sa am motive... si nu gasesc niciunul.

Daca iubesc? Am trecut de faza aia cu "iubesc tot ce ma inconjoara, iubesc viata asta si ma bucur de ea".

Unii zic ca e "varsta". Ca e normal sa ma simt asa... Sa nu stiu ce vreau, cine sunt... dar mie nu mi se pare ca ar trebui sa fie asa...

Ok... Nu stiu nimic despre viata. Am 14 ani si am inteles ca toate lucrurile pe care credeam ca le cunosc sunt altfel decat le vedeam eu.
Lumea e mult mai complexa si mai ciudata decat imi imaginam. Acum o accept si incep sa o descopar...

Si-o sa incep cu subiecte care imi plac. :)

:)

2010-04-19T16:20:00.004+03:00

N-am mai scris de ceva timp... Au trecut 6 zile... Stiu... e vremea sa postez din nou, sa ma intorc la vechiul meu obicei de a-mi lasa toate gandurile aici, ca voi sa le puteti citi si sa le dati o orinde, poate mai buna decat cea aleasa de mine.

O sa incep cu saptamana mea.

A fost... grea... Ma refer aici la saptamana ce abia s-a terminat... Da... si asta a inceput greu( tocmai vin de la teza pe care am dat-o la mate), dar numarand testele ce se anunta a urma, e mai usoara ca cealalta. :).

Eu...
Eu sunt bine... :)
Traiesc.:))
Mi-am pierdut o parte din imaginatie, dar nu tanjesc sa o recuperez. Mi-e bine asa.
Daca m-a ingrijorat ceva in ultima vreme... As putea spune ca visele pe care le-am avut au fost... Ciudate...

In rest imi vad de ale mele. Ca de obicei... Poezii... Scoala... Eu... Vise... ( sau mai bine zis visuri...).

Imi cer scuze daca am lipsit putin cam mult...

Sunt aici.

Am revenit pentru moment si daca cealalta parte a mea de inspiratie care mi-a mai ramas va fii atat de draguta incat sa ma ajute azi, voi reveni cu un articol.

Dimineata de primavara.

2010-04-13T10:14:00.004+03:00

E soare.

Soarele-si trimite razele blande peste intreg universul.

La mine au ajuns mai repede in aceasta dimineata. Pe una dintre ele am prins-o in palma si am simtit cat de firava este. M-am temut sa nu piara si i-am dat drumul cu grija. Am prins-o la loc de soare si i-am zambit.

Cerul este parca mai albastru ca-n alte dimineti. Ma face sa zambesc si sa-l compar cu marea. Pentru mine cerul a fost intotdeauna jumatatea cealalta a marii. O mare asezata invers pe care o pot vedea cat de des imi doresc eu, dar pe care nu pot sa o ating si nici nu o pot gusta sa vad daca are acelasi gust sarat.

E primavara si toata natura te indeamna la un vis lung cu printese si ingeri...

Se creeaza o atmosfera unica de basm si e de-ajuns sa-ti inchizi ochii si sa te gandesti la imposibil.

Azi visez.

Soarele-mi zambeste si-mi sugereaza subtil ca mi-am ales cam prost momentul sa ma despind de realitate, dar nu-mi pasa.
Intr-o zi o sa-mi adun toate visele si-am sa le pun intr-o cutie de carton ca sa pot sa le pastrez si sa le retraiesc in orice clipa.

Zambesc. :)

Cum sa plangi zambind...

2010-04-12T20:33:00.003+03:00

E bizar... Sunt lacrimi amestecate cu zambet...
Sunt eu pe un camp pustiu, in timpul unei furtuni.
Si nu ma tem de ploaie, de norii cenusii... Nu ma tem nici de tunete si nici fulgerele nu ma fac sa clipesc.
Nu sunt copaci si nu ma pot ascunde, insa nici nu ma pot rani...
Infrunt fiecare picatura de ploaie si las vantul sa ma izbeasca in plin. Daca vreodata mi-am dorit sa zbor, inseamna ca dorinta mi s-a implinit. Rafala de vant ma ridica incet de la sol, iar eu plutesc calma deasupra campului.
O lacrima mi se scurge din ochii zambitori.
E tot ce mi-am putut dori. Sunt eu intre lacrimi si zambet. Sunt intre cele doua extreme si sunt bine. Le am pe amandoua in acelasi timp si le imbin cu placere, le impletesc intr-o linie fina si dreapta si le fac sa devina un intreg placut.
Am un intreg si ma simt intreaga. Traiesc si simt pulsul vietii in fiecare vena din corpul meu.
Si sunt tot pe camp, doar ca furtuna se opreste. Pana si ea a ramas uimita de felul meu ciudat si de dorinta mea de a o infrunta si chiar a ma opune trecerii ei de trupul meu firav...
Sunt fericita! Am oprit singura furtuna si stiu ca soarele-mi multumeste.
Si am zambetul, am lacrimile si le stapanesc la fel de bine pe toate... Sunt capabila sa ma joc cu ele si sa mi le insusesc in acelasi timp pe chip.
Asa am invatat cum e sa plangi zambind...

Te-as intreba...

2010-04-09T13:11:00.005+03:00

Daca te-as avea acum in fata mea, daca ochii tai m-ar urmari in timp ce-ti vorbesc, daca mana ta ar atinge-o pe a mea, iar tu ai continua sa-ti fixezi privirea pe buzele mele... As avea atatea sa te intreb...

Te-as intreba unde-i inceputul nostru si daca vezi si vreun sfarsit povestii pe care o traim.

Te-as intreba ce simti si as incerca sa-ti deslusesc misterele din ochii pe care nu-i inteleg inca in totalitate.

Te-as intreba in ce crezi si ce intelegi prin "iubire", daca ai simtit-o vreodata cu-adevarat si daca ti-a placut...

Si uneori as vrea sa-ti citesc gandurile ca sa nu trebuiasca sa-ti pun toate intrebarile mele copilaresti care imi trec prin minte.

As vrea sa gasesc raspunsuri la intrebari ce inca nu le-am rostit.

As vrea sa pot sa te "citesc" ca pe un roman vechi care are cuvinte ciudate si grele, dar pe care daca il citesti pana la sfarsit ajungi sa-l intelegi si chiar sa vrei sa-l recitesti iar, si iar...

Pareri

2010-04-06T20:43:00.000+03:00

A iubi inseamna a accepta capriciile unei persoane si chiar a te bucura de imperfectiunea acesteia.
A iubi nu inseamna a renunta la ceea ce iti place, ci doar sa gasesti alte lucruri care te atrag mai mult.
A iubi inseamna sa risti, sa speri, sa pierzi, dar in acelasi timp sa castigi.
A iubi inseamna a ocoli toate cele 1000 de stele pentru a ajunge la cea mai stralucitoare dintre ele.
A iubi inseamna sa te daruiesti fara sa ti se ceara, sa te lupti fara sa folosesti arme, sa crezi fara sa te opresti vreodata.
A iubi inseamna sa abandonezi trecutul si sa traiesti intens fiecare clipa de prezent.
A iubi inseamna a ierta si a oferi sanse, inseamna a crede in cel de langa tine si in tine insati.
A iubi inseamna a putea sa-ti stapanesti orice alta dorinta, mai putin aceea de a fii cu el.
A iubi inseamna a creea o lume eterna in care voi doi sa fiti eroii principali.
A iubi inseamna a crede in basme si-n infinit.

N-am sa cer minuni lumii in care traiesc. N-am sa cer iubiri eterne si nici dragoste vesnica n-am sa pretind... Dar o sa pun in fiecare zi cateva farame de nisip, pana cand imi voi construi castelul meu cu vise.Am sa asez acolo toate dorintele mele si-am sa le pun in camere diferite ca sa nu se amestece. Si o sa astept valurile. Am sa privesc cum fiecare din dorinte se amesteca cu apa sarata, cum nisipul se umezeste si cum tot ce am cladit sa darama. Si-am s-o iau de la capat cu dorinte noi si poate la fel de vechi ca cele luate de apa...

Despre Paste.

2010-04-05T15:19:00.000+03:00

Nu o sa va plictisesc cu tot felul de chestii pe care le cred eu despre Paste sau despre ce am facut eu zilele astea.

Vroiam doar sa va spun, cu toate ca deja este a doua zi... Un Paste fericit!

Imi pare rau ca nu am scris mai devreme, dar nu prea am stat pe blog in ultimele doua zile.

Atat vroiam sa va spun. :)
O sa revin probabil maine cu un articol... :)

Hristos a inviat!

Azii...

2010-04-02T18:38:00.000+03:00

Pai... Ziua asta a fost o zi geniala doar pentru simplul fapt ca a existat!

Mda... Nu prea am chef sa scriu asa chiar toata povestea, dar o sa incerc ca sa inteleaga si cei care nu sunt cu mine in scoala ceva.:))

Deci... Dupa o dimineata enervant de obositoare( ne-am trezit de la 9 ca sa mergem la 10 la scoala si sa nu facem nicio ora, dar sa stam 2 ore degeaba) ne-a intrebat diriga daca vrem sa mergem pe undeva... Si noi logic ca am zis "DA"...

Si ne-am dus acasa... Ma rog, nu va inchipuiti cat am putut sa ma grabesc sa ajung la timp... :))Ne-am lasat ghiozdanele, am luat niste bani si am plecatt...

La scoala... Hmm... Erau vreo 50 de copii de la mai multe clase... Sau poate mai mult:)). Ehhh... Oricum o GRAMADA ( la propriu si la figurat:)) ). Si cu satra aia dupa noi... Am plecat in parc. Doar ca avand in vedere ca eram multi si fiecare facea ce-l taia capul, diriga a hotarat sa mergem in parcul de langa scoala ( si credeti-ma ca nu e tocami cel mai grozav parc) si eu, Valy, Gaby, Niko, Nicole, Alexandra A., Ionela si Ciprian am hotarat sa mergem singuri ( deci fara satra) in I.O.R. ... Si diriga a zis ca "OK... vad cum fac si vin si eu in 30 de minute" si a venit... Dar cu jumatate de satra :)) Cosmin, Dragos, Costy, Beny, Negura si inca unii de la 7 A si 7 B ... :D

Noi intre timp mancasem placintele alea super-mega delicioase cu mere :D.

Si ne-am intalnit co totii in parc si baietii s-au dus sa joace fotbal, iar noi, fetele impreuna cu diriga am facut pozeee :X.

Si dupa aceea majoritatea au plecat... Si am ramas cu Valy, Gaby si Nicoleta...
Si am rass... De tot ce am putut:)).
Ne-am dat in leagane si am facut o alta serie de poze, dar pe care nu le pot pune din motivul ca sunt ORIBILE... Cel putin alea cu minee... :))
Si vroiam sa mergem pe apa, si am mancat inghetata... Ne-am pimbat... Am ras de toti cocalarii din parc... :))
Am barfittt... :))

Si Gaby striga la un baiat cu pantaloni visinii... :)) Numai ea stie ce a vazut la el... :)) Semana cu ala de vorbesti tu cu el pe mess nu Gaby? :))
"Baa... vin-o sa jucam un macao"
"Daaa. Vin-o tuuu"
"Da, mamiii."
:))

":O fata aia iese cu trei baieti din boscheti? :O"
=))

Eee si au fost multe, dar nu mi le mai aduc aminte... :)) Cand esti acolo razi la orice gluma si cand ajungi acasa ai impresia ca le-ai uitat pe toate:)).

Oricum a fost o zi frumoasa.:)

Ce articol lunggggg....
Nici nu-mi vine sa cred ca am scris atat... :))

>:D<

Ceva...

2010-04-01T17:15:00.000+03:00

Azi dimineata o foaie mica si roz de hartie mi-a schimbat ziua si starea de spirit. Mi-am recunoscut repede scrisul ala ciudat dintr-a 6-a... Era un citat dintr-o carte de romana parca... Erau literele mele mici si inghesuite pe mica foaie roz:

"Cautai cuvinte dulci ca mierea si gingase ca matasea.
Cautai cuvinte limpezi ca limpezile izvoare si cautai cuvinte stravezii ca straveziile aripi ale lacustelor, libelulelor.
Cautai cuvinte inflorate.
Cautai cuvinte aspre si bolovanoase.
Cautai insa si cuvinte acre si amare."

Si mi-a schimbat intreaga zi... Cu toate ca atunci cand l-am gasit in cartea aia nu il intelegeam ca acum... Sunt fericita ca l-am pastrat undeva...
Oare cum ar fi sa ma trezesc in fiecare dimineata cu un citat care sa-mi dea sperante, care sa ma faca sa zambesc?
O sa-mi caut intr-o zi si cateva replici de-ale mele, din caiete, jurnale si-am sa le insir aici, pe blog ca sa nu le uit niciodata si sa-mi aduc aminte cum gandeam in diferite momente din viata mea...

Nu am prea multe de zis acum... Sunt constienta ca blogul asta se indreapta incet, incet spre o latura plictisitoare si monotona... Viata mea e de fapt una extrem de plictisitoare... Si nici nu stiu daca acum imi doresc sa fie altfel... Bine... Da... Vreau ceva diferit... Dar sunt genul care se teme de schimbari majore... Oricum... O sa trec peste:). Urmeaza o scurta vacanta, credeti-ma... La fel de plictisitoare!!

Pentru ca imi place sa zambesc,

2010-03-29T17:57:00.000+03:00

Am un zambet larg pe chip si simt cum expresia fetei mi-a ramas inghetata asa.
Cu toate ca poate in interior nu sunt la fel de zambitoare, ochii imi rad ca in zilele calde de vara cand ma plimbam pe plaja si visam...

E placut asa. In timp ajungi sa te simtit la fel de bine ca si zambetul pe care il porti cu mandrie, in fiecare zi, de dimineata pana seara tarziu cand adormi... tot cu zambetul pe buze.
Poate ca ati observat cum postarile mele difera de la zi la zi, de la anotimp la anotimp si cum unele vorbesc despre zambete largi, iar altele despre lacrimi amare.

Sunt starile mele interioare, acum inghetate la faza de fericire neconditionata.

Ma simt bine cand vad copii de 4-5 ani cum imi zambesc si mereu le intorc un zambet cald. Ma gandesc mereu la cat de simpla trebuie sa para lumea pentru ei. La cat de mari li se par lucrurile din jurul lor si la cat de mult isi doresc sa le afle... Le zambesc nostalgic cand stiu ca o data ce au descoperit un lucru, nu li se va mai parea minunat, si il vor abandona pentru alta minune nedescoperita. Dar oricum, ei au toate motivele sa zambeasca. Pentru ei viata e o provocare si ar fi bine daca noi toti am lua cate un gram din entuziasmul lor...

Si revenind la mine, eu sunt bine acum. Mi-am descoperit pasiuni interesante ce-mi ocupa timpul liber. Si un lucru foarte important, am invatat sa accept sa las lucrurile sa decurga normal... Sa nu mai incerc sa schimb eu totul cu mainile mele mici si firave pentru ca oricum n-as avea nicio sansa si probabil durerea ar fi mai mare cand cineva imi va strivi bratele. Asa, daca imi tin mainile strans lipite pe langa corp, ele vor fi in siguranta. Cu toate ca inca ma mai lupt cu mine... ( da... inca mai am ideea aia ca in mine sunt doua "eu" care se lupta) incerc sa ma accept pe mine asa cum sunt si sa-i accept si pe ceilalti. Pana la urma e cazul sa recunosc ca fiecare dintre cei din jurul meu au cel putin o parte buna si desigur, mai multe parti rele. La unele persoane partea buna este clar superioara celei rele si atunci acele sunt persoane pe care le putem numi "bune" , iar la cele rele , unde partea rea iese in evidenta si un contrast puternic, le putem spune "rele" sau "persoane de evitat".

Am batut din nou campii in acelasi stil caracteristic mie... O sa inchiei cum v-am obisnuit cu un final incert care lasa loc de interpretari... Pentru ca asta si vreau. Vreau ca voi sa-mi interpretati cum doriti postarile...

Cand povestea se sfarseste

2010-03-27T21:39:00.000+02:00

Inceput de primavara
Cu minuni ca alta-dat
Cand in orisicare seara,
De cum s-o fi inserat,

Ne plimbam tacuti pe-afara
Ne spuneam ca ne iubim
Si era a mia oara
Cand stateam sa ne privim.

Si citeam in ochii tai
Dragostea ce mi-ai purtat
Si aveam atatea cai
Pe care le-am fi urmat.

Stiu ca si acum am fi
Poate si mai fericiti
Si la fel noi ne-am iubi
Daca am fii iar iubiti.

Insa viata s-a jucat
Si pe noi ne-a despartit
Si chiar daca am jurat,
Pan' la urma ne-am mintit.

Si povestea s-a sfarsit,
Dar iti jur, nu te-am uitat.
Chiar daca ne-am amagit,
Eu cred ca a meritat!

Dupa Ora Pamantului.

2010-03-27T21:35:00.000+02:00

Pai... Am stins luminile si tot din casa timp de o ora. Am aprins doua lumanari cu aroma de ciocolata si am scris poezii.
A fost frumos chiar... Si nu m-am plictisit deloc. A trecut repede ora cu poeziile mele... :)
Acum am redeschis calculatorul si m-am gandti sa scriu una din poeziile de ora asta. ( dar intr-un articol viitor) :).
Sper ca si voi ati stins luminile... :)

Stinge lumina! Lasa Pamantul sa respire!

2010-03-27T20:13:00.001+02:00

Nu uitati ca astazi la ora 20:30, trebuie sa stingem luminile.
Pentru mai multe detalii faceti un click in dreapta, pe acel glob. :)
Trebuie sa ne implicam cu totii!
Haideti ca nu e greu! Oricine poate stinge lumina timp de o ora...
Atat am vrut sa va zic...

Regasire. ( Dialog)

2010-03-26T18:08:00.000+02:00

Se stiau de mult. Inca de cand erau copii descoperisera o pasiune unul pentru celalalt. Cu timpul viata i-a despartit. Impinsi catre doua lumi paralele si-au construit destinul cu altcineva. Ea avea un iubit de 3 ani de zile si urmau sa se casatoreasca. El urmase o cariera de succes si se casatorise mai mult pentru posibilitatile ce i se vor ivi cu fata patronului lui.
Au fost surprinsi sa se intalneasca din intamplare intr-un parc in care fiecare venise singur din cauza neintelegerilor cu partenerii.

-Hei, buna! Ma mai tii minte? Sunt eu, colegul tau din generala...
-Buna! Normal ca te tin minte. Doar ne placeam asa mult atunci...
-Da... Cum iti merge? Esti bine?
-Da! a mintit ea...
-Hmm... Nu s-ar zice... Pe chipul tau citesc o tristete cunoscuta... Ca atunci cand iti placea de boul ala din generala si eu iti spuneam ca e un prost...
-Da... Iti dai seama ca eu fugeam dupa iubire si ca ea era chiar in fata mea?
-Da... Si totusi ce ai? Esti suparata?
-Pai... Ok iti spun. Iubitul meu... Culmea... boul ala din generala, vrea sa ne casatorim... Si, eu nu stiu daca e decizia corecta...
-Te rog sa ma scuzi, n-am stiut ca este iubitul tau...
-Nicio problema. Oricum a ramas la fel cum il stii... Stau cu el in casa, spune ca ma iubeste, dar eu nici nu stiu daca e adevarat ce-mi spune sau ma minte.
-Poate ca te iubea inca de atunci.
-Crezi ca eu pot uita cum se purta cu mine? M-a umilit atatia ani la rand... Acum cand el spune ca ma vrea, nu prea il mai vreau eu pe el. Dar tu? Esti bine?
-Sunt casatorit de 1 an cu fata patronului meu. E o fata draguta si chiar nu am probleme cu ea doar ca... Imi doream altceva de la viata. Mai stii cand vorbeam cu tine si iti spuneam ca sotia mea o sa fie cea mai alintata femeie din lume? Ca o sa fac orice pentru ea?
-Da...
-Ei bine pentru fata asta nu as face nimic. Am nevoie doar de firma tatalui ei si de un post bun...
-Se pare ca viata noastra nu a fost asa cum ne imaginam..
-Da... Imi vine sa ma reped in trecut si sa te cer de sotie...
-Pe mine?
-Da! Daca nu as fi cedat crezand ca iubesti pe altul acum am fi fost fericiti...
-Pe cine altul sa iubesc? Dupa ce mi-am dat seama ca boul de iubitul meu se purta cu mine ca si cu ultima fata de pe planeta, te-am iubit cu o dragoste oarba credeam ca te-ai prins, dar vazand ca nu dai niciun semn am lasat-o balta... Am crezut ca ai pe alta.
-Te iubeam... Si daca stau sa ma gandesc bine nu s-au schimbat prea multe de atunci.
-Doar ca acum tu esti casatorit, iar eu aproape maritata...
-Putem schimba asta...
-Stii... Acum cred ca e putin cam tarziu... Timpul a trecut si nu mai e ca la inceput... Imi doream sa fi tu primul baiat din viata mea, dar cum sunt cu un baiat de 3 ani... Iti inchipui ca nu ai mai fi primul... Si tu... la fel... N-o sa mai fiu prima...
-Macar am fost primul care ti-a atins buzele. N-o sa uit ziua aia...
-A fost frumos. Ca o poveste de dragoste cu final nefericit. Cand esti mic totul pare asa usor... Pare ca invarti lumea pe degete.
-Da, apoi cand cresti, ti se spulbera toate visele, toate lucrurile pure si curate in care ai crezut nu mai exista.
-Vezi... Deaia te... te iubesc! Pentru ca imi continui ideile, pentru ca stii ce gandesc si pentru ca ma intelegi char daca niciodata nu o aratai. Ai tu un fel de-a fi care m-a facut sa nu te uit...
-Uite, daca vrei si tu, renunt la tot si plec cu tine oriunde.
-Nu... Trebuie sa recunoastem ca e prea complicat pentru noi... Nu... Trebuie sa ne vedem de viata noastra.
-Cum spui tu... Nu pot sa te oblig, dar iti jur ca n-o sa te uit toata viata.
-Nici eu...
-Daca n-ar fi fost totul asta de greu si de complicat...
-Trebuie sa plec. Mi-a parut bine sa te revad.
-Si mie... Mi-a parut bine! Macar da-mi un sarut sa stim ca am terminat-o frumos.

S-au sarutat lung si s-au privit in ochi. Si-au citit unul altuia iubirea din privire si tristetea ca viata lor luase o intorsatura la care cand erau mici nu s-ar fi asteptat. Poate daca luptau mai mult pentru dragostea lor, poate daca nu le pasa asa tare de ceilalti acum ar fi avut o familie mare si fericita.
E trist cum viata separa destine menite sa fie unul langa celalalt. E trist, dar lucrurile astea se intampla peste tot in jurul nostru si daca noi nu stim sa luptam pentru ele, atunci viata noastra nu are niciun sens.

Scuze.

2010-03-26T10:20:00.000+02:00

Imi cer scuze ca in ultima vreme postarile mele sunt plictisitoare si ca nu prea mai am timp sa scriu chestii interesante. Scoala mi-a invadat tot timpul si mi-a furat imaginatia. Mi-a dus-o departe, la mare... Ma asteapta pe plaja sa o regasesc intr-o zi calda de vara cand prin vene va incepe sa-mi curga din nou o raza de soare.
Promit ca o sa fac tot posibilul sa postez cat mai des. Promit ca n-o sa abandonez blogul asta. O sa scap eu de stresul asta prin care trec si dupa o sa fie ca inainte. Inca mai tin cont de sondajele voastre. Stiu ca vreti sa scriu dialogurile acelea, dar chiar n-am avut timp...
Poate revin diseara cu o postare ceva mai interesanta. Poate imi gasesc macar o parte din inspiratia pe care am pierdut-o ... :)

Vreau doar sa se termineee!

2010-03-24T16:05:00.000+02:00

M-am saturat pana peste cap de matematica si de meditatii si de tot! Nu mai pot ! Poate sunt eu nebuna si tampita si cum o-i mai fi dar nu mai rezist!
Daca vreau ceva in momentul asta lucrul acela ar fi sa scap de generala, de cladirea aia, de temele alea, de majoritatea profesorilor, de TOT ce inseamna pentru mine stresul asta.
Inainte, aveam momente cand deschideam caietele cu placere... Acum... lollll vreau doar sa se termineee!
Nu ma mai pot concentra si nu mai pot scrie nimic pe blogul asta cat de cat "dragut". Inchiei aici. Nu am starea necesara sa mai scriu...
X(

Monotonie

2010-03-23T16:57:00.000+02:00

Zilele trec din ce in ce mai greu intr-un ritm tare ciudat.
Niciodata nu m-am mai simtit atat de plictisita.
Vreau o schimbare. Ceva care sa ma trezeasca putin. M-am saturat sa fac mereu aceleasi lucruri.
Macar mai e putin si se termina anul...(la anul scolar ma refer:)) )
M-am saturat sa alerg dupa note, m-am saturat sa vin acasa, sa fac teme, sa fac meditatii... M-am saturat de viata pe care o duc.
Poate deaia am chef sa ies in fiecare weekend undeva, poate deaia vreau sa ma plimb mult cu rolele... Poate deaia cand pun capul pe perna adorm atat de repede... Poate deaia sunt asa cum sunt...
Stiu ca m-am schimbat. Nu mai am rabdarea de anul trecut si nu mai sunt in stare sa ascult toate chestiile care mi se spun. Ma plictisesc repede si la scoala simt ca nu ma mai pot concentra ca alta data. Se simte ca generala e pe sfarsite pentru mine si ca-mi doresc ca lucrurile sa fie altfel.
Vreau sa vina vara.
Am chef sa inot.
Am chef sa ma plimb ca alta data cu Alina pe plaja si sa facem poze multeee ...
Am chef sa ma trezesc la 13:00 cu toate ca in weekenduri am inceput sa ma trezesc la fel de devreme ca in timpul saptamanii indiferent de ora la care adorm seara.

In continuare cred ca se zice " mai mi-ai zis " nu " mi-ai mai zis" :)). O sa continui sa zic asa :P.

Acum... Normal... Ma duc sa scriu ceva teme... :
Pentru ca viata mea e la fel de monotona de la un timp...

Sondaje

2010-03-21T11:17:00.000+02:00

Aseara, la ora 23:00 s-au terminat sondajele pe care le-am inceput in urma cu ceva timp. Multumesc tuturor pentru timpul acordat si pentru votul oferit. Acum stiu cat de des imi vizitati blogul si ce va place cel mai mult sa cititi aici.
Rezultatele au fost urmatoarele:

1.Ce va place sa cititi mai mult pe acest blog?
poezii 25% - 3 voturi
proza 16% - 2 voturi
articole cu poze 8% - 1 vot
informatii despre autoarea blogului 16% - 2 voturi
dialog intre diferite personaje 33% - 4 voturi

Total voturi: 12.
Cele mai multe voturi le-a avut dialogul intre diferite personaje spre urmare o sa incep prin a scrie mai multe dialoguri. Apoi, pe locul doi s-au clasat poeziile. Acestea sunt si preferatele mele. Pe locul trei informatii despre autoare blogului. V-am dat cateva intr-un articol de mai jos si cu prima ocazie va voi mai oferi. Tot pe locul trei s-a aflat si proza. O sa continui sa scriu proza de cate ori am ceva de zis. Locul patru l-au ocupat articolele cu poze. Ati intuit bine ca nu prea imi place sa pun poze pe blog. Voi pune poze doar cand ele vor avea o importanta majora in intelegerea mesajului transmis de articolul respectiv.

2.Cat de des vizitati acest blog?
Zilnic. 54% - 6 voturi
De cateva ori pe saptamana. 27% - 3 voturi
O data pe saptamana. 0% - 0 voturi
La doua saptamani. 9% - 1 vot
O data pe luna. 0% - 0 voturi
Mai rar de o data pe luna. 9% - 1 vot

Total voturi: 11.
Am aflat in urma acestui sondaj ca am 6 (dar poate si mai multi) vizitatori zilnici. Alti 3 vizitatori intra pe acest blog de cateva ori pe saptamana, unul la doua saptamani, iar altul mai rar de o data pe luna.

Multumesc mult pentru ca imi vizitati blogul si pentru ca prin voturile voastre am constientizat faptul ca acest blog nu este doar al meu, ci un rol important il au cei care il viziteaza si care isi spun parerea. :)

Fetele cu ghiozdane au fost in parc :)

2010-03-20T21:08:00.000+02:00

Astazi am iesit in parc cu rolele cu cateva colege ( Valy, Gaby, Nicoleta si Ionela) :D.
A fost foarte frumos maaa.
Chiar mi-a placut :)).
Ne-am plimbat multtt si am fost la cofetarie :x.
Placinta aia a fost prea delicioasa. :))
Si un baiat a vrut sa strige dupa una dintre noi si a zis ceva de genul " psss... fata cu ghiozdan..." si noi aveam toate ghiozdane :)). Ehh... trecand peste acest "episod" alti baieti vorbeau de noi si ziceau ca venim de la scoala. Lol... Baieti... ganditi-va si voi inainteee : E SAMATA!!!. :))
Am comentat cu Gaby toate tinutele oamenilor din parc si am ras de tot ce am apucat.
Ionela a adunat toti cainii dupa noi:)). Specific ei :x.
Era sa murim si de sete... Ni se terminasera "proviziile" de apa :)).
Si a fost asa frumos afara :).
Si acum ma dor putin picioarele:)).
Trece.
Chiar mi-a placut mult :>.
As vrea sa mergem mereu asa. E prea frumos si chiar e pacat... Ca mai sunt 3 luni si gata... Oricum as vrea sa iesim in fiecare weekend:x. O zi iesim, o zi facem teme :)). Asa e frumos :x.

Mi-a placut mult soarele de astazi :).

Despartire. ( Dialog... pentru ca asa ati dorit :) )

2010-03-19T09:49:00.000+02:00

-A venit vremea sa-ti spun adio! Pentru toate clipele in care m-ai facut sa plang, acum am curaj sa-ti spun ca plec!

-Dar, credeam ca ma iubesti...

-Da! Te iubesc! Sau cel putin te-am iubit! Nu pot sa neg acest lucru... Dar mi-ai facut prea mult rau sa pot trece peste...

-Iubito, nu pleca...

-Stiu ca in felul tau bolnav poate ma iubesti... Stiu ca ai sa plangi multe nopti de acum inainte! Dar nu mai pot sta... Mi-au ajuns lacrimile ce le-am varsat pentru tine... M-am saturat sa ma prefac ca totul e bine... M-am saturat sa-ti accept greselile alea... Vreau sa te doara! Vreau sa vezi cum e! Vreau sa vezi cum e sa plangi ani de zile...

-Te rog, ramai! Am nevoie de tine! Numai tu ma intelegi, doar tu ma accepti! Fara tine nu am nimic!

-Nu te intrebi cum de numai eu te accept? Crezi ca alta in locul meu ar mai fi fost inca aici? Mi-as dori sa nu ma uiti in veci! Mi-as dori sa ma cauti in toate celelalte si sa nu ma gasesti! Ai sa intelegi candva cat te-am iubit! O sa regreti ca ti-ai batut joc!

-Si tu? Poti sa ma uiti asa usor dupa tot ce a fost intre noi?

-Nu, nu mi-e usor! Te visez noaptea si ma pierd cand privesc poza cu noi... Dar mie o sa-mi treaca! O sa vina un alt "el" in viata mea si tu o sa ramai in trecut! Insa tu nu ma vei uita! Vei incerca sa ma recastigi si eu iti voi spune cu zambetul pe buze ca mi-e mult mai bine fara tine! Ca nu te mai vreau!

-Nu... Mai ramai o clipa! Macar mai da-mi un sarut!

-Nu! Nu esti demn sa-mi mai atingi buzele! Ti-ai batut joc si acum platesti!

-Acum... Vei pleca?

-Da! Ti-am lasat in camera o cutie cu toate lucrurile ce mi le-ai dat, cu toate pozele si tot ce ma mai lega de tine! Acum sunt libera si nu mai am nevoie de ele!

-Puteai sa le pastrezi...

-Nu. E OK asa... Le poti da altei fete ca mai apoi sa ti le aduca din nou intr-o cutie cand te va parasi...

-Sper ca iti va fi bine fara mine...

-Imi va fi! Acum voi pleca... Adio! Ramai cu obsesiile tale bolnave! Sa nu uiti ca te-am iubit candva, fraiere! Acum s-a terminat!

-Acum... Imi dau seama cat ti-am gresit...

-Prea tarziu! Adio!

O stea a cazut, o iubire a murit... O fata a zambit din nou:). Un baiat a pierdut...